Moto: „Citii biblioteci ca să te…”/ (O. Nimigean)
Dacă citez pentru început inspirata formulă a cubanezului Guillermo Cabrera Infante – „Căci femeile sunt precum cărţile: eşti mereu tentat să le iei cu tine în pat” –, este pentru a mă/ a vă întreba: şi bibliotecile, ce-s? nişte haremuri multinaţionale?! Îngăduiţi-mi să vă spun un banc oriental la temă: un sultan a hotărât să-şi înnoiască, din temelii, haremul. Pentru asta l-a trimis pe eunucul-şef să-i aducă, din provinciile întinsului său imperiu, cele mai frumoase soţii & ţiitoare. Zis şi făcut – la capătul unor luni nesfârşite, iată-l pe sultan bucurându-se de noile sale cuceriri erotice, iar pe eunucul-şef dându-şi duhul. Trec câţiva ani în care, plictisindu-se de haremul său, sultanul îi cere noului eunuc-şef să i-l înnoiască. Zis şi făcut – după ceva timp, sultanul îşi ia în stăpânire noile soţii & ţiitoare, iar eunucul-şef… se prăpădeşte cu zile. Şi aşa de mai multe ori. Morala – nu amorul (fizic) este cel care te termină, ci alergatul după femei.
Mai mult decât lectura propriu-zisă, căutarea cărţilor – prin librăriile Chişinăului, pe la târgurile de carte de la Bucureşti sau Iaşi, prin bibliotecile prietenilor – îmi cere un efort cu atât mai mare, cu cât ţin să prezint lucrări de la cât mai multe edituri, de top şi de nişă, din capitală şi din provincie, branduri de ţară sau pe punctul de a se afirma. „Să vrei pân’ la o mie, să poţi pân’ la o sută” este şi despre cel care, alergând după diversitate, caută să nu-i scape anumite titluri & nume, fără de care literatura – naţională & universală – ar părea săracă. Sigur, sunt privilegiate câteva case mari, a căror ofertă acoperă şi nevoia de noutate, şi deschiderea spre orizonturi cât mai diverse – le veţi recunoaşte, probabil, în topul ce urmează. (În paranteză fie spus, trei-patru edituri ar fi în stare să-mi pună pe masă, săptămânal, câte-un titlu de luat în seamă; noroc însă că şi altele joacă pe cartea succesului – publicul cititor are doar de câştigat din această competiţie continuă.) Atât că difuzarea de carte este în urma editării propriu-zise, iar „defazarea” se simte mai cu seamă în librăriile de la Chişinău, până şi în cele mai „la zi”.
Toate bune şi frumoase până-n clipa în care trebuie să aleg doar 10 cărţi, cele mai bune, lăsând altele 40 „la vatră”. În primul rând, voi scoate în faţă câteva titluri care „i-au spus ceva” scriitorului din mine, printre acestea primul pe listă fiind romanul de debut al braziliencei Clarice LISPECTOR (1920 – 1977), Aproape de inima vijelioasă a lumii, Univers, 2014, urmat de un alt roman de debut, al austriacului Thomas BERNHARD (1931 – 1989), Frig, Art, 2016. Să fi scris, fiecare, doar atât – şi tot ar fi rămas în istoria literaturii! Rămânând încă puţin printre tineri autori, de data aceasta de limbă română, de remarcat şi romanul de debut al Emanuelei IURKIN, Câinele de bronz, Cartier, 2018. Şi cu asta, am parcurs aproape o treime de listă.
Nu sunt adeptul unei abordări gender a culturii, constat însă forţa cu care reprezentantele sexului frumos (o mai fi oare valabilă & corectă politic definiţia în cauză?!) s-au impus pe piaţa de carte. Aşadar, pe podium sunt invitate: suedeza nobeliardă Selma LAGERLOF, cu Împăratul Portugaliei, Humanitas, 2017, poloneza nobeliardă Wislawa SZYMBORSKA, cu Versiunea întâmplărilor, Tracus Arte, 2018, apoi israeliana Zeruya SHALEV, cu Durere, Polirom, 2016, franţuzoaicele Marie NDIAYE, cu Trei femei puternice, Ed. Trei, 2016, şi Muriel BARBERY, cu Viaţa elfilor, Nemira, 2015, nu în ultimul rând brazilianca Adriana LISBOA, cu Simfonie în alb, Univers, 2016.
Şi fiindcă după atâtea scriitoare excelente (alte câteva sunt trecute sub tăcere, din lipsă de spaţiu – de-ar fi s-o pomenesc doar pe americanca Toni Morrison, prima femeie de culoare laureată a Premiului Nobel, cu Iubire, Art, 2015) se cuvine să urmeze cel puţin un romancier, alegerea mea se îndreaptă către românul Dan ALEXA, ale cărui Pantere parfumate, Polirom, 2017, desăvârşesc acest top zece (nedrept cel puţin cu alţi doi autori, germanul W.G. SEBALD (1944 – 2001), cu romanul Inelele lui Saturn, Art, 2015, şi sibianul Radu VANCU, cu jurnalul Zodia Cancerului, Humanitas, 2017).
Iar ca să închei pe o notă optimistă, voi cita un poem de Wislawa SZYMBORSKA, Exemplu, respectându-i verticalitatea:
Viitorul
a smuls noaptea toate frunzele din copac,
în afara unei frunzuliţe
lăsate
să se legene singură pe ramura goală.
Prin acest exemplu
violenţa demonstrează
că, într-adevăr,
uneori îi place să glumească.
