Alegerea celor aleşi, cartea! Nu orice carte, ci – vorba poetului – „anume înflorită/ mâinilor [celui] care[-o] au deschis”. Întrebarea este cum să pui mâna pe cele trebuincioase, fie că-i vorba de cărţile de specialitate – şi, de bine de rău, există nişte repere sigure în acest domeniu –, sau că ţi-i a „dulcea şi de folos zăbavă”, alias lectura de plăcere – iar cu plăcerea omului nu te pui, totul e absolut individual! –; noroc că librăriile sunt ca niciodată pline, cu titluri la zi, în română dar şi în alte limbi de circulaţie. Ceea ce nu face alegerea mai uşoară, inclusiv pentru un cititor de cursă lungă & un profesionist al scrisului – mi se întâmplă uneori să stau şi câte-o oră, în faţa rafturilor de la Cărtureşti sau de la Librăria din Hol/din Centru, şi tot mai dau greş, c-un titlu sau altul. Dar ce împlinire, să pui mâna anume pe cartea dorită, chiar dacă, până să fi intrat în librărie, habar nu aveai de existenţa acesteia. Căutătorii de aur, din toate timpurile, trebuie să fi trăit aceeaşi febră!
Adevărul este că, în mare, cam ştii la ce să te aştepţi de la cutare sau cutare casă de editură; numele & titlurile unor autori sunt o garanţie în sine, altele circulă de bouche à oreille; totul e să nu treci pe lângă, iar pentru asta există librăresele – Carolina şi Diana, de la Cărtureşti, Mariana de la Librăria din Hol –, cu care poţi sta oricând de vorbă între 4 (x 4, căci citiţi) ochi. Dar abia când dai ochii cu cartea propriu-zisă, în intimitatea cabinetului de lucru sau a dormitorului (cine şi cum obişnuieşte), se întâmplă – sau nu, trebuie să fii pregătit şi pentru aşa ceva – minunea. Mi s-au întâmplat mai multe, în 2022, la fel cum nici dezamăgirile n-au lipsit. Înainte de a le scoate în faţă, cărţile anului 2022, într-un fel de paradă haute lecture, îngăduie-mi-se să-i cinstesc cum se cuvine pe creatorii de colecţii: Anansi de la Pandora M, Biblioteca Babel de la Nemira, Cărţi-cult de la Art, Clasici contemporani de la Litera, Ego proza de la Polirom, Raftul Denisei de la Humanitas ş.a. Salut totodată noua colecţie de literatură universală de la Curtea Veche, având o ţinută grafică remarcabilă. Toată admiraţie pentru Black Button Books, o editură pe cât de mică, pe-atât de temerară. Altfel spus, am încercat să le fac loc, printre granzii pieţei de carte, şi unor editori de nişă, y compris noilor veniţi (Editura Alice de la Iaşi). Dând totuşi Cezarului – că o fi Art, Humanitas, Nemira, Polirom sau Trei – ce-i a Cezarului, prin numărul de titluri prezentate.
Frumos ar fi să spun că, cel puţin în cazul celor zece finaliste, cărţile m-au căutat pe mine, şi nu eu le-am găsit! Cert e că la unele m-am gândit cu atâta insistenţă, din chiar clipa în care am aflat de existenţa lor, încât mi-au venit singure în mână, pe neprins de veste – şi încă, bonus! în tălmăcirea unor scriitori dragi inimii mele. Ce să mai zic de volumele ale căror autori, români & europeni sau americani, mă onorează cu prietenia lor?! Dar, Doamne Dumnezeule! ce greu îmi vine să aleg doar 10 din 50 – şi acestea ajunse să fie prezentate la Cartea la pachet din cel puţin pe atâtea citite, şi câte altele rămase pe dinafară.
Pentru început, cinste cărţilor nepieritoare: Pasărea vopsită, de Jerzy KOSINSKI, Litera, 2021, şi Câmpul în flăcări, de Juan RULFO, Curtea Veche, 2022; doar faptul că suntem abia la începutul topului mă face să las pe dinafară alte câteva titluri celebre: Mai este oare acesta un om?, de Primo LEVI, Art, 2022; Divorţ în cetatea Buda, de Sandor MARAI, Curtea Veche, 2022; Ultima vară în oraş, de Gianfranco CALLIGARICH, Polirom, 2021 ş.a.
Am citit mulţi autori contemporani în 2022, unii dintre ei probabil viitori clasici – fireşte că grosul plutonului îl formează titlurile recente, venite din mai multe orizonturi, astfel că, odată cu autorii acestora, cinstim şi literaturile cărora aparţin:
- Din cer au căzut trei mere, de Narine ABGARIAN, Humanitas, 2021 (Armenia);
- Fizica tristeţii, de Gheorghi GOSPODINOV, Pandora M, 2021 (Bulgaria);
- Ereditate, de Miguel BONNEFOY, Editura Trei, 2021 (Franţa);
- Tyll, de Daniel KEHLMANN, Pandora M, 2022 (Germania);
- Cea mai tainică amintire a oamenilor, de Mohamed Mbougar SARR, Pandora M, 2022 (Senegal);
- Cât aur ascund aceste coline, de C Pam ZHANG, Nemira, 2021 (SUA);
- Vegetariana, de Han KANG, Art, 2021 (Coreea de Sud).
Am lăsat pe dinafară cel puţin tot atâtea titluri, fie că autorii respectivi au mai intrat în top ten-urile altor ani (francezul Emmanuel Carrère, scoţiana Ali Smith), fie pentru a nu privilegia o anumită literatură (franceză, germană, italiană sau americană), chiar dacă, obiectiv vorbind, mare parte din cărţi vin anume din aceste orizonturi.
Mea culpa: am fost foarte zgârcit cu prezentările unor autori români contemporani – nu că n-aş avea de unde alege (Premiul Uniunii Europene pentru Teo de la 16 la 18, de Raluca NAGY, Nemira, 2021, e pe bune!), pur şi simplu încă nu s-a inventat săptămâna cu două zile de luni, una pentru lecturi din literatura naţională, alta din literaturile lumii. Dacă totuşi trebuie să scot în faţă cartea unui autor român, acesta fie… americanul (prin adopţie) Dorin TUDORAN, în dialog cu Robert ŞERBAN, Numai copilăria e glorioasă, Editura Trei, 2022 – un extraordinar document uman şi literar, dar şi o neclintită profesiune de credinţă: „Sunt un om care, pentru a-mi permite să fiu aspru cu alţii, am hotărât de la bun început să fiu foarte aspru cu mine însumi”.
Mi-ar fi plăcut să închei acest Top ten cu un volum de poeme – Republica surdă, de Ilya KAMINSKY, Casa de Editură Max Blecher, 2021 e o carte remarcabilă, dar singura de versuri prezentată în 2022 –, cum însă nu pot alege din una, una, propun pe post de Finis coronat opera această formidabilă definiţie a lecturilor de calitate, desprinsă din romanul italianului Gianfranco CALLIGARICH, Ultima vară în oraş: „Atunci i-am spus că de obicei căutam între pagini urme de pâine, firimituri, bucăţele de coajă, pentru că o carte care se citeşte ronţăind era, fără îndoială, una bună”. Cum ar veni, carte pe pâine!
