Rubio va participa la reuniunea de la Helsingborg din 22 mai, una dintre ultimele întâlniri ministeriale la nivel înalt înainte ca liderii alianței să se reunească la summitul de la Ankara din iulie.
Potrivit Departamentului de Stat, se așteaptă ca șeful diplomației americane să facă presiuni asupra aliaților pentru creșterea cheltuielilor de apărare și o „împărțire mai echitabilă a sarcinilor”, concentrându-se totodată asupra securității în Arctica.
Însă reuniunea are loc într-un moment de profundă neliniște. Oficialii europeni vor clarificări cu privire la amploarea reducerii prezenței militare a Washingtonului pe continent, în urma unei serii de decizii surprinzătoare ale Pentagonului care au zguduit alianța.
„Lipsă de informații”
Incertitudinea provine din anunțurile recente care au stârnit temeri în toată Europa că Washingtonul ar putea să-și slăbească garanțiile de securitate într-un moment periculos.
La începutul acestei luni, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania. Pentagonul a spus ulterior că anulează și o desfășurare rotativă planificată a aproximativ 4.000 de soldați în Polonia și că amână planurile de a desfășura un batalion de rachete de croazieră Tomahawk lansate de la sol în Germania.
Însă, pe 21 mai, Trump a anunțat pe rețelele sociale, într-o întorsătură surprinzătoare, că SUA vor trimite încă 5.000 de militari în Polonia, „în urma alegerii reușite a celui care este acum președintele Poloniei, Karol Nawrocki”.
Președintele american nu a dat detalii. Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a explicat la scurt timp că numărul militarilor americani în Polonia va fi menținut „mai mult sau mai puțin la nivelurile anterioare”, mulțumindu-i lui Trump pentru anunțul său, înaintea reuniunii NATO din Suedia.
Un diplomat european de rang înalt, care a vorbit cu Europa Liberă (RFE/RL) sub condiția anonimatului, a avertizat că „puterea de descurajare” a alianței este subminată de comunicarea precară.
„Cel mai grav este că Europa pare să fie lipsită de informații în ceea ce privește amploarea acestei reduceri”, a spus diplomatul, menționând că statele din apropierea Rusiei, precum țările baltice, se confruntă cu dificultăți în planificarea măsurilor.
Diplomatul a adăugat că planurile raportate ale SUA de a reduce contribuțiile la așa numitul „model de forțe al NATO” – în cadrul căruia membrii își angajează în prealabil forțele pentru crize majore – ar „afecta considerabil” liniile inițiale de apărare ale Europei.
„Eficacitatea NATO se baza pe ideea că era de nezdruncinat”, a spus diplomatul. „Acum, într-un divorț, începi să vezi cum apar fisurile.”
Oficialii administrației au insistat că aceste măsuri sunt ajustări temporare, mai degrabă decât o retragere strategică. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat recent că administrația rămâne angajată în „independența și suveranitatea europeană”, în timp ce purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a descris decizia privind Polonia ca fiind o „întârziere standard în rotație”.
Rubio, mesagerul „constant”
Pentru mulți oficiali europeni, prezența lui Rubio oferă o oarecare asigurare. Diplomatul-șef al SUA este considerat de mulți la Bruxelles și în capitalele est-europene ca o figură transatlantică mai constantă și mai tradițională decât alții din administrația Trump.
Congresmanul Don Bacon, republican din Nebraska și susținător ferm al NATO, a declarat pentru RFE/RL că Rubio joacă un rol cheie în stabilizarea relațiilor. Bacon a spus că speră ca Rubio să consolideze angajamentul Washingtonului față de apărarea colectivă, îndemnând în același timp aliații europeni să crească cheltuielile pentru apărare.
Bacon a susținut în repetate rânduri că alianțele rămân esențiale pentru interesele de securitate ale SUA și a avertizat împotriva izolaționismului, pe fondul amenințărilor crescânde din partea Rusiei, Chinei și Iranului.
Aceste îngrijorări au fost reiterate pe 20 mai, în cadrul audierilor de confirmare din Senat pentru candidații la funcția de ambasador propuși de Trump în mai multe țări europene.
Michael Kavoukjian, nominalizat pentru funcția de ambasador în Norvegia, a descris Oslo drept „ochii și urechile alianței în Arctica” și s-a angajat să consolideze cooperarea militară și în domeniul informațiilor împotriva activității tot mai intense a Rusiei și Chinei în regiune.
Jeanne Shaheen, liderul democraților din Senat pe probleme de politică externă, a avertizat că Norvegia se află „în prima linie a activității rusești în creștere și a eforturilor de sabotaj din Țările Baltice, din Marea Nordului și din Arctica”.
Eric Wendt, candidatul lui Trump pentru funcția de ambasador în Albania, a subliniat importanța împărțirii sarcinilor în cadrul NATO și a declarat că va face presiuni asupra Tiranei pentru a îndeplini obiectivele alianței de a crește cheltuielile de apărare la 5% din PIB până în 2035.
„Alianța are valoare”
Vorbind la Carnegie Endowment for International Peace pe 20 mai, congresmanul Michael McCaul, președinte emerit al Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților, a apărat bilanțul istoric al NATO.
„Alianța NATO ne-a ferit de un război mondial timp de 80 de ani, așa că are valoare”, a spus McCaul.
Deși McCaul a recunoscut că Trump încearcă să transforme NATO din ceea ce el a numit o „relație părinte-copil” într-un parteneriat mai egal, el a avertizat împotriva retoricii care îndepărtează aliații cheie.
McCaul a mai spus că Congresul se opune unor decizii militare unilaterale ale administrației în Europa.
„Am aplaudat mutarea acestor trupe, a unora dintre ele, în Polonia, chiar lângă amenințarea principală”, a spus McCaul, referindu-se la Rusia. „Dar apoi administrația a susținut retragerea din Polonia. Congresul a intervenit acum și a spus nu.”
Provocarea lui Rubio în Suedia va fi aceea de a naviga între presiuni concurente: apărarea politicilor „America pe primul loc” în fața aliaților europeni sceptici, păstrând în același timp unitatea în cadrul unei alianțe care se confruntă cu o Rusie din ce în ce mai asertivă.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te