Până acum, fugeau de justiția românească mai ales oamenii de afaceri controversați, în general cei cu dublă cetățenie, care au făcut profituri mari cu investiții mici, încălcând legi și făcând trafic de influență.
Numărul lor a crescut treptat odată cu întărirea Direcției Naționale Anticorupție. Între timp, însă, a apărut un fenomen nou, cel al demnitarilor români care cer azil politic în state exotice.
De pildă, avocatul fostului primar social-democrat al Constanței Radu Mazăre tocmai a depus la Înalta Curte un document prin care se atestă că fostul edil a solicitat azil în Madagascar.
Fratele său Alexandru Mazăre, fost deputat PSD, a plecat chiar înaintea ex-primarului. Ambii sunt acuzați de fapte de corupție cu prejudicii mari aduse statului. Într-unul dintre dosare, care se referă la trucarea unor licitații, procurorii susțin că Radu Mazăre ar fi luat mită în valoare de 8 milioane de euro. Cei doi frați au cumpărat teren pentru dezvoltarea unei afaceri într-o zonă turistică a Madagascarului.
Refugiată în Costa Rica, fosta șefă a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Alina Bica a început și ea să facă afaceri, împreună cu soțul ei, alți români fugiți și un controversat om de afaceri local care i-a luat sub aripa sa ocrotitoare.
Fosta procuroare șefă anti-mafia s-a stabilit în această țară central-americană în vreme ce în țara sa de baștină continua procesul în care e acuzată de abuz în serviciu într-un dosar în care prejudicial estimate este de mai multe zeci de milioane de euro. Soțiul ei are deasemenea un dosar pe rol, iar alături de cei doi se află și Elena Udrea, prietenă bună cu Alina Bica.
Fostă ministră a Dezvoltării și fostă șefă a Cancelariei Prezidențiale, Elena Udrea a anunțat de asemenea prin avocatul ei că cere protecția autoritățilro costaricane, pe motiv că justiția autohtonă face dosare politice.
Elena Udrea a plecat din țară în februarie, spunând că merge la Atena pentru o procedură medicală. Zilele trecute a mărturisit însă că încă din ianuarie s-a gândit să meargă în Costa Rica fiindcă acolo va fi ocrotitiă.
Fuga din țară a acestor politicieni a avut loc, dacă nu cu ajutorul autorităților, cel puțin prin concursul acestora. În cazul lui Radu Mazăre, judecătorul i-a acceptat contestația și i-a ridicat controlul judiciar, dar în situația celorlalți, procesele lor durează de mai mulți ani.
Controlul judiciar îi obligă pe inculpați să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de drepturi şi libertăţi, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemați; să anunțe orice schimbare de domiciliu, să nu plece din țară, să nu se vadă cu alți inculpați.
Elena Udrea, Alina Bica și soțul ei, fratele lui Radu Mazăre nu se mai aflau sub control judciar, pentru că procesele lor au depășit patru ani și nici un judecător nu poate menține la infinit obigativitatea rămânerii în țară.
În alte state europene, fiindcă procesele sunt mult mai scurte, inculpații sunt obligați să rămână în țările lor prin lege, până la soluția definitivă data de judecători.
Mai este cazul patronului RTV, Sebastian Ghiță ,fost deputat PSD, care pur și simplu a fugit din țară explicând ulterior că toate semnalele îi indicau că va fi arestat.
Ghiță e deocamdată în custodia autorităților sârbe, în ciuda faptului că România i-a cerut extrădarea. Fostul deputat social-democrat este urmărit penal pentru patru infracțiuni de traffic de influență, trei infracțiuni de spălare de bani și pentru constituirea unui grup infracțional, doar în ultimul dosar deschis de DNA Ploiești. Procurorii anticorupție susțin că Sebastian Ghiță a luat mită de aproape 10 milioane de euro pentru contracte cu statul.
Fostul deputat a putut fugi, cu toate că era filat de un echipaj de poliție, care susține că nu l-a putut urmări pe autostrada București-Ploiești fiindcă, Ghiță mergea cu 180 km/h. Apoi, când au ajuns la domiciliul lui din Ploiești, mașina acestuia era în fața casei, dar fostul deputat - care era pus sub, dar nu cu o decizie definitivă - dispăruse.
Lungimea proceselor pare să fie așadar principala cauză a refugierii inculpaților în țări îndepărtate. Uneori perioada lungă ține de amânările judecătorilor, dar de cele mai multe ori avocații trag de timp, inclusiv prin trimiterea la Curtea Constituțională a diferitelor spețe, prin solicitarea expertizelor de tot felul și prin alte tertipuri, care să ducă eventual la prescrierea acuzaților.
În timpul anilor cât durează aceste procese, inculpații nu pot fi ținuți permanent sub control judiciar.
Există apoi și o oarecare incompetență sau poate o anume complicitate între autorități și persoanele importante acuzate de fapte de corupție, iar această combinație de incompetență și complicitate e favorabilă fugarilor.
