Moldova are 898 de primari care administrează tot atâtea „unități administrativ-teritoriale”, respectiv sate, orașe sau municipii. Urmare a emigrării masive, multe localități au rămas depopulate. Ideea unei reforme administrative, care să ducă la economii la buget, se discută de mulți ani, dar a fost respinsă sistematic, fiindcă primarii aflați în funcție reprezintă alegătorii partidelor. Sauca este un sat din raionul Ocnița, cu o populație de nici 2.000 de oameni. Despre perspectiva mediului rural - o convorbire cu Iraida Jitari, primarul localității.
Iată câteva din idele dialogului purtat de Valentina Ursu cu Iraida Jitari:
- „Avem proiect pe gazificare, avem gazul adus până la marginea satului și, iată așa, devizul de cheltuieli anul acesta trebuie să-l facem, dar, după ce am făcut recalcularea devizului de cheltuieli, s-a constatat că în 2006 nu s-a făcut un act”
- „Cu încetul, carul se urnește din loc”
- Eu în toată ziua am de lucru, așa cum nu am inginer cadastral, eu lucrez pe două funcții, măcar că pe un salariu, întrucât noi nu avem dreptul să primim două salarii
- Omul care se uită dintr-o parte zice: „Dar de ce îmi trebuie mie să lucrez, dacă eu o să ajung la pensie și statul o să-mi dea de pe spatele celui care lucrează?”
- „Ce pământuri roditoare avem noi! A fost o delegație din Israel, se uitau la noi și ziceau că nu înțeleg de ce suntem săraci, din moment ce avem pământuri atât de bune”
- „Pur și simplu s-a pierdut respectul față de omul care muncește, s-a pierdut stima, s-a pierdut omenia”
Europa Liberă: Cât timp și câți bani i-ar trebui unui sat, ca să ajungă o localitate modernizată, europenizată, așa cum se insistă astăzi?
Iraida Jitari: „Vreo 150 de milioane de euro ar fi îndeajuns.”
Europa Liberă: Ce ați face cu acești bani?
Iraida Jitari: „Aș face apă, canalizare, stație de epurare, gazificare, drumurile din sat și aș amenaja un parc așa ca și copiii noștri să poată să se joace și odihnească. Asta-i minimum ce s-ar putea face, mai ales la prețurile care sunt în ziua de azi.”
Europa Liberă: Dar ce ați făcut până astăzi ca să îmbunătățiți infrastructura și condițiile de trai, ca sătenii să nu mai aleagă calea străinătății?
Iraida Jitari: „Cu banii pe care îi avem în primărie, noi nu avem absolut nimic din ce să facem bani. Ceea ce am putut face, am umblat cu „cerutul”, cu mâna întinsă și am adunat acești bani. Astfel am făcut reparații la Casa de cultură, avem o Casă de cultură de 600 de locuri; în raion nu mai e o așa Casă de cultură, e păstrată foarte bine.”
Europa Liberă: Câte familii aveți în sat?
Iraida Jitari: „Avem 600 de familii, bărbați avem mai puțini decât femei; avem 883 de femei și numai 690 de bărbați.”
Europa Liberă: Văd case abandonate. De ce nu rămâne lumea să trăiască aici la sat?
Iraida Jitari: „Bunăoară, cum mi-aș dori eu să am acasă apă, baie, canalizare, așa își dorește fiecare, mai ales tineretul. Vă spun sincer, m-am săturat de lighean ca de nu știu ce, îndeosebi pe timp de iarnă, căci vara avem o baie afară, iar asta-i prima necesitate a omului. Avem proiect pe gazificare, avem gazul adus până la marginea satului și, iată așa, devizul de cheltuieli anul acesta trebuie să-l facem, dar, după ce am făcut recalcularea devizului de cheltuieli, s-a constatat că în 2006 nu s-a făcut un act. Când am început a căuta acel act și cine trebuie să-l facă am aflat vă poate să-l facă doar firma care a făcut lucrările până atunci, dar acea firmă deja nu mai activează. Până la urmă, mi s-a propus să dau bani cash și să achit actul acela ca să mi-l facă cu data de atunci, dar, mă scuzați, eu lucrez pe salariu, cui îi pare că trăiesc bine, las’ să vină să vadă condițiile mele de trai.”
Europa Liberă: Și iată acum guvernarea a anunțat lansarea Programului „Satul European”. Așteptați să vină bani și de acolo?
Iraida Jitari: „Noi am fost la întâlnirea cu dna prim-ministru, dna Natalia Gavrilița, la care am discutat întrebările referitoare la proiectul lansat, este de la 22 martie până la 20 aprilie, o perioadă foarte scurtă. Am încercat să fac o socoteală cam cât m-ar costa un proiect pe apă și canalizare și mi-au ieșit 447 de mii de lei. O primărie așa bani, cu bugetul pe care noi l-am întărit în luna decembrie și cu prețurile care sunt acum, noi nicidecum nu ne putem permite măcar proiectul să-l facem, dar totuși eu cred că sunt multe localități care au pornit deja, au proiecte și fac acum recalcularea la prețuri. Chiar cetățeanul care ne-a făcut calculul a spus că el fizic nu reușește să facă recalcularea în acest răstimp de până la 20 aprilie la cei cărora le-a făcut dumnealui proiectul, fiindcă devizul trebuie recalculat, verificat, ceea ce iarăși cere timp. Am cerut ca lucrările care nu necesită proiect, de pildă, dacă este o termoizolare unde nu se fac reparații capitale, să ne dea posibilitatea să lucrăm cu deviz de cheltuieli, ceea ce este mult mai simplu.”
Europa Liberă: Și v-au acceptat?
Iraida Jitari: „S-a zis că au să discute această întrebare. Doar dacă nu facem termoizolare la un perete, peretele nu se schimbă, să faci termoizolarea nu-i ceva ieșit din comun, ca să trebuiască numaidecât să fie proiectul.”
Europa Liberă: Dar în buget astăzi câți bani aveți?
Iraida Jitari: „Avem un buget de 4 milioane de lei, dar să știți că aici intră și salariul lucrătorilor de la grădiniță, de la Casa de cultură etc., bani liberi ca să-i vedem așa și să putem face ceva nu avem deloc.”
Europa Liberă: Ani la rând ați cerut guvernărilor să vă ofere această autonomie financiară, să vă dezlege mâinile, să puteți să fiți de sine stătători și să știți ce vreți să faceți, cum vreți să faceți și cum acoperiți necesitățile.
Iraida Jitari: „Cu încetul, carul se urnește din loc. Îi mulțumim CALM-ului și, îndeosebi, dlui Viorel Furdui, directorul executiv, de la care întotdeauna am primit răspuns la toate întrebările care au apărut și am avut susținere atunci când am avut nevoie. Iată, recent am dat un drum în exploatare împreună cu IFAD-ul. S-a anunțat proiectul în noiembrie până la 1 februarie. Ai făcut cererea de finanțare, dacă ai trecut în etapa a doua, atunci de-abia faci proiectul și începi a face investiții în cheltuieli, nu cheltui, depui cererea de finanțare și, dacă a trecut cererea de finanțare, pe urmă se fac cheltuielile. Asta e mult mai rezonabil, că nu ți-ai cheltuit banii pe proiect și pe urmă nu poți să-l faci și el al doilea an gata, nu-i bun, trebuie să-l faci iarăși din nou, că se schimbă prețurile, se schimbă cerințele, se schimbă totul.”
Europa Liberă: E nevoie să fie schimbată administrația publică?
Iraida Jitari: „Eu socot că asta nu-i cea mai rea variantă. Bunăoară, o localitate care are 200-300 de locuitori, ca și școlile care-s cu 10 copii, clar lucru că este foarte costisitor, dar numai nu ar trebui să fie chiar așa de brusc. Cum ați spus că în raionul Ocnița rămâne primăria Otaci și primăria Ocnița, noi la Ocnița și așa foarte greu ajungem, dar n-ar trebui să fie Consiliul raional. Dacă eu transmit informația la Consiliul raional, eu așa pot s-o transmit mai departe la Chișinău sau este zona de nord, centru și sud. Să fie schimbări, dar să fie calculate. De pildă, noi și așa suntem 4 persoane care lucrăm în primărie. Dacă sunt 42 pe liste care primesc ajutor social, care nu fac absolut nimic și primesc bani, ai mei lucrători primesc mai puțin salariul decât primesc aceia ajutor social. Este o persoană care 12 ani la rând, de când eu lucrez, primește ajutor social, eu primeam salariu 2.900, ea primea opt mii și ceva și n-a lucrat nicăieri în acești 12 ani, d-apoi în 12 ani putea să-și găsească de lucru dacă voia, dar omul vine și se adresează. Eu în toată ziua am de lucru, așa cum nu am inginer cadastral, eu lucrez pe două funcții, măcar că pe un salariu, întrucât noi nu avem dreptul să primim două salarii. Dar chiar nu e corect, fiindcă dacă un secretar poate să primească pentru performanțe până la 10%, poate să primească pentru vechimea în muncă, primarul nu primește nimic, doar salariul net. Și iese așa că un șef de grădiniță, la care eu îi aduc absolut totul de ce are nevoie, să primească cu 40.000 de lei mai mult salariu decât mine, asta nu-i cu 4 mii mai mult, ci cu 40.000 de lei mai mult. Și dacă trebuie de scris un proiect, îl scriu eu, dacă trebuie de cumpărat cărbune, îl cumpăr eu și tot așa...”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. perspectiva dezvoltării satului și statului?
Iraida Jitari: „Și satul, și statul trebuie să fie mai aproape unul de altul, trebuie să ne auzim, nu numai să ieșim cu lozinci și să strigăm, că asta n-o să ajute cu nimic, trebuie să fie conlucrare și trebuie să fie înțelegere, trebuie să ne socotim că suntem toți cetățeni ai Republicii Moldova și avem toți drepturi egale. De ce un primar trebuie să caute proiecte ca să facă apă și canalizare, iar acei de la oraș nu trebuie să caute proiecte, acolo se construiește casa cu tot cu apă și canalizare, cu toate? Și după cum se mai împărțeau banii după culoare, nu mai răzbătea nimeni la nimic. Eu am pierdut două milioane la drumuri. Primul an când s-a dat câte un milion pentru drumuri, nu mi-au dat, pentru că au zis că facem un drum central și acesta-i raional și hai lasă că o să-ți dăm anul viitor. Și anul viitor a ieșit cum a ieșit, iar la celălalt an s-a schimbat altă guvernare și nu mi-au dat milionul. Au fost primării care au primit 5 milioane într-un an, dar aici nici măcar milionul pe care trebuia să mi-l dea nu mi l-au dat. Și eu socot că-i discriminare. Acum dacă ne dau 400.000, da, ne-au mărit, nouă ne dădeau 200.000din Fondul rutier, acum am primit 400 de mii, dar ce făceam mai înainte cu 200 de mii, acum cu 400.000 nici pe aproape nu fac, cu prețurile care sunt acum.”
Europa Liberă: Dar dacă eventual începe această reformă administrativ-teritorială, cât timp îi trebuie ca ea să fie implementată?
Iraida Jitari: „Dar nu trebuie mult, două capete chibzuite fac un lucru bun, cu cât mai mulți au să se implice, cu atât mai rău o să fie. Trebuie să fie un om chibzuit care cunoaște problemele și s-a așezat la masă cu reprezentanții guvernului și a demonstrat că acesta este un lucru bun și foc la ghete. Nu-i atât de greu, dar nu trebuie să fie județele acestea care au fost, ele nu trebuie, nici Consiliul raional nu trebuie, iaca, noi avem jumătate de an, practic la Consiliul raional n-am avut nicio adresare.”
Europa Liberă: O regionalizare ar fi potrivită?
Iraida Jitari: „Ar fi destul de bine să fie: Bălți, Chișinău, Cahul și s-a terminat totul. Sunt calculatoare, informația se duce, ai dat poșta electronică, a plecat și ți-ai căutat de treabă.”
Europa Liberă: Și credeți că reformele pot opri oamenii aici, în mediul rural?
Iraida Jitari: „O persoană, dacă o să aibă serviciu și o să fie salariată, n-o să plece.”
Europa Liberă: Cum apar aceste locuri de muncă, pentru că majoritatea oamenilor vorbesc despre nevoia deschiderii a cât mai multe locuri de muncă și bine plătite, mai spun sătenii?
Iraida Jitari: „În primul rând ar fi foarte bine ca să lucreze sistemul de impozitare. La noi sunt livezi. Câți lucrează oficial? În toată ziua se încarcă microbuzele cu lume care se duce la lucru, ei primesc salarii la negru. Da, eu sunt de acord, omul se duce, el are nevoie de lucru, dar de ce să nu fie angajat oficial? Oficial, așa cum și noi lucrăm. Nu trebuie să-i dea 300 de lei pe zi, las’ să-i dea 280, dar omul mâine-poimâine trebuie să iasă la pensie și cu ce iese? Pe urmă, li se dau ajutoare, ajung la pensie, nu au stagiul de lucru și primesc pensie socială. La pensia socială, statul nostru, bun la inimă, îi face ajutor social, ca el să nu rămână în urmă. Noi am avut așa un caz, a ieșit o persoană, un lucrător din primărie a ieșit la pensie anticipat, pe stagiul de lucru, după 42 de ani de muncă a ieșit cu pensia minimală, 1.026 de lei. O altă persoană, care n-a lucrat, a primit 300 de lei pensie, i-au făcut ajutorul social și plus indemnizația pentru sezonul rece primea 1.500 și ceva. Omul care se uită dintr-o parte zice: „Dar de ce îmi trebuie mie să lucrez, dacă eu o să ajung la pensie și statul o să-mi dea de pe spatele celui care lucrează?”. Să luăm alt exemplu – polița de asigurare medicală. Dacă omul are pământ, o cumpără cu 1.000 de lei, eu plătesc pe an peste 12.000 de lei. Când ajung să fac o investigație, cel cu bani se duce și trece totul într-o zi, dar eu trebuie să stau 4 luni în rând. Dar de ce nu ar fi așa – dacă am polița de asigurare medicală și dacă ea costă 4.600 o achit, iar de restul banilor mă duc și-mi fac investigațiile de care am nevoie? Adică cineva de pe un hectar de livadă, dacă roada este bună, strânge 100 de tone de mere, dacă le dă la suc, omul are 100 de mii de lei. El are același venit pe care îl am și eu pe an, dar el a arătat că are venit zero, chiar dacă are mașină, are baie, are apă, canalizare, are fântână arteziană, are tot și nimeni nu-l întreabă nimic. Iaca acesta-i sistemul, trebuie să lucreze, trebuie să fie control absolut.”
Europa Liberă: Întrebarea mea era dacă poate fi oprit acest exod.
Iraida Jitari: „Clar lucru că se poate de oprit.”
Europa Liberă: Unde pot fi create mai multe locuri de muncă? Ce investiții se pot face?
Iraida Jitari: „Ce pământuri roditoare avem noi! A fost o delegație din Israel, se uitau la noi și ziceau că nu înțeleg de ce nsuntem săraci, din moment ce avem pământuri atât de bune. Pur și simplu trebuie să creștem acele culturi care aduc venit, să nu semănăm ceea ce nu dă venit și nu trebuie nimănui, trebuie să folosim pământul mai rațional, ei în pietre fac bani, iar noi cu așa pământ de aur creștem hlujeni. Uitați-vă câte dealuri sunt care nu se prelucrează. În primul rând, nu sunt puncte de colectare a materiei prime, chiar și merele la suc se dau cu un leu kilogramul. Dar cu cât se vinde litrul de suc? Cu ce se alege acel care muncit și cu ce acel care a cumpărat merele, a strâns sucul și l-a împachetat? Chiar și făina de mălai. Un kil de porumb costă un leu, dar făina de mămăligă îi 10 lei.”
Europa Liberă: Dvs. sunteți la al treilea mandat. Mai doriți un mandat?
Iraida Jitari: „Nu sunt convinsă că mi l-aș dori.”
Europa Liberă: De ce? Nu-i dulce pâinea de primar?
Iraida Jitari: „E foarte sărată, mai bine nici nu mănânc pâine. Pur și simplu s-a pierdut respectul față de omul care muncește, s-a pierdut stima, s-a pierdut omenia.”
Europa Liberă: Și dacă sătenii mai vor să fiți în fruntea administrației publice locale, ce faceți Dvs.?
Iraida Jitari: „Încă n-am hotărât ce o să fac, să văd cum o să se schimbe situația la guvernare, care o să fie atitudinea guvernului față de noi. Pur și simplu, dacă guvernul consideră că un director de grădiniță trebuie să fie mai bine plătit decât un primar, înseamnă că nici guvernul nu ne are de oameni. De ce un contabil care stă o zi întreagă și sâmbăta și duminica muncește primește mai puțin decât un cetățean care primește ajutor de șomaj, el doar tot are familie? Și de ce un contabil care lucrează într-o firmă primește un salariu decent, iar unul care răspunde de un sat întreg primește atât de puțin? Eu am nevoie de un inginer cadastral și nu pot să-l găsesc, la salariul de 3.000 de lei nimeni nu vrea să vină, dar nici eu nu am dreptul să primesc acel salariu, chiar dacă îndeplinesc lucrul. Ceilalți nu reușesc, se descurcă, dar chiar nu au timp liber, întrucât suntem doar 4 persoane în primărie – secretarul, contabilul, perceptorul fiscal, primarul și inginerul cadastral și s-a terminat.”
Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult?
Iraida Jitari: „Apă și canalizare.”
