Recent, experții Centrului de Resurse Juridice din Moldova au organizat la Chișinău, la Universitatea de Stat, Facultatea de drept, o lecție publică despre justiție și statul de drept. Dezbaterea face parte dintr-o serie în care vor fi implicați mai mulți experți și funcționari publici. Experta anticorupție Laura Ștefan de la București le-a vorbit studenților despre „calea spre echitate și independența magistraților români”, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în urma cu peste10 ani, la 1 ianuarie 2007. Tamara Grejdeanu a stat de vorbă cu Laura Ștefan, inclusiv despre schimbările așteptate în R.Moldova de la reforma tot mai amânată a sectorului justiției, care se desfășoară pe fundalul neîncrederii electoratului.
Laura Ștefan: „Eu cred că cetățenii Republicii Moldova trebuie să-și articuleze foarte clar așteptările de la instituțiile din Republica Moldova și de la structuri cum ar fi sistemul judiciar. Cred că, într-adevăr, negocierile cu Uniunea Europeană deschid portițe de oportunitate, dar ele trebuie să fie folosite înțelept. Adică, trebuie să fie folosite optim, astfel încât în perioada respectivă să se facă atât de multe reforme pe cât este posibil. De altfel, și pentru Republica Moldova dialogul pe vize libere, la Visa Liberation a dus la schimbări importante în edificiul instituțional al țării. Au apărut structuri anticorupție care acum trebuie să demonstreze că funcționează nu doar eficient, ci și independent. Adică, își urmăresc scopurile care sunt legate de combaterea corupției, indiferent de locul unde aceasta se găsește. Cred că
Structurile anticorupție acum trebuie să demonstreze că funcționează nu doar eficient, ci și independent...
în egală măsură sarcina aceasta a reformării sistemului judiciar este una complicată, pentru că reformele în sistemul judiciar iau timp. Iau timp pentru a fi realizate și iau timp pentru a-și arăta rezultatele. De asemenea, atunci când vorbim concomitent despre reforma sistemului judiciar și despre nevoia de a combate corupția la nivel înalt, observați că așteptăm de la un sistem pe care îl reformăm să performeze excepțional pe o zonă extrem de sensibilă, mai ales din punct de vedere politic. Și atunci sigur că poate și așteptările noastre ar trebui un pic să țină cont de aceste provocări. Dar una peste alta, cred că verbul „a aștepta” nu e neapărat cel mai fericit, adică nu cred că societatea trebuie să aștepte pasiv ca lucrurile să se schimbe. Lucrurile nu se vor schimba niciodată, dacă societatea din Republica Moldova nu va învăța să-și articuleze foarte ferm doleanțele, care înseamnă justiție independentă, proceduri respectate, drepturi ale omului respectate și eficiență în combaterea marii infracționalități. Nu există scurtături și nu există momente în care este regulă să închidem ochii la anumite încălcări procedurale doar pentru a atinge un obiectiv care aparent este generos. Dacă respectivele fapte, de care sunt acuzați oamenii, sunt suficient probate, atunci nu cred că are cineva a se teme de o discuție în fața instanțelor de judecată făcută la lumina zilei.”
Europa Liberă: În ultimul timp, vocea câtorva organizații din societatea civilă este foarte des auzită pe segmentul că justiția ar fi politizată. Sunt cei care trag un semnal de alarmă, vorbind despre anumite dosare de rezonanță, pe care guvernarea le contabilizează la capitolul „Rezultate”. Cum se pot apăra, dacă au dreptate, să zicem, justițiabilii sau judecătorii care instrumentează anumite dosare, ca să nu fie bănuiți că ar fi sub control politic?
Laura Ștefan: „În primul rând, prin acțiunile lor. Justiția nu are alte instrumente de a convinge societatea cu privire la propria independență altele decât cele prevăzute de legi. Există un rost în a avea proceduri judiciare făcute public. Există un rost în a avea proceduri de numiri și de revocări în anumite funcții bazate pe merit, dincolo de apropierea personală între două persoane. Există un rost în construirea unor dosare în mod solid
Dacă lucrurile se întâmplă în spatele unor uși închise, atunci nu trebuie să ne mirăm că încrederea în justiție ajunge la cote nebănuit de joase în R.Moldova...
pe un probatoriu care să poată fi arătat, inclusiv societății, atunci când se termină ancheta penală. Cred că justiția nu are altă cale, decât aceea a transparenței și a publicității. Justiția nu trebuie doar să fie făcută, trebuie să fie și percepută de societate, ca făcându-se. Și ca făcându-se drept. Or, dacă lucrurile se întâmplă în spatele unor uși închise, atunci nu trebuie să ne mirăm că încrederea în justiție ajunge la cote nebănuit de joase în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ceea ce se întâmplă acum în ultimii ani, or, percepția cetățenilor de neîncredere crește tot mai mult…
Laura Ștefan: „Cu cât se vor face mai multe abateri de la aceste principii generale, cu atât va scădea încrederea cetățenilor în justiție. Or, o justiție, în care poporul nu are încredere, își pierde principala calitate, care este aceea de referință, inclusiv morală. Pe de altă parte, cred că este important ca oamenii sistemului judiciar să înceapă să articuleze mesajele reformatoare, inclusiv în sfera publică. Dacă auzim doar una dintre părți și din partea cealaltă nu auzim niciodată nimic, atunci sigur că sunt probleme. Și aici, în
Trebuie să înțelegem că este normal într-o societate democratică să avem opinii diferite și să le putem articula fără teama de repercusiuni...
România, un rol important îl joacă asociațiile de magistrați și Consiliul Superior al Magistraturii. Cred că trebuie să ieșim un pic din timorare și să înțelegem că este normal într-o societate democratică să avem opinii diferite și să le putem articula fără teama de repercusiuni. Așa cum cred că de la un punct încolo scăderea dramatică a încrederii populației în sistemul judiciar este o problemă uriașă, pe care sistemul judiciar nu are cum să o ignore.”
Europa Liberă: Și această percepție pe cât este de aproape de realitate, or, mulți cred că judecătorii, să zicem, sunt corupți, chiar dacă nu au dat mită niciodată?
Laura Ștefan: „Acesta este paradoxul percepției și de aceea trebuie să gestionăm foarte bine ceea ce se întâmplă în sfera percepției publice cu privire la sistemul judiciar și cu privire la stat, în general. Foarte puțini oameni vor interacționa direct cu sistemul judiciar și vor avea ocazia să meargă în fața unui judecător. Din aceștia foarte puțini vor înțelege natura muncii judecătorului și greutatea gestionării acelor dosare… Deci, oamenii vor avea întotdeauna o percepție mediată de ceea ce aud fie în mass-media, fie de la prieteni, cunoștințe care au interacționat cu sistemul judiciar. Dar asta nu înseamnă că, dacă percepția lor nu are o sursă directă, adică nu vine din propria experiență, putem să o neglijăm, pentru că ea este la fel de importantă și la fel de determinantă pentru felul în care oamenii se vor raporta la justiție și la stat. Faptul că sistemul nu este în stare să articuleze convingător propria sa versiune a realității, asta nu mai este nici vina presei și nici vina ONG-urilor. Este vina sistemului care nu prețuiește sau nu înțelege să prețuiască suficient nevoia de a comunica, nevoia de a interacționa transparent cu cetățenii.”
Europa Liberă: Curățarea sistemului din interior, în ce măsură credeți că este posibilă, iată, cunoscând ceea ce se întâmplă în Republica Moldova?
Laura Ștefan: „Eu cred că e singura variantă posibilă. Este adevărat că durează foarte mult, dar nu cred în soluții miraculoase care să se întâmple peste noapte. Nu cred că există instituții în afara sistemului judiciar care să fie mai potrivite pentru a face o curățenie în sistemul judiciar, decât este
Sistemul judiciar, pentru a beneficia de încrederea cetățenilor, trebuie să acționeze predictibil și coerent pe o perioadă suficient de mare de timp...
sistemul judiciar însuși. Am văzut multe încercări în regiune și de cele mai multe ori atunci când se caută o scurtătură pentru a se curăța sistemele, scurtătura asta dovedește că este, de fapt, o cale închisă. Miza este să eficientizăm felul în care lucrează justiția, inclusiv cea penală, pentru că ea să fie capabilă să gestioneze cazuri care privesc inclusiv judecători și procurori.”
Europa Liberă: Cei de la guvernare vorbesc despre anumite rezultate, aduc exemplul dosarelor mari ce țin de furtul din sistemul bancar. În același timp, vedem, de exemplu, cum un prim-adjunct al procurorului este condamnat și amnistiat în aceeași zi, avem cazul unui judecător, un prim-judecător prins în flagrant cu luare de mită și achitat… Cum să dai crezare, având asemenea exemple?
Laura Ștefan: „E greu, și atunci când avem semnale contradictorii dinspre sistemul judiciar, este greu să construiești încredere. Sistemul judiciar, pentru a beneficia de încrederea cetățenilor, trebuie să acționeze predictibil și coerent pe o perioadă suficient de mare de timp, astfel încât să convingă societatea moldovenească că, într-adevăr, poate să aibă încredere în justiție. Dacă azi dau o soluție dreaptă și mâine o soluție strâmbă, fără a spune că vreuna din aceste soluții e dreaptă sau strâmbă, poate că există motive pentru achitări și pentru condamnări, dar iarăși, dacă nimeni nu poate să explice lucrurile acestea de o manieră clară, pentru cetățean este foarte greu să se schimbe percepțiile.”
Europa Liberă: Un control reciproc al puterilor în Republica Moldova credeți că este posibil, ori, deocamdată, impresia este că mai mult cea legislativă are influență asupra puterii, să zicem, judecătorești sau a politicienilor asupra celor din sectorul justiției?
Laura Ștefan: „Da, există momente în care una dintre puteri pare să domine în raport cu cealaltă. Ce mă surprinde pe mine în Republica Moldova este seninătatea cu care se discută despre repartizarea politică a instituțiilor. Oricât de prezentă sau bănuită ar fi fost această chestiunea în România anilor sau ’90 sau 2000, totuși discuția despre această chestiune, discuția
Ce mă surprinde pe mine în R.Moldova este seninătatea cu care se discută despre repartizarea politică a instituțiilor...
tranșantă și foarte transparentă – partidul cutare ia cutare instituție de forță ș.a.m.d., totuși, așa ceva noi nu am întâlnit. Or, aici mi se pare că se normalizează, prin acest tip de discurs, o stare de fapt care nu ar trebui să se regăsească într-o societate democratică, pentru că instituțiile de forță, instituțiile de aplicare a legii trebuie să fie independente de sfera politică. Sigur că nu putem discuta despre existența acestor instituții într-un borcan sau în vid; ele interacționează și cu cei care fac numirile în funcțiile de conducere la nivelul cel mai înalt, și cu celelalte instituții ale statului. Dar, totuși, de aici până la a spune că o instituție aparține de un anumit partid sau de altul este o cale foarte lungă. Și pe mine mă surprinde seninătatea cu care aceste lucruri sunt discutate și acceptate. Or, dacă cetățenii percep că instituțiile aparțin unor partide politice care fac numirile în acele funcții, acesta-i un lucru foarte, foarte periculos și care va afecta încrederea în respectivele instituții, chiar dacă oamenii care lucrează acolo, inclusiv la nivel de management, poate nu au niciun fel de legătură cu bănuielile care planează asupra lor.”
