Calificativul atribuit României în cel mai recent raport GRECO (Grupul de State împotriva corupției din Consilul Europei) este „nesatisfăcător în întregime”, informează spotmedia.ro, care publică în rezumat și cele mai importante puncte din raport. România a implementat doar 5 din cele 18 recomandări făcute în 2015 și întregite în 2017, după evaluarea ad hoc prin care GRECO a reacționat la desfigurarea de către PSD a Legilor Justiției. Raportul remarcă totuși semnele unei dorințe de rectificare a problemelor semnalate. GRECO cere însă autorităților române să acorde un rol mai mare CSM în procedura de numire a procurorului general, la pachet cu diminuarea puterilor ministrului Justiției în numirea și revocarea procurorilor-șefi. Așadar, depolitizarea acestor funcții. De asemenea, se insistă ca Parlamentului să-i fie remis întreg dosarul în care un parlamentar este suspectat de fapte penale și se cere aprobarea forului legislativ pentru trimiterea lui în judecată. Cu alte cuvinte, acordul va fi dat sau nu în cunoștință de cauză, antrenând un alt grad de responsabilitate a votului.
Situaţia economică a cetăţeanului rus mediu este tema cea mai stringentă şi critică pentru regimul Putin
În Adevărul, secțiunea bloguri, Iulian Chifu prezintă un alt raport important, realizat de Atlantic Council referitor la pierderile suferite de Rusia de pe urma sancțiunilor occidentale. În cei șapte ani de când e supusă sacțiunilor, economia Rusiei suferă o stagnare deplină, deși unii analiști pun parțial acest aspect pe seama scăderii prețului petrolului. Chifu leagă datele de aici de discursul lui Vladimir Putin despre starea națiunii, în care, anul acesta, a ocolit cu atenţie principalele teme de interes pentru societatea rusă, precum şi principalele probleme ale Rusiei sub conducerea actuală : pandemia de Covid – 19, criza economică determinată de măsurile de recluziune, criza protestelor interne pe tema Navalnîi şi presiunea determinată de ameninţarea cu războiul împotriva Ucrainei şi de masarea de trupe în Estul Ucrainei, Crimeea, Marea Neagră şi Marea Azov. „Dintre toate, situaţia economică a cetăţeanului rus mediu este tema cea mai stringentă şi critică pentru regim, pentru că antrenează protestele, oferind o mare masă de nemulţumiţi, şi creează disconfort major autocraţiei kleptocratice unipersonale a lui Putin, care nu mai are ca instrument decât recurgerea la represiune ”, scrie Chifu, notând ca semnificativ faptul că Aleksei Navalnîi continuă „să facă agenda” la Moscova chiar după 100 de zile de detenție, după greva foamei și o apariție publică foarte remarcată înainte de Paște. Raportul Atlantic Council face și trei recomandări, prezentate în articol : noi sancțiuni împotriva Rusiei, la fiecare acțiune neconformă cu normele internaționale; urmărirea mai clară şi cu atenţie a deciziilor legale adoptate, aplicarea lor şi sancţionarea celor care le încalcă, la nivel global ; în fine, introducerea de sancţiuni pentru neîndeplinirea obiectivelor – care sunt retrocedarea Crimeii, eliberarea/retragerea din Donbas şi asumarea unei soluţii în regiunile ocupate din Donetsk şi Donbas. Adică înăsprirera sancţiunilor la intervale regulate de revizuire.
Pe platforma de opinii contributors.ro, Radu F. Alexandru ceartă autoritățile statului român (cu o singură excepție) pentru lipsa de reacție la aberanta și periculoasa lista de personalități publice care ar trebui supuse „pedepsei capitale” în opinia simpatizantului AUR Cezar Victor Năstase.
Și presa din România a decăzut sever, după cum arată Sabina Fati într-un articol pentru Deutsche Welle. „Să fii jurnalist e o profesie pe muchie de cuţit în România. Pericolele nu vin ca pe front, din cauza unei mine, şi nici din cauza unui guvern care te aruncă în închisoare dacă dezvălui corupţia de la vârful puterii. În România, primejdia vine mai degrabă din confort şi lene intelectuală”.
