Linkuri accesibilitate

Sărbătorile fanteziste sau obscure


De Ziua Rusiei în Piața Roșie

Când vine vorba despre sărbători naționale sau internaționale, foile calendarelor nu se mai sfârșesc.

În Rusia se sărbătorește acum ceea ce e cunoscut popular drept Ziua Independenței, sau Ziua Rusiei (День России), care marchează data de 12 iunie 1992, ziua în care Federația Rusă, desprinsă din defuncta URSS, s-a dotat cu un președinte propriu, pe atunci – Boris Elțîn.

Sărbătorile fanteziste sau obscure
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:48 0:00
Link direct

Sărbătoarea aceasta, care e „zi națională” și în teritoriile ucrainene Donețk și Lugansk, în Donbasul ocupat militar de Rusia, nu este în realitate prea limpede pentru o majoritate a cetățenilor Federației, iar cotidianul Rossiiskaia Gazeta, apropiat Kremlinului, explică vineri 12 iunie despre ce e vorba și ce se sărbătorește.

Ziua Rusiei apare însă ca una din acele ciudate sărbători, unele devenite chiar „Zi Națională”, pe care mulți oameni pot cu greu să le situeze sau să le explice. Sau, dacă reușesc, atunci circumstanțele sărbătorii nu sunt deloc clare.

De pildă, o majoritate a francezilor știu, desigur, ce se sărbătorește pe 14 iulie, deoarece ziua mai este numită direct: „Căderea Bastiliei”, însă foarte mulți sunt convinși că regele și mult dușmănita lui consoartă Maria Antoaneta au fost decapitați chiar în acea zi de 14 iulie 1789, iar nu în ianuarie 1793, trei ani și jumătate mai târziu, timp în care regele a rămas șeful statului.

La fel, o majoritate a belgienilor știu că pe 21 iulie, la o săptămână după Franța, este ziua lor națională, însă foarte mulți nu știu că ceea ce s-a sărbătorit de la început atunci a fost ruperea Belgiei catolice de Olanda și de asupritorii calviniști și luterani.

Nu trebuie să privim însă doar spre sărbătorile oficiale. Milioane de oameni care tolerează și aprobă Haloween nu vor ști ce este aceea, de fapt, la origine.

Regimurile și culturile naționaliste au o predilecție pentru asemenea zile, mergând deseori mai mult pe ideea de a strânge capital de simpatie decretând încă o zi liberă. Chiar și hramul Sfântului Andrei, numit protector al României, pe 30 noiembrie, pare să fi fost decretat zi liberă doar pentru a face o punte cu 1 decembrie, ziua națională și cea a marii Uniri.

În România, chiar zilele acestea președintele Iohannis a respins proiectul de lege pentru declararea zilei de 4 iunie drept «Ziua Tratatului de la Trianon».

Chiar dacă nu sunt zile libere, ne rămân spre delectare și acele comemorări propuse aproape zilnic de Națiunile Unite, de la Ziua Mondială fără Tutun la Ziua Internațională a Fericirii, trecând prin cea a Pisicii, cea a Ursului Polar, ba chiar și Ziua Internațională a Bolilor Rare.

Desigur, când o zi oarecare e sărbătoare legală, ea va fi pentru toată lumea, indiferent de convingeri sau religie. Sigur, sunt unii credincioși care bombănesc cum că : -- "N-am văzut vreodată un ateu care să refuze zilele libere primite de sărbătorile religioase" !... Acestora le putem răspunde că nici noi n-am văzut încă un creștin care să insiste să meargă la muncă de 1 Mai.

***

Președintele moldovean Igor Dodon şi-a atras critici frecvente pentru interpretarea arbitrară a unor date istorice şi încercările de a decreta niște sărbători cu valențe controversate.

Pe durata mandatului său, Igor Dodon a organizat tot felul de evenimente sub pretextul consolidării a ceea ce el numește statalitatea şi identitatea moldovenească. În 2017 şeful statului a propus ca ziua de 2 februarie să fie declarată sărbătoare și Zi a Statalității în amintirea unui eveniment din 1365 din timpul descălecării Țării Moldovei. Dodon spunea atunci că această zi ar fi de o importanță majoră deoarece ar simboliza „eliberarea Moldovei de sub dominația străină şi afirmarea demnității național-statale a poporului Moldovei”. Oponenții președintelui au ridiculizat imediat această propunere, precum și pe cea de a ridica la rangul de „simbol național” drapelul Moldovei medievale, înfățișând un cap de bour pe fundal roșu aprins. Tot în 2017 la iniţiativa preşedintelui Dodon a fost marcată în premieră o aniversare de la proclamarea republicii democratice moldovenești. A urmat decretarea anului 2018 drept anul lui Stefan Cel Mare, iar în 2019 președintele a semnat decretul privind marcarea înființării Ţării Moldovei în urmă cu 660 de ani. Unii observatori presupun că îndărătul majorității inițiativelor prezidențiale ar sta unul dintre consilieri, promotor împătimit al egocentrismului moldovenesc Victor Stepaniuc, fost vicepremier responsabil cu educația din timpul guvernării comuniștilor.

Profesorul universitar, politologul Mihai Cernenco aminteşte că până la Igor Dodon instrumentul propagandistic al sărbătorilor controversate era folosit cu iscusință de președintele comunist Vladimir Voronin. Emblematică a fost marcarea concomitentă în 2004 de către autorităţile comuniste de la Chişinău şi cele separatiste de la Tiraspol a celor 80 de ani de la înființarea de către Stalin a aşa numitei Republici Autonome Socialiste Sovietice Moldoveneşti.

Mihai Cernenco spune că asemenea sărbători sunt folosite în scopuri electorale în special de politicienii de sorginte sovietică:

„Uniunea Sovietică care a înlocuit religia cu ideologia marxist leninistă încerca să-şi creeze propriile sărbători şi propriile imagini. În loc de Crăciun era 7 noiembrie Ziua Revoluţiei, în loc de Paşti era 1 mai, în loc de cununie la biserică, nuntă comsomolistă ş.a.m.d. Au fost create noi evenimente, noi ceremonii care trebuiau să fundamenteze acel regim. De aceea toţi conducătorii de factură Sovietică fac astfel. Dodon a inventat Ziua Statalităţii. Suntem martori astăzi la toţi politicienii de factură sovietică care vin cu invenţia de noi sărbători.”

Politologul spune că asemenea iniţiative poartă un vădit caracter electoral ţintind alegătorii de stânga, mai cu seamă cei nostalgici. Din acelaşi registru face parte şi decizia şefului statului Igor Dodon de a transfera din cauza restricţiilor sanitare sărbătorirea a Zilei Victoriei pe 24 august, când tradițional partidele de stânga marchează Ziua eliberării Moldovei de sub ocupația fascistă.

„Impactul acestor sărbători nu cred că este atât de mare, dar pentru a face euforie şi pentru a-şi consolida electoratul el are nevoie de asemenea evenimente.”

Instituirea unor sărbători cu încurcătură propagandistică e larg răspândită şi în regiunea transnistreană. Cea mai recentă decizia a administrației separatiste din stânga Nistrului a fost cea din 2019 care instituie „Ziua drapelului de stat al Republicii Moldoveneşti Nistrene”, pe 2 septembrie, cânt la Tiraspol se marchează şi Ziua Naţională.

Vezi comentarii (1)

XS
SM
MD
LG