Muzeul Țăranului este bântuit de geto-daci pravoslavnici. Aceștia badea Cârțani degrabă vărsători de sânge de păcătoși, cu o mână pe baltag și alta pe țeapă, și-au făcut un obicei să vină la vetrele de cultură nu pentru a lua lumină de la candela culturii, ci pentru a pune paie pe focul credinței.
Obiectivul asedierii Muzeului Țăranului a fost să exorcizeze instituția cu tot cu micuța-i biserică de lemn din curte, de fantomele fostului Muzeu al partidului care-i bântuie anexele și mozaicul mural de la strada mare. E un asalt la baionetă: drept-credincioșii se suie pe scenă cu bannere și icoane în timpul proiecției filmelor, cântă psalmi și sfințesc sala cu agheazmă ca să alunge dracii preacurviei. Fie ca anul Marii Unirii să sfințească unirea românului cu românca lui și nu altminteri. Un exorcism național făcut cu anasâna pe care unii îl asemuiesc unei Liturghii negre.
Organizația mamă și tată a acestor rrromâni verde-praz se numește Jnepii sau Frăția Sfântului Gheorghe. Șeful poterei fundamentaliste, Dan Grăjdeanu (simpatizant al Partidului „Totul pentru Țară” scos în afara legii acum câțiva ani), spune că menirea organizației „este să facă lucruri bune”. De pildă, să tragă în țeapă dracul păcatelor capitale. Și nu poți trage dracul în țeapă dacă nu ești naționalist. „Am întâlnit oameni care se pretind patrioți, naționaliști, dar care suferă devieri, pentru că, neavînd așezare în Hristos, sunt covârșiți de mândrie, se cred grozavi și că fac lucruri mari, dar situația lor îi arată că nu sunt unde trebuie,” spunea șeful Frăției într-un interviu ecomiastic. Pe scurt, oastea pe care o conduce vrea dragostea tuturor, chiar dacă trebuie să o ia cu forța.
Conform bilanțului organizației, acești milițieni spirituali sunt extrem de ocupați: boicotează lansarea cărților și filmelor sataniste, donează sânge pentru „camarazi” (sic!), repară monumente istorice și ajută sinistrați. De 1 decembrie au fost în Secuime să arate ce poate un suflet de român: au făcut manifestație prin Târgul Secuiesc de Ziua Națională să știe toți cine e șeful. Dar principala lor virtute este curățenia iar obiectivul principal - epurarea societății de scârnăvie și mizerie. De înțeles, trăim într-o lume păcătoasă și numai flama credinței poate curăța netrebnicia și murdăriile cărnii. Filmele cu homosexuali sau alți „devianți” posedați, spun ei, pot fi proiectate la mall, nu la Muzeul țăranului care trebuie să promoveze valorile milenare ale poporului și virtuțile țărănești. Este vorba despre virtuțile strămoșești descrise în literatura pășunist-naționalistă de care sunt pline programele școlare și delirurile extremiștilor de dreapta. Însă cel mai bine ar fi dacă aceste filme nici nu ar mai fi difuzate, dacă ar fi distruse cu aruncătorul de apă sfințită.
Însă aghiotanții sfântului Gheorghe nu au în cătare doar deviaționismul religios. Dacă e să ne luăm după sesizările depuse la Parchet de membrii komandoului cruciat și după aspirațiile expuse pe paginile lor de socializare, unde nu se sfiesc să arate dracii societății cu degetul și să arunce călimara în ei, programul lor cultural este mai complex: ei cred că suntem în plină dictatură financiară mondială controlată de Înțelepții Sionului, că NASA ne minte pentru că pământul este plat, că printre oamenii politici există reptilieni (sau draconieni) pe care doar Sfântul Gheorghe îi poate stârpi cu sulița lui, Ascalon, că noile carduri de sănătate au cipuri împlinind o profeție apocaliptică și că oamenilor li se impun vaccinurile pentru a fi ținuți sub control și a finanța industria farmaceutică. Mai cred că democrația este un moft și libertatea de conștiință un cancer. Cine mai are nevoie de libertate dacă are credință și religie? Contracepția, cred ei, indiferent de motive, moment și formă, este o crimă abominabilă și orice formă de acuplare care nu duce la perpetuarea speciei este vicioasă și trebuie pedepsită capital. Valorile europene ale libertăților individuale nu fac nici cât o ceapă degerată, dacă alternativa la ele este eternitatea raiului. Dar această salvare nu este, în viziunea lor, individuală. Altruismul îi face să nu vrea să se salveze singuri, ci și cu ceilalți membri ai societății, rău-credincioșii, pe care să-i aducă, mai de voie mai de nevoie, pe calea cea bună. Aceasta e puterea credinței. Uneori cu vorba, de multe ori cu fapta. Pentru că „Vorba sună/Fapta tună!” cum îi place șefului Frăției să spună. Ei se bucură de complicitatea plină de simpatie a autorităților care, deși au adoptat zilele trecute o lege care înăsprește amenzile pentru mitingurile neautorizate, tolerează și, uneori, încurajează noua formă de miliție spirituală. De asemenea, liderii mișcării care au susținut (uneori vocal, alteori material) partide și orientări politice de extremă dreaptă pretind că reprezintă valorile identitare ale națiunii în luptă cu invazia modernității nivelatoare. Da, pretențiile lor seamănă până la identitate cu Apelul academicienilor preocupați de globalism și de „distrugerea spirituală a românilor”, semn că apărătorii românității au nu doar girul Patriarhiei, ci și pe al patriarhilor laici.
Cristian Mungiu a deplâns într-o scrisoare deschisă incidentele de la Muzeul Țăranului, întrebându-se încotro ne îndreptăm, dacă respingem valorile europene. Mungiu este regizor român, multiplu premiat la Cannes, șef al juriului pentru filmele de scurt metraj la ediția din 2017, când filmul 120BPM (cel care i-a făcut pe fundamentaliști să turbeze) lua Marele Premiu și alte premii (FIREPRISCI, al publicului etc) și parte interesată, în calitate de responsabil al distribuirii filmului pe ecranul sălii de la Muzeul Țăranului. El spune că asemenea incidente zădărnicesc strădaniile depuse de ambasadorii culturali ai României. „Știrea despre incident a fost preluată și mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca ‘primitivism’, ‘fanatism’, ‘intoleranță’ ”, e de părere regizorul.
Alți regizori însă simt, probabil, nevoia unui nou actor care să controleze masele, să le pună în mișcare sau în nemișcare. Nu doar PSD-ul care cântă de multă vreme în falset doine (Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii), construindu-și discursul în caracter popular românesc și pe teme xenofobe de largă circulație naționalistă, ci și alții, teoretic, dușmani de clasă politică, li s-au alăturat în corul de țipurituri și chiuituri neaoșe, să stea și ei umăr la umăr cu apărătorii sfintei credințe. Un deputat PNL a adresat o scrisoare către cei doi șefi de camere parlamentare, somându-i să organizeze referendumul cerut de Coaliția pentru Familie (o altă întrupare homofobă a Frăției Sfântului Gheorghe). E doar o întâmplare că pe deputat îl cheamă tot Gheorghe. El le spune celor doi că au o obligație neonorată față de poporul român. „Îmi doresc foarte mult să sărbătorim Centenarul Marii Uniri aşa cum se cuvine, prin consolidarea valorilor identitare care stau la baza neamului românesc!” spune Gheorghe care vrea să omoare și el constituțional dracii sodomiei. Bate la uși deschise. PSD vrea acest referendum însă ceva mai aproape de alegerile prezidențiale (eventual odată cu acestea) ca să se bucure de vlaga electorală a oștirii de credincioși. Dar Liviu Dragnea are de lucru cu dracii din propriul partid și nu găsește încă exorcismul potrivit pentru liniștirea enoriașilor săi.
În chiar zilele în care, sub privirile absente ale autorităților, valorile europene ale toleranței și libertății de expresie erau alungate cu huiduieli religioase de pe scena sălii de cinema a Muzeului Țăranului, România era chemată să explice cum se împacă mult-hulita reformă a justiției cu valorile europene. Circul politic românesc a jucat pentru mai bine de un ceas cu casa închisă, la Strasbourg, unde Parlamentul european a vrut să afle de la sursă amănunte despre reforma sistemului juridic din România. Plenara s-a numit, sugestiv: „Amenințări la adresa statului de drept provocate de reforma sistemului judiciar din România” Mulți europoliticieni sunt curioși să vadă cât de sinceră este dorința de reformă juridică susținută de două partide ai căror șefi au probleme cu legea. Familia europarlamentarilor români a dovedit că se sprijină pe valorile tradiționale, transformând tribuna în confesional, discursul politic în mahalageală și rufăria intimă în bannere politice. S-au hărțuit la microfon și în culise, au tras de proceduri și regulamente ca să le cuprindă ambițiile, i-au silit pe cei care conduceau ședința să le închidă microfonul, înțelegând, în cele din urmă, fiecare ce-a vrut și considerându-se cu toții învingători.
Politicienii coaliției majoritare nu au fost scutiți de dușuri reci, profilactice. „Nu se poate ca niște partide care au câștigat alegerile să-și împartă țara ca pe-o pradă de război”, spunea malteza Roberta Metsola din partea Partidului Popular European, referindu-se la opacitatea adoptării și la blitzkrieg-ul majorității împotriva justiției (părea să nu știe totuși că proiectele au urmat traseul legal, fiind dezbătute în comisii etc.). La rândul său, comisara pentru justiție Vĕra Jurovà privește cu optimism faptul că două dintre legi au fost retrimise la Parlament de Curtea Constituțională. Ea spunea că reforma justiției mai are o șansă: „România şi românii au alergat un maraton, iar linia de final este aproape. Să dea acum înapoi ar fi o dezamăgire uriaşă pentru numeroşii prieteni ai României, dar cel mai mult pentru cetăţenii români.” De partea cealaltă, europarlamentarii coaliției PSD-ALDE au combătut puternic, acuzându-și colegii, presa și pe toți cei care li s-au pus în cale de politicianism și manipulare. Mesajul lor este că la ora actuală justiția este abuzată politic de ceea ce, într-un moment de inspirație apocaliptică, liderii PSD au numit „statul paralel” (adică subteran, infernal). Mircea Diaconu spunea că este și el, ca și ceilalți europarlamentari, îngrijorat de statul de drept din România care ar fi devenit „statul cu cele mai multe condamnări CEDO pentru abuzuri contra cetăţenilor ei şi nimeni nu răspunde. [...] În România au fost date într-un an de 16 ori mai multe mandate pe siguranţa naţională decât a dat FBI.” Cel care trebuie să îndrepte aceste probleme este Parlamentul „şi nu trebuie să ceară părerea nimănui. Vreau independenţa justiţiei, dar mai ales a României”, mai spunea fostul actor, cu tonul eroului pozitiv pe care-l juca în filmele comuniste. Publicul european a fost vexat mai ales de invocarea independenței în pericol a României. Se gândea oare Diaconu la recuperarea valorilor identitare, invocate de colegul și adversarul său deputatul Gheorghe din PNL? Sau poate la credința și naționalismul Frăției Sfântului Gheorghe?
În vreme ce legile justiției erau dezbătute european în corul huiduielilor de pe paginile de socializare și al propovăduitorilor independenței naționale, Direcția Anticorupție anunța că dosarul Microsoft s-a prescris. Șapte foști miniștri și demnitari de seamă (Daniel Funeriu, Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Dan Nica-acum șef al europarlamentarilor PSD, Silvia Ţicău, Mihai Tănăsescu şi Şerban Mihăilescu) acuzați de prejudicii de zeci (unii spun sute) de milioane de euro scapă basma curată. Așadar, perla luptei anticorupție, dosarul ades invocat ca argument al necesității unei justiții independente și complicităților vinovate cu SRI a zăcut în biroul unei subordinate a Laurei Kovesi până când cauza a ieșit din garanție și s-a alterat! S-a dovedit că, de
Piața Victoriei unde se află nu doar sediul Guvernului, dar și cel al Muzeului Țăranului, pare să fie bântuită de incertitudini, iar demonii sunt alungați dintr-o parte într-alta fără însă a fi stârpiți....
independentă ce era justiția, procuroarea făcuse o practică din întârzierea dosarelor pentru a le aduce la termenul de prescriere. Le cerea doar clienților cu mulți bani să aibă răbdare dacă vor să se bucure de măreția dreptului. Un caz care seamănă mult cu al fostei procuroare-șef de la Direcția de Crimă Organizată, complice a crimei organizate, și cu nenumărați alți lupi puși paznici la oile din instituțiile românești.
Așadar, templul luptei anticorupție este corupt până în ultimele sertare și dosare, fără ca procuroarea șefă să se simtă responsabilă. Nu am niciun motiv să-mi dau demisia, spunea Kovesi, de vreme ce totul s-a petrecut din pricina bramburelii legislative. Întrebarea este, zice ea, ce au făcut celelalte instituții vreme de nouă ani. Cu alte cuvinte, faptul că DNA a tergiversat cercetările ar fi acceptabil, doar lipsa de reacție a celorlalte instituții ar fi anormală și punibilă. Șefa anticorupției spune așadar că problema ar fi tocmai inadvertențele sistemului juridic. Acestea ne-au făcut să pierdem prejudicii de sute de milioane de euro, așa cum tot nepăsarea „celorlalte” instituții face ca doar 10 la sută din dosarele instrumentate atât de zgomotos de DNA să ajungă în justiție. (Peste 130 de dosare celebre ale DNA s-au încheiat anul trecut prin decizia achitării acuzaților).
Piața Victoriei unde se află nu doar sediul Guvernului, dar și cel al Muzeului Țăranului, pare să fie bântuită de incertitudini, iar demonii sunt alungați dintr-o parte într-alta fără însă a fi stârpiți. Probabil că exorcismele sunt greșite. Sau exorciștii.
