Apoi s-a bucurat mai mult ca niciodată că a ieșit pe stradă, că a putut saluta oamenii și s-a putut bucura de ” normalitate”... Este povestea lui Nini Davlianidze pe care a împărtășit-o colegilor noștri georgieni.
Nini are 30 de ani. Locuiește în Wuhan, în China și a fost printre primii oameni din lume obligați să stea în carantină ca urmare a infectării cu virusului Covid-19. Nini este consultant la o firmă chineză. A intrat în carantină pe 23 ianuarie și a trebuit să stea în casă peste 40 de zile. Mesajele și videourile ei au fost publicate de serviciul georgian al postului nostru de radio. A început să își împărtășească gândurile pe 28 ianuarie. Carantina fusese anunțată pe 24 ianuarie.
Carantina a fost anunțată pe 24 ianuarie, așa ca nu pot să ies din casă. Am fost doar pe 25 ianuarie că era Anul Nou chinezesc și am fost uimită să văd ca totul era închis. Nu știu dacă magazinele erau închise din cauza carantinei sau din alte motive. Prietenii îmi spun că nu lipseau mărfuri din magazine. Prietenii mi-au spus că puteau ieși și cumpăra cele de trebuință.
Oamenii se simt bine, a fost răspândit un video în care oamenii, obligați să stea în casă, strigau de la ferestre mesaje încurajatoare. Nu e panică, oamenii sunt doar prudenți.
Azi e o zi liniștită și cu soare. De la fereastra mea pot vedea doar o mică parte a străzii, dar mi se pare că oamenii au început să iasă afară și parcă astăzi au fost mai mulți pe străzi decât ieri.
Se spală străzile – dar o fac noaptea sau in zorii zilei când eu dorm, așa că nu văd mașinile de la salubritate. Dar le aud în somn.
Astăzi, din nu știu ce motiv, străzile au fost spălate la amiază. Din păcate, nu am suficientă memorie în telefon, ca să le filmez. Dar mașinile de la salubritate au fost, așa, ca acele lucruri care te fac să te simți bine, în videourile ce circulă pe internet...
De mâine, am fost anunțați pe grupul nostru de chat că vom lucra de acasă, on line. Asta m-a făcut să mă simt bine că voi avea ceva de făcut. Imediat însă ni s-a comunicat că asta nu se aplică și străinilor.. așa că în lumea asta, fericirea nu poate să dureze...
Astăzi sunt tare obosită – și fizic, și psihic. Pentru prima dată din 2 februarie, am ieșit din casă. Am plecat cu o sacoșă în care puteam căra 20 de kg de mâncare și cu un rucsac. Le-am umplut pe toate și abia am ajuns cu ele acasă.
Nu e multă lume pe stradă, dar nici nu pot spune că străzile sunt pustii. Sunt locuri unde mai vezi oameni. Un prieten locuiește la periferia Wuhanului și acolo nu mișcă nimic. Totul e închis. Oamenilor li se permită să iasă din casă numai 3 ore pe zi. La noi, aici unde locuiesc eu, nu este așa. O prietenă mi-a trimis o hartă cu locurile cele mai infectate. Ele sunt marcate cu rosu. Clădirea mea nu e cu roșu, numai câteva din vecinătate sunt cu roșu.
Se spune că merg polițiști prin oraș. Pe mine nu m-a oprit nici unul. Poate nici nu știu că cineva locuiește aici. E o clădire de 22 de etaje, cu apartamente închiriate. Eu locuiesc la etajul 20.
Sunt în carantină de exact o lună. La început am văzut-o ca pe o vacanță bine meritată, așa cum cred că visează toată lumea – fără obligații, cu mâncare și băutură, cu cărți pe care, în sfârșit, vei avea timp să le citești, cu imaginea idilică a lecturii având în mână o ceașcă de ceai sau de cafea. Numai un câine sau o pisică lipsea din imaginea asta idilică. Poți dormi cât vrei, poți să te scoli la ce oră ai chef. Singura problemă – ce film să văd azi?
Curând însă îți dai seama că aluneci în depresie și asta îți dă o plăcere masochistă. Ai crezut mereu despre tine că ești o persoana foarte extrovertită și vezi acum că ai devenit cea mai introvertită persoană.
După 25 de zile, am ieșit prima dată afară. A fost atât de bine să vorbesc cu oamenii, chiar și numai să le dau binețe și mi-a fost clar, încă o dată, că n-aș vrea nicicând să stau pe o insulă pustie. În Wuhan situația s-a îmbunătățit mult. Doar 8 noi cazuri anunțate. Spitalele care au fost deschise special pentru cei cu coronavirus, au fost închise și avem speranța că într-o lună viața ar putea reintra în normal.
Din păcate, în restul lumii, situația se deteriorează.
Îmi e foarte milă de oamenii care sunt îngrijorați din cauza datoriilor pe care le au la bancă, pentru că au fost obligați să stea acasă două săptămâni. Și ca să nu pățească ca mine și în loc de două săptămâni să stea în casă peste 40 de zile, le spun tuturor să respecte recomandările.
Îmi cer scuze dacă sunt prea moralizatoare...
Ultima mea postare – n-o să vă mai plictisesc.
Le mulțumesc celor care au fost cu mine și m-ai încurajat și le cer scuze celor pe care i-am enervat cu postările mele.
Acum aștept jurnalele voastre. Sper să nu fiți obligați să le scrieți pe o perioadă atât de lungă și sper că vor fi mai vesele și mai interesante decât al meu.
Vă iubesc pe toți!
Restricțiile au început să fie ridicate în provincia Wuhan și centrele de carantina care au fost amenajate au fost închise, după cum relatează New York Times. Pe 19 martie, autoritățile chineze au spus că nu a fost înregistrat niciun nou caz de COVID-19 în provincie.
