NATO se regăsește deodată în mare încurcătură, într-o adevărată criză diplomatică inedită în scandalul cu submarinele franceze, într-așa măsură încât unii se întreabă dacă nu cumva Emmanuel Macron avea dreptate în legătură cu NATO, când a zis că e în «moarte cerebrală».
În noiembrie 2019, Macron crease vâlvă când a spus, într-un interviu cu săptămânalul britanic The Economist, că NATO se află în “moarte cerebrală”. Mai mult, întrebat dacă el mai vede faimosul Articol 5 al NATO, care spune că un atac împotriva unuia din membri va fi considerat un atac împotriva tuturor, ca pe o garanție de securitate, Macron spusese atunci foarte sec: „I don’t know”.
Ba chiar, au pornit acum din nou speculațiile în legătură cu poziția Franței în NATO. Generalul de Gaulle a fost cel care și-a retras țara din structurile militare centrale ale NATO. Situația a fost apoi perpetuată de toți succesorii lui De Gaulle, inclusiv de Mitterrand, Franța participând doar la operațiuni punctuale, dar nefăcând parte, vreme de decenii, din comandamentul integrat. Cel care a făcut Franța să reintre pe deplin în structurile NATO a fost Nicolas Sarkozy.
Acum sunt voci în Franța, chiar și printre apropiații lui Macron, că Franța ar sta mai bine în afara comandamentului integrat al Alianței. Ceea ce nu ar însemna o retragere din NATO, ci mai mult din structurile politice ale Alianței.
Sigur, cerându-i ministrului de externe Jean-Yves Le Drian să folosească un limbaj care de obicei nu este câtuși de puțin asociat cu diplomația, cu atât mai puțin între aliați, pentru a descrie gestul american – “minciuni”, “duplicitate”, “brutalitate” și “dispreț” – și rechemându-l acasă pe ambasadorul Franței la Washington, o premieră absolută, Macron “atacă direct Statele Unite”. Într-o analiză, New York Times estimează că asta este ’“un pariu foarte riscant chiar și pentru un jucător îndrăzneț” și se întreabă: “Oare președintele Franței are suficiente cărți în mână?”
La rândul său, The Local, site-ul de informații pan-european de limbă engleză, cu sediul la Stockholm, care are cinci milioane de abonați, conchide că în mod vizibil Macron nu se înșela în legătură cu moartea Alianței Nord Atlantice.
Deocamdată, Macron nu s-a pronunțat public în chestiunea afrontului adus Franței prin ruperea contractului de 50 de miliarde de euro, negociat cu Australia încă din 2016. Mai mult, Macron încă nu a vorbit telefonic cu Joe Biden, deși propunerea unei discuții a venit de la președintele SUA.
Se anunță chiar că Franța, ca represalii, ar încerca acum să blocheze sau să întârzie semnarea tratatului comercial UE – Australia. Macron nu merge nici la ONU, la adunarea generală anuală de săptămâna aceasta, unde a trimis doar un video pre-înregistrat.
Ba chiar, ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian, prezent săptămâna aceasta la New York, în marginea adunării generale ONU, a anunțat că nu are intenția să se întâlnească cu omologul său american Antony Blinken.
Europenii sunt greu de mobilizat
Scandalul submarinelor vine și după retragerea americană din Afganistan, cu tot haosul de la aeroport, fără ca NATO să fi fost consultată de Joe Biden în legătură cu condițiile precise.
NATO nu poate face nimic în acest moment ca instituție. Germania e în plină campanie electorală și nu se știe cine o va înlocui pe Angela Merkel. Macron se arată în acest moment ca singurul lider capabil să apare interesele Europei, dar el a primit, cum s-au exprimat miniștrii lui, un „cuțit în spate”. Asta cu toate că Franța este o putere în Pacific și Oceanul Indian, unde, spre deosebire de SUA, posedă teritorii ce fac parte legal din teritoriul național.
Riscul unei rupturi în NATO este așadar real, cum a spus-o luni fostul ambasador britanic la Paris, Peter Ricketts. Altfel zis, ceea ce nu reușise Donald Trump e pe cale să reușească acum Joe Biden... fără să vrea.
Rămâne proiectul real și vechi al unei armate europene, proiect sprijinit de Macron, însă e greu de imaginat în ce fel el i-ar putea atrage pe ceilalți europeni, în absența unei participări a Marii Britanii.
