„Este vorba de liberul tranzit internațional”, spune Olav Myklebust, un manager norvegian de petroliere, „așa că regulile sunt foarte clare”. Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), navelor angajate în „tranzit inofensiv” prin apele teritoriale ale unei țări nu li se poate percepe nicio taxă.
În ciuda formulării clare a normelor privind „trecerea inofensivă”, Convenția UNCLOS prevede, totuși, că navelor li se pot percepe taxe pentru „servicii specifice” prestate. Iranul ar putea organiza convoaie prin strâmtoare și ar putea să solicite taxe pentru acest serviciu. Însă, subliniază Myklebust, „Iranul nu mai dispune de nicio navă [de război] care să le escorteze pe cele comerciale”, după ce marina sa a fost în mare parte distrusă în primele zile ale conflictului din acest an cu SUA și Israelul.
Pe 8 aprilie, în urma unui armistițiu care a pus războiul „pe pauză”, președintele SUA, Donald Trump, a declarat pentru ABC News că America ia în considerare o „asociere” cu Teheranul pentru a percepe taxe de trecere prin strâmtoare.
Ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, declarase anterior că Teheranul lucrează la un protocol cu Omanul pentru a solicita „permise” de la navele care doresc să treacă prin Strâmtoarea Ormuz. De atunci, însă, Omanul a negat că ar intenționa să perceapă taxe.
Dimitris Ampatzidis, manager de riscuri maritime și conformitate la Marine Traffic, a declarat pentru Europa Liberă (RFE/RL) că dacă firmele de transport maritim vor fi obligate să colaboreze cu armata iraniană pentru a tranzita Strâmtoarea Ormuz, „am putea asista la întârzieri, decizii de redirecționare și, în unele cazuri, la reticența armatorilor de a mai intra în zonă”.
Myklebust, care a traversat de mai multe ori Strâmtoarea Ormuz la bordul unor petroliere, afirmă că, indiferent de legalitatea taxelor, el crede că, pentru moment, companiile de transport maritim „vor fi nevoite să accepte să plătească această [taxă posibilă de] 2 milioane de dolari”. Asta, spune el, pentru că firmele de asigurări vor insista ca toate riscurile să fie atenuate pe cât posibil înainte de a accepta să „acopere” navele care tranzitează strâmtoarea.
Taxa de până la 2 milioane de dolari pe navă, spune Myklebust, ar fi, în unele cazuri, un preț relativ mic de plătit. Multe firme care folosesc Strâmtoarea Ormuz sunt capabile să transporte petrol în valoare de sute de milioane de dolari într-o singură încărcătură.
Pentru navele mai mici, care pot naviga în ape relativ puțin adânci, Myklebust spune că ar putea să evite complet apele iraniene ocolind punctul cel mai sudic al Strâmtorii Ormuz, prin apele omaneze.
Mai multe nave au trecut prin strâmtoare în ultimele zile, iar despre unele dintre ele s-a spus că au plătit taxe Iranului. Peste 20 de nave au fost atacate de Iran în Golful Persic de când au fost lansate atacurile SUA-Israel împotriva Iranului pe 28 februarie.
În ciuda optimismului de pe piețele petroliere în urma încetării focului din 7 aprilie, Ampatzidis spune că orice potențial sistem de taxare în Strâmtoarea Ormuz va fi resimțit de consumatori. „Dacă tranzitul [prin strâmtoare] devine mai puțin eficient sau mai costisitor, asta ar putea exercita o presiune ascendentă asupra tarifelor de transport și, potențial, asupra prețurilor energiei.” Pe de altă parte, adaugă el, „amploarea impactului ar depinde de cât de restrictive sau stabile sunt aranjamentele în practică.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te