În editorialul său din Washington Post, Fareed Zakaria introduce noțiunea de alegeri libere și inechitabile, în legătură cu primul tur de scrutin din Turcia, care, chiar dacă nu a dus la alegerea președintelui, l-a instalat pe Recep Tayyip Erdoğan în postura de favorit, peste o săptămână, asta în ciuda prognozelor care arătau că Erdogan și-ar vedea un nou mandat în pericol. Zakaria argumentează că cele întâmplate în Turcia reprezintă „cea mai recentă și mai neliniștitoare tendință în ascensiunea democrației iliberale”.
Analistul amintește că victoria lui Erdogan în primul tur survine pe fondul unei crize economice acute și după ce guvernul nu a performat după recentele cutremure din estul țării. Fareed Zakaria argumentează că opoziția nu a avut încotro decât să prezinte un candidat fără carismă, pentru că președintele l-a eliminat din competiție pe cel mai primejdios rival, Ekrem Imamoglu, care câștigase în prelabil alegerile pentru postul de primar la Istanbul, în ciuda manevrelor autorităților centrale.
Imamoglu a fost acuzat că a insultat oficialități și un tribunal – parte a unui sistem juridic controlat de partidul de la putere – i-a interzis să mai participe în politică și l-a condamnat la aproape trei ani de închisoare. Imamoglu a contestat decizia tribunalului, dar între timp i s-a interzis să participe la alegeri.
Fareed Zakaria mai scrie că sprijinitorii lui Erdogan beneficiază de fonduri guvernamentale, iar presa este pro-regim. El adaugă că cea mai mare parte a proprietăților media din țară au fost cumpărate de oameni de afaceri care îl sprijină pe președinte, iar rețelele de presă care i s-au opus au fost supuse la presiuni să vândă în urma unor investigații cu privire la plata de impozite.
„Dintre toate democrațiile, Turcia încarcerează cei mai mulți ziariști. Guvernul turc a deschis, doar în 2020, peste 30 de mii de cazuri invocând delictul de insultă la adresa președintelui” – arată articolul din Washington Post. Fareed Zakaria mai scrie că regimul Erdogan controlează instituții cum ar fi tribunalele și organizația care guvernează alegerile, așa cum s-a văzut când aceasta a anulat alegerile pentru primăria Istanbul.
Societatea civilă este îngrădită, iar autoritățile exercită control asupra rețelelor de socializare. Articolul arată că noua fază a democrației iliberale este reprezentată de președinți și premieri care adoptă legi și măsuri de natură să ofere avantaje structurale față de oponenții lor pentru ca apoi să organizeze alegeri „libere.
Fareed Zakaria spune că cele întâmplate în Turcia vor suna familiar și în alte țări între care India, Ungaria sau Mexic. El argumentează că atunci când observatorii caracterizează astfel de alegeri ca fiind libere, ei fac un deserviciu lumii, trebuind cel puțin caracterizate ca fiind libere, dar inechitabile.
