„Trădarea de țară” și „uzurparea puterii în stat” sunt vorbe mari, care pot fi folosite ca arme politice, mai ales când sunt instrumentate prin Procuratura Generală.
Procurorul general poate fi total aservit puterii și să joace rolul unei puternice arme împotriva opoziției, așa cum se întâmplă în dictaturi de stânga, precum Venezuela lui Maduro, sau de dreapta, cum e pe cale de a deveni Brazilia lui Bolsonaro. Totul depinde însă de regimul politic şi de felul în care procurorul este numit. În Canada și Statele Unite, de pildă, procurorul general este pur și simplu ministrul justiției.
În alte democrații occidentale, în majoritatea, de fapt, e vorba însă, teoretic, de o funcție total separată de sistemul politic al momentului. Teoretic, pentru că în practică lucrurile stau deseori cu totul altfel.
În țări autoritare precum Rusia sau Ucraina, nu-și închipuie nimeni că procurorul general ar putea lua decizii sau lansa inițiative proprii care displac puterii. Atât în Rusia, cât și în Ucraina, procurorul general e văzut de opoziție și de acea parte a populației care se interesează de funcționarea reală a puterii ca fiind doar unul din brațele puterii represive.
Și în Rusia, și în Ucraina, ei devin extrem de bogați, puternici și influenți, cu acordul instanțelor superioare: puterea, președintele. În Ucraina, de pildă, Petro Poroșenko a renunțat cu greu la procurorul general Viktor Șokin, a cărui mazilire era cerută de occident și de societatea civilă, dar a numit în locul lui un procuror general fără nicio pregătire legală, teoretică sau practică și care nici măcar nu era un jurist. Poroșenko l-a numit în această importantă funcție pe un apropiat de-al său, fostul ministru de interne Iuri Luțenko, a cărui singură calificare este aceea de a fi participat la „Revoluția portocalie” din 2004.
Deși în noiembrie 2018 Luțenko anunțase că va demisiona, din motive de incompetență, nereușind să rezolve cazurile mai multor atacuri asupra unor activiști civici, el este încă procuror general și astăzi, sub Zelenski.
În alte părți însă, chiar în Europa de est fostă comunistă, procurorul general poate dovedi o reală independență.
Astfel, în decembrie 2011, partidul de guvernământ din Croația, HDZ (Hrvatska Demokratska Zajednica, Uniunea Democrată Croată, partidul dreptei naționaliste) a fost inculpat de procurorul general ca fiind o asociație de răufăcători.
Rezultatul inculpării partidului croat de guvernământ ca organizație criminală, în decembrie 2011, a fost nu doar o serie de condamnări severe...
Rezultatul inculpării partidului croat de guvernământ ca organizație criminală, în ajunul alegerilor din decembrie 2011, a fost nu doar o serie de condamnări severe, dar și faptul că partidul s-a destructurat, a pierdut alegerile (căzând de la majoritate parlamentară la 25%) și că i-a luat ani de zile ca să redevină, dintr-o structură coruptă centralizată, un partid politic normal.
S-a creat astfel un precedent în Croația: ca partidul aflat la putere să fie inculpat în grup, ca o entitate, pentru corupție, infracțiuni continuate, constituirea de bandă organizată și asociație de răufăcători.
Sigur, multe voci s-au ridicat atunci pentru a protesta, acuzând procuratura că face un gest politic care va împiedica intrarea Croației în UE. Rezultatul a fost dimpotrivă: dovedind independența justiției, Croația a intrat în UE în mai puțin de doi ani, în 2013.
***
Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova Procuratura Generală a iniţiat o cauză penală pe uzurparea puterii în stat. La bază ar sta un denunţ al Ministrului de Interne Andrei Năstase, depus o lună în urmă, în care acesta solicita tragerea la răspundere a foştilor judecători ai Curţii Constituţionale pe care îi acuză de tentativă de uzurpare a puterii în stat în recenta criză politică în care magistraţii au admis dualitatea puterii prin controversate decizii, ulterior anulate tot de ei. Cu aceeaşi acuzaţie Năstase a mai cerut ridicarea imunităţii deputatului Vlad Plahotniuc, fost lider al PD, ca acesta să poată fi cercetat penal.
Procuratura Generală nu a oferit detalii despre această cauză penală despre care s-a aflat abia joi când Consiliul Superior al Procurorilor a refuzat să desemneze un procuror care să pornească o urmărire penală împotriva lui Eduard Harunjen, deja ex-procuror general care şi-a dat demisia. Harunjen a fost acuzat, tot de Năstase, că ar fi coparticipat la uzurparea puterii în stat. Consiliul Superior al Procurorilor a anunţat că va transmite Procuraturii Generale demersul lui Andrei Năstase ca anexă la cauza penală deja iniţiată pentru presupusa uzurpare a puterii în stat.
Eu nu puteam să uzurpez puterea de stat fiind procuror general. Eu nu particip la realizarea puterii în stat...
Eduard Harunjen a negat însă că ar putea fi cercetat în această cauză. „În Procuratura Generală există sesizarea domnului Năstase privind uzurparea puterii de stat de către judecătorii Curții Constituțioale și președintele PD, Vladimir Plahotniuc, care ar fi acționat concertat. Decizia Consiliului Procurorilor este în mare parte pentru faptul că noi nu am investigat la timp și corect această uzurpare de stat. Eu nu voi fi cercetat. Nici instituția. Eu nu puteam să uzurpez puterea de stat fiind procuror general. Eu nu particip la realizarea puterii în stat”, a declarat Eduard Harunjen.
L-am întrebat pe juristul Ion Guzun de la Centrul de Resurse Juridice cum ar putea decurge această cauză penală considerată a fi fără precedent:
„Am avut în istoria recentă de 25 de ani asemenea acuzaţii, dar erau declaraţii politice, nu cunosc dacă s-ar fi dispus o cauză penală anume pe uzurparea puterii în stat. Interesant ar fi să cunoaştem care este cercul de persoane vizate în acest dosar. Includerea şi excluderea persoanelor din lista acuzaţiilor pentru uzurparea puterii de stat o decide, cât nu ar fi de banal, tot Procuratura pentru Combaterea Crimelor Organizate şi a Cauzelor Speciale, unde au fost şefi până nu demult persoane proeminente din sistemul procuraturii.
Totuşi, sper foarte mult că publicul va fi informat şi despre alte persoane în cazul în care în acţiunile lor în legătură cu această cauză se va confirma comiterea altor infracţiuni, de exemplu divulgarea secretului de stat, falsul în acte publice şi altele.”
Potrivit Codului Penal, acţiunile comise în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
