În ultimii zece ani, PSD a avut grijă în Parlament de toți parlamentarii săi pentru care procurorii anticorupție au cerut ridicarea imunității.
Au fost câteva excepții care au demisionat, lăsând în acest fel justiția să continue ancheta, dar filosofia PSD în acest domeniu este clară: amânarea răspunderii în fața legii cât mai mult posibil, eventual până când faptele se vor prescrie.
Aproape 30 de parlamentari din actualul Legislativ au probleme cu dosare penale sau împotriva lor s-au deschis anchete. Jumătate dintre ei sunt social-democrați.
Deputata PSD Rovana Plumb, fostă ministră a Fondurilor Europene până ieri, cercetată de Direcția Națională Anticorupție pentru complicitate la abuz în serviciu le-a mulțumit colegilor săi că s-au opus ridicării imunității sale.
„Ne aflăm în faţa unui joc periculos al percepţiei” s-a apărat fosta ministră care este acuzată că în 2013, când conducea ministerul mediului ar fi inițiat o hotărâre de guvern prin care 300 de hectare din Insula Belina și 45 de hectare din Brațul Pavel, situate în județeul Teleorman și aflate în proprietatea publică statului, ar fi fost transferate prin încălcarea mai multor legi către Consiliul Judțean pentru ca doar la câteva zile să fie concesionate tot ilegal unei firme private, despre care se presupune că ar avea legătură chiar cu liderul PSD, Liviu Dragnea.
În același dosar este cercetată și Sevil Shhaideh, demisionară din fruntea ministerului Dezvoltării, pentru abuz în serviciu.
În discursul său de dinaintea votului din Camera Deputaților, Rovana Plumb a pledat pentru nevinovăție și a preluat discursul general al parlamentarilor PSD și ALDE argumentând că „adversarii politici” ai arcului de guvernământ ar folosi astfel de mecanisme „abuzive și nedemocratice” pentru a înlătura de la putere actuala coaliție.
Rovana Plumb ar putea, într-adevăr, să-și probeze nevinovăția în Justiție, dar preferă să stea în spatele colegilor săi care au votat masiv împotriva ridicării imunității sale parlamentare.
Procurorii au deschis dosare acum două legislaturi împotriva mai multor parlamentari. Aceste anchete sunt însă blocate de patru ani sau mai mult fiindcă potrivit legii în România foștii miniștri care încă mai sunt parlamentari nu pot fi urmăriți penal fără acordul camerei din care fac parte.
Unele dintre fapte se vor prescrie în perioada mandatului lor, pentru altele prietenii celor cu probleme vor depune legi care să-i scoată basma curată.
În ultimul Raport privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, experții Comisiei Europene le-au spus oficialităților de la București că „legislația anticoruptție trebuie să se aplice tuturor în mod egal și la toate nivelurile” și au criticat Parlamentul pentru felul în care îi apără pe cei acuzați de corupție.
De mai multe ori în Rapoartele de monitorizare a Justiției, specialiștii europeni le-au cerut parlamentarilor s-i lase pe magistrați să decidă în privința unor fapte de corupție, mai cu seamă că în Constituția României (Art. 72) se precizează că imunitatea are legătură doar cu voturile sau opiniile politice „exprimate în exercitarea mandatului” de către deputați sau senatori.
Parlamentarii români și-au confecționat însă prin lege o superimunitate confortabilă.
