Raportul Kroll a fost făcut public de către președintele comisiei parlamentare care investighează furtul miliardului din băncile moldovenești. Raportul are mai multe clauze de confidențialitate și până acum nu au fost făcute publice numele celor care au beneficiat de pe urma fraudei bancare. Liliana Barbaroșie a stat de vorba cu Sergiu Gaibu de la Expert Grup despre raport şi conținutul lui, încercând să descâlcească complicatele fraze financiare.
Sergiu Gaibu: „Primele concluzii care ar putea fi făcute pe baza acestui raport sunt că: unul la mână – în cadrul acestor bănci, în special a Băncii de Economii (BEM), și sunt date exemple foarte clare, elocvente, în această privință, managementul a fost fraudulos. Deci, în pofida unor informații, inclusiv din partea angajaților băncilor respective privind riscurile de creditare a anumitor agenți economici și expunerile riscante pentru bănci, managementul acestor bănci, în particular de la BEM, a luat decizii de acordare a acestor credite care ulterior s-au transformat în această delapidare enormă.
A doua concluzie: în iunie 2018 a fost emis un document de către Procuratura R. Moldova în ceea ce privește strategia de recuperare a acestor bani și în această strategie se inducea indirect ideea că furturile date au avut loc pe o perioadă foarte lungă de timp. Iată în raportul acesta Kroll 2 se arată destul de clar că grupul Șor în total, în perioada 2012-2014, a obținut credite în valoare de 2,9 miliarde de dolari, dintre care în 2014 - peste 2 miliarde și concret în noiembrie 2014 - aproape 2 miliarde de dolari. Deci, grosul creditării a fost efectuat în noiembrie 2014.
Din aceste aproape 2 miliarde, 1,8 miliarde au fost acordare către 7 companii care fac parte din grupul Șor. Deci este clar, este evident că a fost o fraudă masivă, anume în perioada aceasta noiembrie 2014, cu anumite încrengături, cu încercarea de a ascunde aceste fonduri cu anumite operațiuni, iarăși, descrise foarte detaliat în acest raport, acele operaţiuni switch - adică un schimb de credite de la o bancă la alta cu anumite operațiuni de înregistrări false în contabilitate cum ar fi overdraft-ul la Privatbank, de care Privatbank nu cunoștea și alte operațiuni care sunt indicate destul de clar și arată (şi sunt indici foarte clari în raport) că în noiembrie 2014 s-a produs o operațiune de furt a banilor de proporții, cu implicarea grupului Șor.”
Europa Liberă: În concluzie, se poate spune care a fost până la urmă suma furtului?
Sergiu Gaibu: „Trebuie să fie făcută o analiză foarte detaliată. Iată, de exemplu, din acești 1,8 miliarde care au fost eliberate la aceste 7 companii, de facto (și în cadrul raportului este făcută o analiză la subiectul respectiv) cca 900 de milioane au fost eliberate inițial la Banca de Economii, după care alte 900 de milioane au fost acordare în Banca Socială pentru a achita creditele la Banca de Economii.
Deci, efectiv a fost un volum de operațiuni mai mare, dar de stingere reciprocă a creditelor, pentru ascunderea naturii acestor operațiuni și transferul acestor datorii de la o instituție bancară la altă, de aceea după cum arată schema preventivă, fiindcă iarăși este foarte complicat de spus - deci, iată, aceste 900 de milioane de dolari care au mers ca switch între două bănci, adică transferul de credit de la o bancă la alta, prin intermediul conturilor Privatbank preponderent, deci aceste 900 de milioane aparent sunt acelea care au fost acordate la companii din grupul Șor şi care ulterior au plecat peste hotare”.
Europa Liberă: Încă o precizare, dle Gaibu, dacă înțeleg eu corect, pe scurt, frauda s-a produs în felul următor: o sumă a fost împrumutată din cele trei bănci de un grup de 7 companii, rotită prin alte instituții bancare, unele din Letonia sau în special din Letonia, pentru a pierde urma unui miliard sau a 900 de milioane din suma inițială?
Sergiu Gaibu: Da, unul din scopurile acestea au fost pierderea urmei. Cu toate că, deoarece ele au fost relativ concentrate și sumele au fost ușor de trasat, să-i spunem așa, adică mecanismul, metodologia pe care a aplicat-o Kroll a fost de fapt urmărirea sumelor care sunt similare sumelor acordate. Deci, distribuirea lor nu a fost atât de largă și atât de profesionistă. Adică capacitatea de ascundere a lor, să-i spunem așa, mecanismele de ascundere a acestor sume nu a fost atât de complexe.
Trebui să existe o investigație separată în ceea ce privește acțiunile care au fost întreprinse de către Banca Națională...
Pentru un profesionist, nu ar fi fost foarte complicat să le observe. Da, o problemă a fost faptul că anumite documente au fost arse, anumite documente trebuiau să fie recuperate din anumite înregistrări electronice ș.a.m.d. şi, iarăși, raportul Kroll arată foarte clar aceste surse, dificultatea de a acumula datele respective. Dar se vede că grupul acesta nu a depus un efort deosebit pentru a ascunde aceste surse. Practic, se mergea pe sume aproape echivalente cu cele care erau debursate, făceau un cerc relativ nu foarte complex, reveneau, dar este cert faptul că în final cea mai mare parte a banilor au fost transferat peste hotare.
Europa Liberă: Dacă nu a fost atât de sofisticat cum se credea, pentru Banca Națională - reglementatorul care trebuie să urmărească aceste lucruri - ar fi fost dificil să urmărească, să se prindă la timp și să intervină?
Sergiu Gaibu: „Foarte bună întrebare. Şi într-adevăr aici ar trebui să existe o investigație separată în ceea ce privește acțiunile care au fost întreprinse de către Banca Națională, persoanele de răspundere din cadrul Băncii Naționale în ceea ce privește verificarea și monitorizarea operațiunilor respective. Este clar că acest grup Șor, poate și cu alte persoane afiliate lor, a făcut un furt masiv de fonduri ale acestor bănci, ale deponenților acestor bănci, și chiar în unele situații peste ceea ce era posibil de creditat din resursele disponibile acestor bănci”.
Europa Liberă: Dar ceea ce spuneți dvs., și e nou pentru mine să aud că nici n-a făcut mare efort pentru a adormi vigilenţa Băncii Naționale, și de asta vă întrebam: aveți vreo explicație de ce nu a intervenit banca?
Sergiu Gaibu: „Spre exemplu cu contul sau înregistrările false care au avut loc pentru overdraft-ul cu Privatbank a avut loc în aceiași zi. Adică practic în bilanțul de la sfârșit de zi nu apare tranzacția respectivă. Deci, anumite totuși operațiuni sau anumite măsuri de precauție au fost luate în ceea ce privește modul de a ascunde aceste tranzacții. De asemenea toate tracțiunile acestea au avut loc într-un termen relativ restrâns, asta de asemenea este un oarecare factor.
Dar problema-cheie e că, unul la mână, efectiv s-a aprobat un management incompetent, sau chiar hoți, putem să le spunem așa, la BEM. Ceea ce este un minus foarte mare în ceea ce privește modul de apreciere a administratorilor, fiindcă administratorii sunt aprobați de către Banca Națională, și apar o serie de întrebări cum au fost admise aceste persoane la conducerea Bănci de Economii.”
Europa Liberă: O concluzie pe care aș vrea să v-o cer referitor la executanții fraudei, pentru că așa înțeleg raportul scoate în vileag executanții, cine sunt ei?
Sergiu Gaibu: „În primul rând, membrii consiliului, fiindcă după cum am menționat la bun început o parte din administratorii sau șefii de departamente au atenționat şi Kroll a identificat înregistrări în ceea ce privește atenționarea privind riscurile creditării acestor companii. Cu toate acestea, managementul a aprobat creditarea acestor companii.”
Europa Liberă: Managementul, adică Ilan Șor și adjuncții lui, sau… ?
Sergiu Gaibu: „Da! Foarte corect. Deci, este vorba de membrii consiliului de administrare a băncii.”
Europa Liberă: Dar noi putem judeca, în baza acestor date pe care le-am obținut astăzi [joi, 4 iulie], ceva despre beneficiari?
Sergiu Gaibu: „Beneficiarii direcți sunt companiile grupului Șor. Deci este indiscutabil faptul că cele 7 companii ale grupului Şor au primit 1,8 miliarde de dolari chiar în noiembrie 2014. Sumele acestea au fost trasate ulterior către următoarele transferuri, sunt indicate o serie de companii deservite la Privatbank către care au fost efectuate aceste transferuri. Dar urmărirea ulterioară peste hotare şi distribuția în detalii ulterioare nu se mai face.”
Europa Liberă: Acum, următoarea concluzie care vreau să v-o cer: este clar din raport unde au ajuns banii? Probabil ei nu mai sunt acolo unde au ajuns la momentul investigației, pentru că se ştie banii sunt fluizi, dar la momentul investigației, este clar unde au ajuns banii?
Sergiu Gaibu: „Sunt date anumite companii către care au fost transferați banii obținuți din credite, preponderent către ABVL (bancă letonă) și Privatbank (bancă ucraineană), conturi din aceste bănci ale acestor companii, e dată și o listă de companii care au recepționat banii respectivi.”
Europa Liberă: Andriana Bețișor, procuroarea care se ocupă de ancheta legală în privința furtului bancar, parcă încearcă să minimalizeze importanța acestui raport. Spune ea că e vorba de o opinie bazată pe date deschise, pe investigații jurnalistice etc. Pentru dvs. acest raport cât de important este?
Sergiu Gaibu: „Ceea ce am reușit să analizez din raport, rezultă foarte clar scheme destul de bine descrise, cu o serie de dovezi inclusiv bazate pe anumite interviuri, pe anumite documente electronice la care se face referință, inclusiv documente și procese verbale din comitetele acestor bănci, în care se vede clar deciziile de eliberare a acestor bani, către ce entități, în ce sume ș.a.m.d., care sunt garanțiile care sunt stabilite.
Schemele care au fost descrise au o bază de probe suficientă pentru a iniția cel puțin și a continua o investigație mai profundă...
Din acest punct de vedere, deci schemele care au fost descrise aici și mecanismele cum au funcționat sau cum au rulat acești bani au o bază de probe suficientă pentru a iniția cel puțin și a continua o investigație mai profundă de către organele de anchetă.
Foarte straniu că, având în vedere că raportul dat a fost deja de foarte mult timp la Procuratură, din păcate, iarăși aceeași strategie de recuperare care a fost menționată sau focusată tocmai din 2007 încercând să dilueze fenomenul din 2014, ceea ce nu este adevărat. Deci ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2014 e de importanță majoră.
Fluxurile care au fost aprobate de către managementul acestor bănci erau în proporții enorme. Eu, de asemenea, am publicat anterior pe rețele, iarăși în baza datelor deschise care sunt indicate de către Banca Națională, faptul că în noiembrie 2014 a crescut de circa aproape de 10 ori volumul creditelor acordate comparativ cu celelalte perioade. Deci este evident că în noiembrie 2014 a avut loc o fraudă clară, cu delapidări, cu anumite falsuri, încercări de ascundere a naturii acestor tranzacții și valorile acestor tranzacții sunt de proporții, incomensurabile atât cu activele acestor bănci, cât și, dacă vorbim de companiile care au recepționat acești bani, evident că nu a existat nicio acoperire sau justificare de fapt a acordării creditelor către aceste companii.”
Europa Liberă: Despre recuperare aș vrea să vă întreb. Circulă în aceste zile tot felul de soluții care mai de care, și mai light, și mai radicale, cum s-ar putea recupera. Una din ele, de exemplu, a avansat-o fostul premier Ion Sturza. Rezumat ar suna în felul următor: să se meargă pe calea unor acțiuni legale, să fie acționate în judecată băncile corespondente care figurează, băncile centrale care reglementează activitatea bancară în acele jurisdicții unde au ajuns banii și tot așa. Cum vedeți dvs. o acțiune de recuperare?
Este extrem de dificil de a mai da de urmele acestor bani...
Sergiu Gaibu: „Eu, în primul rând, sunt sceptic în ceea ce privește capacitățile sau abilitățile de recuperare după atâta timp. Deja au trecut patru ani din momentul respectiv. Este extrem de dificil de a mai da de urmele acestor bani. De asemenea, o serie de active, am observat și în ultima perioadă de timp, au fost deja vândute de nenumărate ori, deja sunt beneficiari de bună credință acolo - este foarte complicat de găsit legătura între aceste persoane, sau actualii proprietari ai acestor active și cei ulteriori, este foarte complicat de-a recupera bani respectivi.
Nu am întâlnit în practică ca să fie dat în judecată vreo bancă națională în ceea ce privește astfel de prejudicii. Plus că deja au fost luate acțiuni contra acestor bănci. Iată dacă vorbim de ABLV și Privatbank, aceste bănci au fost sancționate de asemenea, chiar lichidate, deci măsuri contra lor s-au luat. La momentul actual aceste bănci sau nu există, sau sunt într-o stare de asemenea de supraveghere și, respectiv, nici nu au active disponibile pentru a fi recuperate. Iarăși, aceste acțiuni trebuiau să fie făcute anterior.
Şi mai este un moment: în cazul acelor operaţiuni switch sau acele overdraft-uri, Privatbank nici nu era în cunoștință de cauză în această privință. Deci s-a făcut fraudulos în cadrul Băncii Sociale. Iarăși, aceste momente indică foarte clar că este complicat de a depista sau de a da în judecată și a obține careva fonduri de la acești agenți sau acești jucători din fluxul dat tranzacțional.”
Europa Liberă: Situația ar fi fost alta dacă în momentul când s-a încheiat raportul, atunci, în decembrie 2017, ar fi început aceste acțiuni?
Sergiu Gaibu: „Foarte corect. Iată atunci, dacă se mergea pe urme proaspete, datele respective deja existau, era necesar doar un efort de focusare pe aceste câteva companii care au reprezentat efectiv mai mult de jumătate din transferurile respective. Deci, dacă erau sechestrate toate averile și activele, conturile, inclusiv peste hotare, ale acestor companii, inclusiv a celor afiliate acestor companii, da, în cazul acesta existau șanse de recuperare mult mai înalte față de ceea ce avem deja la momentul actual.”
