Despre așteptările moldovenilor de la noul guvern condus de Ion Chicu, în dialog cu consultantul în politici publice Sorin Hadârcă:
Europa Liberă: A fost învestit un nou guvern. Șeful statului încearcă să ridice așteptările cetățenilor, spunând că acest cabinet de miniștri va transforma țara într-un șantier de construcție, că se vor indexa, cel puțin de două ori pe an, pensiile, ajutoarele sociale. La ce trebuie să se aștepte simplul cetățean de la aceste promisiuni, pe care le face actuala garnitură politică a țării?
Sorin Hadârcă: „Sincer să vă spun, eu cred că nu trebuie să se aștepte la nimic. Pur și simplu, miza cea mare – și lucrul acesta este înțeles în mare parte de societate – sunt alegerile prezidențiale din 2020. Da, se vor face anumiți pași, așa, măsuri un pic mai populiste. Le-a făcut și guvernarea lui Plahotniuc înainte să pice, majorările salariale pe care le-a anunțat și pe care le-a adoptat ca lege, neavând acoperire financiară, pe care trebuia s-o identifice deja guvernul Sandu în lunile astea pe care le-a avut de guvernat țara. Deci, atenția cea mai mare va fi pe pregătirea unui climat care cumva să favorizeze imaginea socialiștilor că, uite, pe dimensiunea asta socială încercăm să facem, strângem curelele din altă parte, dăm bani la oamenii nevoiași. Da, o să facă anumite lucruri din astea. Pe cât de sustenabile, nu știu, fiindcă în această perioadă nu reușești să construiești ceva.”
Europa Liberă: De ce prinde populismul, și nu pragmatismul?
Sorin Hadârcă: „Din cauză că suntem oameni sărmani, adică, până la urmă, există vestita piramidă a lui Maslow, adică pentru a ajunge la aspirațiile acestea de cultură, intelectuale, întâi trebuie să ne satisfacem alte nevoi, mai primare și grosul populației aici se află, adică caută să aibă o bucată de pâine, să nu-i curgă acoperișul și oricare oferă niște beneficii pe termen scurt în această privință primește un vot de încredere. Uitați-vă ce s-a întâmplat la Orhei, miliardul a fost furat din toată republica și o parte din el a fost, bineînțeles, cheltuită, dar într-un raion mic. E un model care poate fi generalizat, extins la toată țara? Cu siguranță, nu, fiindcă oamenii ăștia nu fură ca să dea altor oameni. Ei nu sunt Robin Hood. Ei fură pentru ei și naivitatea moldoveanului care nu înțelege aceste lucruri este un lucru care ne doare.”
Europa Liberă: Sărăcia asta se poate perpetua doar pentru că politicianul care ajunge să guverneze știe că, dezbinând societatea, poți menține puterea? A o ține în sărăcie, înseamnă că o poți manipula, că, dându-i 600 de lei la Paște sau la Crăciun, înseamnă o mare pomană din partea celui care e conducătorul țării pentru cel necăjit?
Sorin Hadârcă: „Eu mă tem să cred asta, adică ar fi prea cinic să ne închipuim că există o politică de a pauperiza societatea, astfel încât s-o ținem sub control. Cred că mai degrabă e un efect, și nu o cauză, un efect al acestor stagnări, al acestei situări la răscruce, alergării dintr-un lagăr în altul, fără o viziune concretă pentru viitor.”
Europa Liberă: Soluția cetățeanului simplu e clară, își face valiza și pleacă.
Am citit undeva că acum numărul pensionarilor este egal cu numărul angajaților. (...) Asta un pic sperie, să vă spun sincer...
Sorin Hadârcă: „Dacă mai are cine pleca, fiindcă s-a plecat atât de masiv din Republica Moldova, încât, iată, am citit undeva această statistică că acum numărul pensionarilor este egal cu numărul angajaților; dacă tendința continuă, vom avea mai mulți bătrâni în Republica Moldova decât oameni care să lucreze, să muncească și să genereze anumite venituri. Da, asta un pic sperie, să vă spun sincer...”
Europa Liberă: Dar ce îi sugerați persoanei care este la limita disperării? Să lupte pe interior, e prea mică șansa că va ieși învingătoare, cu sistemul, cu birocrația, cu multe alte piedici.
Sorin Hadârcă: „Aș avea câteva sfaturi. Cel mai fundamental este să fie informat, adică să se informeze și să judece el singur, fiindcă eu cred că la cât de ușor poate fi dus moldoveanul în virtutea anumitor circumstanțe sau, mă rog, a sărăciei, este un popor înțelept, care știe să discearnă, să vadă cine îi cel corupt și cine îi cel onest. Și atunci, chiar dacă primește niște beneficii, eu nu văd nicio problemă, să și le însușească, însă să nu se considere cumva dator, pentru că asta e încă prea puțin, ceea ce primește el. Deci să primească aceste bunuri din senin cu demnitate și să-și facă alegerile în baza judecății proprii, nefiind influențat de aceste daruri, ca să le zic așa.
Doi la mână: cred că trebuie să fie mai autosuficient, adică am observat deseori că există și așa un beteșug în societatea noastră că, dacă ceva nu merge, așteptăm să vină guvernul sau cineva să ne facă, cineva să soluționeze problema. Unii scriu petiții la guvern și fac din asta, practic, o meserie, dar, în afară de asta, trebuie să gândească și un pic dincolo de tipare: este singurul care se confruntă cu această problemă sau nu? Dacă este o problemă a unei comunități, poate crea niște alianțe, poate găsi niște oameni care gândesc ca el și cumva, împreună, să identifice o soluție? Undeva chiar mi se pare că șansa democrației în Republica Moldova este să se mizeze mai mult pe autoritățile publice locale, care sunt aproape de cetățean și care pot fi totuși influențate într-o măsură mult mai mare. Așa, la nivel național, mă rog, venim cu regularitate la alegeri; dacă ceva ne enervează totalmente, ieșim la proteste, dar am impresia că, așa, ca nuca în de perete, sună a surd, nu suntem auziți, în cele din urmă.”
Europa Liberă: Actuala și eterna întrebare pe care și-o pun cetățenii acestui stat: când și cum scapă Moldova de sărăcie și de corupție?
Sorin Hadârcă: „Trebuie să avem mai multe ferestre de oportunitate, așa cum am avut de două ori în istoricul nostru scurt – Guvernul Sturza și Guvernul Sandu, care au încercat cu sinceritate să schimbe lucrurile înspre mai bine. Acum, aceste ferestre este necesar să fie mai lungi decât o jumătate de an, fiindcă nu se reușesc prea multe într-o perioadă atât de scurtă, dar un guvern bine intenționat și un guvern stabil poate să ridice Moldova cu câteva trepte deasupra traiului pe care îl avem astăzi.”
Europa Liberă: De 28 de ani de când e proclamată independența Republicii Moldova, în societate se vorbește despre cei mulți săraci și oropsiți și despre cei puțini bogați. Într-un stat sărac, cei bogați cum apar?
Sorin Hadârcă: „Prin contrast. Adică apar ca niște oameni care în Republica Moldova cred că nu se asociază cu cei care neapărat au reușit. Prima ce-mi vine în minte sunt oamenii care au furat. Din păcate, asta este realitatea, adică nu vreau să generalizez prea tare, cu siguranță că sunt și oameni de afaceri buni, bine intenționați, care își fac treaba, care o fac la un nivel comparabil cu cel din Europa, dar ei sunt numărați pe degete, adică nu sunt atât de mulți încât să ne creăm o imagine că, uite, oamenii bogați din Moldova așa arată sau așa ar trebui să arate. Deci, în mare parte sunt oameni care merg cu mașini de lux, care se întâlnesc într-un anumit tip de localuri, cafenele, restaurante, unde fac businessul mai prin culise, așa, în care fac tot felul de târguri, în care împart beneficii din niște bunuri care nu se știe dacă sunt ei cei care le-au câștigat legal, le-au format legal. Asta e o imagine destul de tristă și faptul că au trecut 28 de ani și constatăm aceste lucruri este și mai trist, fiindcă avem exemplul unor țări care au mers foarte sigur înainte.
Eu nu aș fi tentat să dau vina pe mentalitatea noastră cumva, fiindcă, în fond, ca o țară din zona asta a Balcanilor și, mai ales, cu frații de peste Prut am observat că se poate face bine, adică nu este, să zic așa, o dizabilitate a noastră, a moldovenilor. Pur și simplu, nu știu de ce așa au evoluat lucrurile.”
Europa Liberă: Politicienii cărora li se dă puterea o dată la patru ani și ajung să guverneze statul Republica Moldova de fiecare dată vin cu promisiuni și spun că bunăstarea va ajunge și în casa, și în buzunarul cetățeanului, dar până la urmă omul de la firul ierbii vede că rămâne o discrepanță foarte mare, în primul rând, între ceea ce se promite și ceea ce se face, dar și între ceea ce are el și ce are politicianul care vine cu promisiuni.
A doua experiență este cea pe care am avut-o anul acesta și care o să intre în istorie ca o șansă pe care din nou am ratat-o...
Sorin Hadârcă: „În fond, în Republica Moldova noi am avut doar două instanțe în care realmente am avut o șansă. Șansa asta a fost o dată în 1999, acel guvern Sturza, care a venit pe fundalul unei crize regionale de proporții, care a venit cu un set de politici foarte coerente și consecvente, dar care a fost să supraviețuiască mai puțin de un an. Și a doua experiență este cea recentă, pe care am avut-o anul acesta și care iarăși doar așa o să intre în istorie, ca o șansă pe care din nou am ratat-o.
În rest, spuneți că da, politicienii vin cu promisiuni, dar astea sunt doar niște vorbe. Ei vin probabil fiind totalmente conștienți că au altă agendă în spate. Poate și din cauza faptului că suntem o țară mică nu avem lifturile sociale, care să promoveze un alt tip de politicieni care să ne conducă.
Elita politică întotdeauna în Republica Moldova a fost una mai puțin onestă, aș zice eu. Adică, atunci când vorbesc despre o elită, mă refer la oameni care vin în serviciul public, în particular nu ca să capete un statut social, dar ca să facă ceva. Acolo, realmente, poți schimba lucrurile spre bine și dorința asta ori e mâncată de sistem, care este așa cum este – inert și tot timpul te trage înapoi –, ori expiră această fereastră, care din când în când se deschide pentru a schimba niște lucruri, după care totul revine, din păcate, la ceea cu ce ne-am obișnuit.”
Europa Liberă: Ani de zile s-a clădit această inechitate între cei care cred că chiar muncesc în sudoarea frunții și au venituri prea modeste și cei care s-au pomenit peste noapte, peste ani cu avuții, bogății mari, nu neapărat câștigate pe cale cinstită. Inechitatea asta poate fi lichidată?
Sorin Hadârcă: „Dacă privim lucrurile dintr-o anumită perspectivă, Moldova nu este țara la care cel mai rău stăm la poziția inechitate. Da, cred că prima la mână este faptul că suntem o țară săracă din punctul de vedere al finanțelor, dar eu cred că, în fond, salariile mici sunt doar una din dimensiunile problemei pe care o discutăm. Dacă există un potențial economic, dacă țara se dezvoltă, dacă există creștere economică, salariile cumva se ajustează și același profesor ajunge totuși să aibă un salariu decent.
Nu toți pot progresa în ritmuri la fel de rapide, dar lucrurile acestea se întâmplă, dacă există acest motor de creștere economică, or mie îmi aduce aminte asta de o situație: era probabil prin 2008, era guvernarea comunistă, când participam la o mică conferință în București, era vorba de Fundația Soros în care se lansa o carte – „Moldova la răscruce” – și atunci constatam, uita așa, că cumva noi tot timpul rămânem la această răscruce și nicidecum nu ne putem hotărî în ce direcție s-o apucăm, în ce direcție să mergem și stagnarea asta politică, economică, socială este ceea ce a ajuns să ne caracterizeze cumva, de asta și salariile sunt mici. Adică n-aș spune că inechitatea este atât de mare, noi, majoritatea cetățenilor acestei țări suntem cu venituri mici, nu ne putem permite lucruri care e normal să și le permită omul în secolul XXI.”
Europa Liberă: Dar tranziția aceasta interminabilă depinde de geopolitică?
Sunt niște teme majore, pe care se speculează și care nu permit ca în Moldova să se construiască ceva durabil...
Sorin Hadârcă: „Nu cred că factorul geopolitic este cel mai vehement aici. Problema mai mare pe care o văd eu și unde cumva factorul acesta geopolitic joacă festa este că elita noastră politică este foarte împărțită și divizată. Deci, ba hai să mergem înspre Uniunea Eurasiatică, ba hai să mergem înspre Uniunea Europeană. Sunt niște teme majore, pe care se speculează și care nu permit ca în Moldova să se construiască ceva durabil. Uitați-vă cum e la noi: vine o guvernare, parcă începem să facem ceva, vine altă guvernare și demontează ce a făcut guvernarea precedentă...”
Europa Liberă: Nu există continuitate...
Sorin Hadârcă: „Nu există continuitate. Cred că cel mai lung mandat l-a avut Guvernul Tarlev pe o vreme…”
Europa Liberă: Pe timpul guvernării comuniste.
Sorin Hadârcă: „Ne place sau nu ne place… Da, adică o spun franc, nu-mi place în anumite privințe, dar o serie de reforme s-au reușit atunci doar din simplul motiv că exista acest răgaz de timp, adică vorbesc de reforme care nu se pot înfăptui peste noapte, nu produc acele schimbări.”
