Se află în plină desfăşurare, începând de marți, cele mai mari manevre militare ruseşti de după încheierea războiului rece. Potrivit Moscovei, la ele participă 300 de mii de militari și pentru prima dată au fost invitați și militari din China comunistă și din Mongolia. Marți, Alianța Nord-Atlantică a repetat că exercițiul militar de amploare din Estul Rusiei arată că Moscova se pregătește pentru un „conflict la scară largă” si „corespund unui model pe care l-am observat de ceva vreme: o Rusie mai agresivă, care își majorează semnificativ bugetul apărării și prezența militară”, se spune într-un comunicat al purtătoarei de cuvânt a NATO, Oana Lungescu. Președintele rus Vladimir Putin, care îl găzduiește pe omologul său chinez, Xi Jinping, și alți lideri, la un forum economic la Vladivostok, din Extremul Orient rus, urmează să călătorească la poligon pentru a urmări manevrele. Serviciul în limba rusă al postului nostru de radio a organizat o „masă rotundă” pe aceasta temă, invitații jurnalistei Elena Rîkovțeva fiind experții militari Vadim Lukașevici, Alexandr Golț și Pavel Felghenhauer.
Radio Svoboda: Rusia desfășoară cele mai ample exerciții militare din istoria sa post-sovietică, fără precedent chiar după anul 1981, practic o treime din armată participă la aceste manevre. Unii experți au spus deja că este vorba despre o pregătire de un război mare. Vadim Lukașevici, ce părere aveți despre amploarea acestor exerciții?
Vadim Lukașevici: „Aceste exerciții pot fi comparate ca amploare cu perioada sovietică –atunci aplicațiile se numeau „Zapad”, adică Vest, acum însă sunt „Vostok”, adică Est. După locul desfășurării aplicațiilor devine clar cu cine și împotriva cui prietenește Rusia. Dacă vrem să înspăimântăm NATO, manevrele au loc în vest sau la Marea Baltică. Dacă vrem să băgăm frica în America, atunci facem aplicații în Orientul îndepărtat. Pe mine mă deranjează nu atât amploarea aplicațiilor. Tradițional, Rusia și URSS avea ca dușmani în est China, Japonia și SUA. Acum, cu aceste manevre noi ne arătăm mușchii Statelor Unite, dar atragem China de partea noastră.
Eu consider că prietenia noastră cu China este cea mai mare greșeală a actualei puteri din Rusia. În condițiile în care Rusia este net inferioară la capitolul resurse umane, financiare și așa mai departe, aceasta este o crimă. Orice colaborare este folosită de China ca metodă de expansiune. Rușii în sine nu sunt interesanți pentru China, o colaborare militară poate avea în vedere doar resursele noastre, teritoriul nostru și unele secrete tehnologice. Noi deja vindem chinezilor tot ce există în Orientul îndepărtat – tăierea pădurilor, resursele și așa mai departe. Cooperarea militară e ca și cum am veni în bucătăria unui canibal să-i arătăm o nouă rețetă de preparare a cărnii. China în principiu nu poate fi un aliat strategic pentru noi, dacă vorbim despre interesele strategice pe termen lung ale Rusiei.”
Radio Svoboda: Alexandr Golț, ce mesaj vine să aducă amploarea acestor aplicații? Experții NATO percep acest lucru ca o pregătire pentru un război de amploare.
Alexandr Golț: „De fapt, eu cred că cifrele reale sunt exagerate, o bună parte din contingente vor intra în regim de alertă, însă vor rămâne în locațiile lor. Uniunea Sovietică, care avea o armată de cinci milioane de oameni, făcea aplicații de maxim 100-120 de mii. Acum nimeni în lume nu mai face manevre de 300 de mii de participanți. Asta amintește de aplicațiile din perioada războiului rece, când se considera că în primul rând va fi aplicat armamentul nuclear, iar trupele vor avea pierderi gigantice. De aceea eu cred că aceste cifre nu sunt altceva decât dorința de a declara lumii întregi, dar în primul rând lui Putin, că în caz de necesitate acesta din urmă va putea mișca sute de mii de miliari prin voința sa.”
Radio Svoboda: Adică de facto se încearcă a fi demonstrate două lucruri – că Rusia este capabilă, dacă vrea, să participe la un război cu forțe foarte mari, iar pe de altă parte Rusia vrea să demonstreze Chinei că această capacitate militară nu este îndreptată împotriva Beijingului? Vadim Lukașevici.
Vadim Lukașevici: „Analiștii de la NATO sunt îngrijorați cel mai mult nu de numărul de militari chinezi implicați – pentru că numărul nu este mare, ci de faptul că Beijingul primește acces nu doar la planurile noastre, ci și la toată logistica. NATO se teme nu de Rusia, ci de faptul că Beijingul, având o armată mult mai numeroasă și mai bine dotată va primi posibilitatea de a acționa în afara Chinei.”
Radio Svoboda: Pavel Felghenhauer, de ce este nevoie de astfel de cifre exagerate? Credeți și Dvs. că China nu este cel mai bun partener de aplicații militare pentru Rusia?
Pavel Felghenhauer: „Și Rusia, și China sunt acum în confruntare cu SUA și această confruntare are toate perspectivele să devină din ce în ce mai accentuată.
La mijlocul lunii februarie, șeful Statului major general al Rusiei, Valeri Gherasimov, a prezentat la Moscova câteva evaluări ale riscurilor conținute în Planul de apărare al Federaţiei Ruse. Acesta a spus că este în creștere amenințarea unor războaie, mai ales după 2020, că vor urma fie o serie de ample războaie regionale, fie un război nuclear global, iar Rusia trebuie să se pregătească de asta. Gherasimov spune că Rusia are 126 de batalioane tactice în permanență gata de luptă. Trebuie să spunem că NATO a desfășurat împotriva Rusiei patru batalioane în Țările Baltice și Polonia, iar noi avem 126 – așa un raport de forțe. Da, forțele militare ruse sunt acum mai bine pregătite. Altceva este că diferența la nivel tehnic și de dotare este în continuare foarte mare, ceea ce va constitui un argument solid pentru Ministerul rus al Apărării să ceară noi finanțări pentru armată. Iar de pe altă parte, și Pentagonul va spori cheltuielile pentru flancul estic. Aici toată lumea va fi mulțumită, în afară de oamenii simpli.”
Radio Svoboda: Deci este o modalitate de a spori cheltuielile militare?
Vadim Lucașevici: „Pavel ne-a explicat acum foarte bine unde se duc pensiile noastre. Când spunea despre faptul că după 2020 războaiele vor urma unul după altul, el ne-a explicat de ce guvernul rus renunță la pensii. De ce am avea nevoie de pensii? Nu vor ajunge toți la vârsta aia, pentru că vom duce războaie. Cine era interesat de plata pensiilor în anii celui de al doilea război mondial, în 1941-1945?”
