Principiul președinției rotative a UE
Chiar dacă sfera de aplicare a atribuțiilor președinției europene a fost mult redusă de când există un Președinte al Consiliului European cu un mandat fix de 5 ani (ideea fiind ca la un moment dat, în viitor, acest «Mister Europe» sau «Monsieur Europe» să fie ales prin vot universal, la scara întregii Uniuni), totuși țările membre continuă să-și poată aplica, fie și parțial, o agendă proprie.
Astfel, Spania a anunțat deja că în timpul mandatului său, în a doua parte a anului 2023, va organiza un summit al Mediteranei: în schimb, Suedia, ale cărei interese merg mai puțin spre Mediterana, și-a îndreptat atenția, în prima jumătate a anului, mai ales spre estul Europei și spre Rusia.
Cum se știe, țara căreia îi este încredințată președinția se pregătește de ani de zile pentru acest exercițiu: își optimizează logistica și își definește prioritățile politice ale președinției sale în fruntea UE. Politica internă este retrogradată timp de șase luni pe plan secund, țara trebuind să asigure Europei cel mai vizibil loc posibil pe scena politică mondială.
Conștienți de faptul că mecanismul președinției rotative nu mai are eficacitatea și caracterul democratic de odinioară, UE a introdus mari modificări, încă de la tratatul de la Lisabona, creând o președinție permanentă a Consiliului (deținută actualmente de belgianul Charles Michel) și sporind în mod semnificativ puterile și atribuțiile Comisiei și Parlamentului. Țara care deține acum președinția rotativă este mai degrabă însărcinată cu menținerea agendei instituționale a jumătății de an.
Președinția este o funcție atât de importantă încât unele state membre ale UE au respins ferm propunerea de a o desființa. Pentru că, din 2009 și de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, responsabilitățile țărilor aflate în fruntea UE nu mai sunt aceleași. Modificările aduse tratatelor de bază ale UE au creat funcția de Președinte al Consiliului European și cea de Înalt Reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate. Prin urmare, aceștia sunt cei care prezidează reuniunile Consiliului European și ale Consiliului Afaceri Externe. Cu toate acestea, miniștrii de stat care dețin președinția rotativă a UE conduc reuniunile Consiliilor de Miniștri în toate celelalte domenii.
O perioadă de incertitudini
Urmează însă o perioadă tumultuoasă. Spania, care preia președinția de la Suedia sâmbătă 1 iulie, ar fi trebuit să-și asume această funcție fără nicio problemă: Madridul are o experiență îndelungată și și-a definit deja prioritățile președinției. Dar, după înfrângerea Partidului Socialist la alegerile locale și regionale, premierul socialist Pedro Sánchez a convocat alegeri legislative anticipate la sfârșitul lunii iulie. Inițial, aceste alegeri ar fi trebuit să aibă loc în timpul președinției UE, dar spre sfârșitul mandatului Spaniei. Prin urmare, acestea nu ar fi afectat funcționarea guvernului sau a președinției spaniole.
Cu câteva săptămâni înainte de alegerile legislative, Spania se află în situația în care trebuie să-și asume președinția cu un guvern tehnic sub focul criticilor din partea opoziției, preocupată mai ales de campania electorală. După aceste alegeri, guvernul va fi și mai puțin concentrat pe problemele europene, mai ales dacă nu va câștiga alegerile, ceea ce este, potrivit sondajelor, e foarte probabil.
Cu toate astea, Spania ar trebui să reușească în președinția UE. Până la urmă, ea nu este prima țară care a organizat alegeri legislative în timpul mandatului sau care trebuie să schimbe guvernele între timp. În caz de dificultate, instituțiile UE – Consiliul și Comisia – sunt acolo pentru a veni în ajutor.
După Spania, va veni rândul Belgiei. Această țară are o experiență bogată în căderea guvernelor și negocieri lungi privind componența acestora. În plus, Belgia deține recordul ca țară care a funcționat cel mai mult timp fără guvern – mai bine de doi ani. Totul a mers însă bine, în această perioadă țara înregistrând chiar o balanță de plăți pozitivă și o creștere economică bună.
Probleme la orizont cu Ungaria
Ungaria, care va deține președinția în a doua jumătate a anului 2024, dă deja bătăi de cap Uniunii Europene. Blocând sau prelungind deciziile UE privind sancțiunile împotriva Rusiei, această țară este văzută ca etern aducătoare de probleme în UE. Bruxelles-ul a luat chiar măsuri legale împotriva Budapestei, inclusiv pentru încălcarea statului de drept, și a înghețat o parte din fondurile financiare destinate Ungariei.
Unii diplomați de la Bruxelles își smulg părul imaginându-și funcționarea Consiliului în timpul președinției ungare. Întrucât blochează în prezent deciziile privind sancțiunile împotriva Rusiei, cum oare va conduce Ungaria, în calitate de țară președinte al UE, discuțiile, consultările și întâlnirile privind adoptarea, extinderea sau eliminarea acestor sancțiuni? Ca regulă generală, țara care deține președinția prin rotație trebuie să fie neutră, dar rolul său de conducere o pune în situația de a influența ordinea de zi și votul rezoluțiilor.
Pentru a evita o situație de negestionat, Parlamentul European a propus privarea Ungariei de președinția prin rotație. Acesta ar fi ceva fără precedent și nu există baze legale pentru un astfel de scenariu. Chiar dacă țara ar fi „sărită”, după ea vine Polonia, tot în relații proaste cu instituțiile UE și tot pentru încălcarea statului de drept și a independenței justiției.
Viktor Orban riscă așadar să fie figura cheie în UE în a doua jumătate a anului 2024, când cei douăzeci și șapte vor duce negocieri dure privind numirea celor mai importanți lideri ai instituțiilor Uniunii.
De aceea, pentru mulți, principiul președinției rotative europene de șase luni, creat pe când UE nu avea decât șase state membre, a devenit greoi și deficitar.
În final, e vorba doar de hazardul unei combinații între calendar și ordinea alfabetică, altminteri, cu 27 de membri în UE, această președinție rotativă de 6 luni îi revine fiecăruia o dată la... 14 ani.
