Linkuri accesibilitate

Ce este „pedagogizarea” părinților? Interviu cu Anatol Gremalschi, specialist în educație


Ce părere au părinții despre calitatea educației în condițiile de criză sanitară, dar și despre acțiunile întreprinse în aceste condiții de instituțiile de învățământ general și de către autorități?

De ce o majoritate absolută a părinților optează pentru forma tradițională de învățământ, cu prezența elevilor în sălile de clasă? Și ce puncte slabe ale sistemului educațional a scos în evidență pandemia?

Răspunsul la aceste și alte întrebări, derivate dintr-un recent studiu sociologic, în interviul cu Anatol Gremalschi, coordonator de programe în educație la Institutul de Politici Publice.

Interviu cu Anatol Gremalschi
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:58 0:00
Link direct

Europa Liberă: Este aproape un an de la începutul pandemiei. S-au obișnuit elevii, profesorii și poate chiar părinții cu felul în care se desfășoară procesul educațional? Da, majoritatea instituțiilor activează cu prezență fizică a elevilor, dar sunt și manageri care optează pentru sistemul mixt, apoi datele ministerului arată că frecvent profesori și clase de elevi ajung să stea în carantină.

Anatol Gremalschi: „Eu cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi „s-au resemnat”. Să nu uităm că pandemia afectează într-o măsură mai mare persoanele în vârstă și întrucât copiii și părinții acestora încă nu au ajuns în categoria respectivă, pericolul pentru ei este relativ mai mic și de aceea părinții în proporție de 80% se pronunță în favoarea învățământului clasic, cu prezența copiilor în școală, dar în ansamblu, dacă să vorbim despre pandemie, ea a scos în evidență mai multe puncte slabe nu numai ale sistemului educațional, dar și ale statului Republica Moldova în ansamblu. Și când vorbesc de punctele slabe mă refer atât la lacunele legislative, cât și la lacunele instituționale, la procedurile de management ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Mi-a atras atenția o cifră cu care operează reprezentanții Ministerului Educației, că ar fi circa o mie de pedagogi care nu au deloc competențe digitale și nu sunt integrați în procesul de studiu, dar sistemul educațional în genere nu are suficienți dascăli. Cum se descurcă instituțiile școlare?

S-a lansat lozinca „alfabetizarea digitală”, ceea ce nu este corect.

Anatol Gremalschi: „Știți, mie mi se pare că s-a făcut un abuz de termeni în sensul că s-a lansat lozinca „alfabetizarea digitală”, ceea ce nu este corect, pentru că, începând cu anul 1985, în toate școlile din Republica Moldova a fost introdusă în mod obligatoriu disciplina „Informatica”. Dacă luăm absolvenții acestor școli, care ulterior au urmat universitățile, până la vârsta de 45 de ani toți profesorii au primit acte de studii medii, cum se numeau ele atunci, și diplome de licență la facultate, în care este scris clar că ei au urmat cursul de informatică.

Prin urmare, vorbim nu de alfabetizarea digitală propriu-zisă, termen utilizat în țările unde informatica nu se predă în școală. În cazul Republicii Moldova putem vorbi despre lipsa abilităților pedagogilor de a utiliza, de a valorifica mijloacele oferite de tehnologiile informaționale și de comunicare. Și aici, da, avem anumite restanțe.”

Europa Liberă: Dar, în general, pandemia a îngreunat cumva situația instituțiilor care și înainte nu aveau suficienți dascăli?

Pandemia a pus în evidență faptul că noi nu avem o gândire strategică.

Anatol Gremalschi: „La sigur că da! Pandemia a pus în evidență faptul că noi nu avem o gândire strategică, nu avem planurile B, C, D, E în condiții de criză, nu contează ce fel de criză, și ne-am pomenit absolut nepregătiți în fața noilor condiții, absolut nepregătiți. Și asta, cu regret, trebuie să constatăm că este un efect pozitiv al pandemiei, deci ne-a arătat foarte clar cu ce piedici ne confruntăm și ce acțiuni trebuie să întreprindem. Și în politica de management educațional trebuie să fie foarte clar delimitate responsabilitățile fiecărui nivel la care se iau deciziile, de oferit lor instrumente, mecanisme pentru a lua deciziile respective. Mi se pare un pic bizar ca la nivel de guvern să se decidă cât detergent trebuie cumpărat în școala X, s-a axat managementul educațional pe aspectul pedagogic, fără să se ia în considerare că sistemul educațional are foarte multe dimensiuni.”

Europa Liberă: Ați folosit termenul de „resemnare” la începutul acestei discuții și am reușit să vorbesc cu mai mulți tineri și se pare că ei încă nu s-au resemnat cu condițiile de studiu sau cei care merg la școală, dar fac și ore de acasă spun că mai degrabă ar fi o pierdere de timp, că procesul de studiu nu se știe câtă eficiență va avea. Este o realitate sau lucrurile ar putea să se schimbe?

Anatol Gremalschi: „Este o constatare care confirmă concluziile pedagogiei de mulți-mulți ani, că învățarea la distanță este eficientă doar în cazul adulților bine motivați pentru a-și crește nivelul de calificare; învățarea la distanță este absolut ineficientă în cazul copiilor mici, mă refer la clasele primare, foarte ineficientă, dar nu absolut ineficientă în cazul gimnaziilor și doar în cazul claselor liceale ar putea fi una parțial eficientă. Să nu uităm că copiii nu-și pot concentra atât de ușor atenția, nu-și pot menține atenția, foarte des copiii învață prin joacă, ei nu sesizează obiectivele învățării care trebuie atinse.”

Europa Liberă: Poate că este startul unui proces de adaptare care s-ar putea să dureze, nu se știe cât timp se va mai activa în condiții de criză sanitară?

Pentru anumite vârste el [învățământul la distanță ]absolut nu-i acceptabil.

Anatol Gremalschi: „Eu nu mă pronunț contra învățământului la distanță propriu-zis, eu pur și simplu accentuez faptul că pentru anumite vârste el absolut nu-i acceptabil. Prin urmare, trebuia de creat condiții, de pus elevii la distanțe mai mari, de făcut în școli intrări separate, de asigurat ventilarea, dar Republica Moldova, cu regret, nu are resursele materiale respective. Să luăm numai faptul că s-a dublat numărul de ore, dacă împărțim clasa în două ca să nu fie mulți copii în clasă, în bugete astfel de bani nu au fost prevăzuți. Să luăm în Germania, Danemarca, Olanda, Marea Britanie s-a rezolvat foarte simplu; Irlanda a dublat bugetele salarizării cadrelor didactice, s-a trecut la învățarea în două schimburi, în clase sunt numai câte 10-15 copii și sunt respectate toate condițiile sanitare. Sărăcia noastră nu ne-a permis să facem acest lucru.”

Europa Liberă: În ultima cercetare sociologică, care se referă la calitatea educației în condițiile de criză sanitară, se menționează că părerile părinților despre învățământul general din Republica Moldova sunt destul de bune, totuși studiul arată că circa 42 la sută dintre părinți consideră că diplomele de astăzi nu mai au nicio valoare, apoi 52 la sută – că elevii de astăzi sunt mai slab pregătiți decât cei din trecut. Cum se explică aceste cifre?

Anatol Gremalschi: „Atunci când operăm cu noțiuni generale, abstracte, de exemplu: „Ce părere aveți despre învățământul din Republica Moldova?”, foarte mulți respondenți nu au putut operaționaliza această noțiune, dar când începem s-o operaționalizăm – „Diplomele au valoare sau nu?”, părinții deja în viața reală s-au ciocnit cu lucrul acesta și imediat au dat cu totul un alt răspuns. Bunăoară, 90% dintre părinți sunt mulțumiți de școala în care învață copilul lor, dar când ulterior îl întrebi: „Dar ai vrea ca fiul ori fiica ta să învețe într-o școală mai bună?”, aproape jumătate spun că, da, ar vrea. Prin urmare, noțiunea abstractă „Îți place școala?” fiind operaționalizată: „Ai putea să treci la alta?”, imediat el începe a analiza și se gândește că, da, ar vrea sau că vrea să învețe în străinătate. Deci, cred că răspunsurile la întrebările acestea care conțin noțiuni generale trebuie tratate într-un mod foarte atent, sunt relevante răspunsurile prin care părintele analizează o situație concretă.”

Europa Liberă: În aceeași cercetare apare procentul de 61 la sută a părinților care au menționat că nu li s-a cerut părerea despre cum ar trebui organizat învățământul în condiții de criză. Totodată, părinții recunosc că nici ei nu prea au fost foarte activi în aceste domenii. Despre ce vorbește acest lucru?

Între școală și părinți există o ruptură.

Anatol Gremalschi: „Asta înseamnă că între școală și părinți există o ruptură. Cunoaștem cu toții faptul că părinții copiilor noștri, cu regret, nu se prea implică în viața școlii și acesta este scopul proiectului în cadrul căruia a fost făcut acest studiu, proiect finanțat de Departamentul Buna Guvernare al Fundației Soros-Moldova cu sprijinul Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, să implicăm părinții în viața școlii. Deci, pe de o parte, în ansamblu ești mulțumit, pe de altă parte, spui că diplomele nu au valoare sau vrei să te duci în străinătate să înveți și, totodată, tu te duci la școală.

Concomitent, o parte din cadrele didactice nu s-au interesat la părinți: „Voi ce greutăți întâmpinați?”. Noi considerăm că plusvaloarea acestei cercetări sociologice constă în faptul că încă o dată pune în evidență această ruptură care trebuie lichidată atât la nivel legislativ, cât și la nivel instituțional.

O soluție: „pedagogizarea părinților”.

De exemplu, în Franța, când copilul ajunge la școală, părintele automat devine membru al Asociației părintești, în mod automat, prin lege și este obligat să participe la adunări și să afle ce face copilul lui la școală ș.a.m.d. Cifrele acestea pentru noi, în general, sunt alarmante. Noi nu putem cere de la cadrele noastre didactice un lucru foarte mare în condițiile de pandemie, pe părinți nu-i prea putem impune să vină la școală, fiindcă dacă nu-l trage inima sau nu are timp, eficiența sosirii lui la școală va fi iluzorie. Și aici trebuie să găsim soluții. Una se numește „pedagogizarea părinților”.”

Europa Liberă: Sunt instituții care încearcă să creeze un așa-zis „cabinet online” pentru părinte, unde se afișează reușitele elevului, programul de studiu...

Anatol Gremalschi: „Păi este un exemplu reușit de valorificare a oportunităților oferite de tehnologia informației în scopuri educaționale. Deci, simplificăm și viața părinților și, totodată, îi ținem la curent cu progresele în învățare ale propriilor copii. Avem și imperfecțiuni în procedurile de management al școlilor, întrucât cadrul didactic trebuie să completeze registrele clasice pe hârtie și, concomitent, și cele electronice. Pandemia eu cred că ne face să reacționăm și trebuie să reacționăm foarte rapid la provocările care vin, însă sistemul de a lua decizii este unul prea complicat, el, suprapunându-se pe turbulențele politice prin care trecem, ne îngreunează, într-un fel, toată educația.”

Europa Liberă: Sistemul de învățământ cu toți actorii mai degrabă va depune eforturi să revină la situația de până la pandemie sau va trebui să se adapteze la o nouă realitate?

Anatol Gremalschi: „Trebuie să pornim de la faptul că avem nevoie de un învățământ față în față, 80% din părinți o spun, dar cu argumente mai temeinice o spune știința pedagogică: în cadrul vârstelor mici și mijlocii, învățământul la distanță nu este eficient. Prin urmare, învățământul în instituțiile noastre trebuie să meargă pe calea asigurării condițiilor sanitare necesare în timp de pandemie, adică distanțarea socială, intrări separate, dezinfectanți și pe calea utilizării mijloacelor TIC pentru învățare pentru a eficientiza procesul de învățământ. Repet, nu TIC-ul pentru învățământul la distanță, ci TIC-ul pentru a îmbunătăți învățarea în clasă și acasă.”

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG