Corespondentul Current Time, Boris Sacealko, a călătorit pe această rută, discutând cu pasageri și cu însoțitoarele de vagon despre viața și despre visurile lor.
Olga și Iana sunt din Nikolaev, un oraș din sudul Ucrainei. În seara zilei de 23 februarie 2022, au mers cu trenul spre Kiev, unde a doua zi i-a prins începutul războiului. Trenul lor a fost primul care a început să evacueze locuitorii capitalei ucrainene. În primele zile ale invaziei rusești, într-un vagon prevăzut pentru 36 de pasageri se înghesuiau până la 130 de oameni.
„Am evacuat și locuitori din Irpin și Bucea, care ne povesteau tot felul de grozăvii. Eu îi ascultam și în sinea mea ziceam: „Frica are ochii mari!”. Apoi, după ce Irpin și Bucea au fost eliberate, toată lumea a aflat ce-a fost acolo, iar eu am început să fumez. Zece ani n-am ținut țigara în mână, însă după începutul războiului am reluat fumatul”, spune Olga.
După cursele de evacuare, echipa de însoțitori de vagon a lucrat pe mai multe rute. Vara trecută a fost repartizată pe cel mai dificil traseu al Căilor Ferate Ucrainene, Ukrzalizniția. Anume trenul lor a fost cel care a fost atacat în orașul Herson. Iar vagoanele lor au fost cele care au ars. Însă ruta nu a fost anulată.
Drumul de la Herson, din sudul Ucrainei, spre orașul Kramatorsk, situat în zona de nord-est a țării, în regiunea Donețk, și calea întoarsă - pot fi împărțite în două segmente mari. Cei mai mulți pasageri călătoresc din Herson până la Kiev (de la sud spre nord), fie din Kiev spre Kramatorsk (către est). Este valabil și în direcția inversă - capitala ucraineană fiind elementul care leagă cele două orașe aflate în apropierea liniei frontului, dar în diferite capete ale țării. Mai mult, Kievul pare să fie destinația care schimbă într-un mod radical dispoziția călătorilor din tren.
„Să fiu sincer, este greu [să pleci], spune un pasager îmbrăcat în uniformă militară. Desigur, acasă e mai bine. Data viitoare mi-aș dori să mă întorc cu totul acasă, nu doar pentru zece zile.”
„Starea de spirit a soldaților s-a schimbat...”
Potrivit însoțitoarelor de vagon, acum militarii sunt cei care călătoresc cel mai des cu acest tren. De la Kiev până la Kramatorsk, soldații ucraineni merg în obișnuitul vagon-cușetă, dar și în condiții mai bune, în vagonul de dormit. Și Olga, și Iana spun însă că starea morală a soldaților s-a schimbat în ultimul timp.
„Starea de spirit a soldaților s-a schimbat, desigur. Ei se plâng tot timpul că nu au cu ce să lupte, nu au echipament, nu au arme. Este greu”, recunoaște Iana.
„Mulți se plâng că suntem săraci, nefericiți. Și atunci când ți se pare că totul este rău, că nu mai poți, că totul doare. Intră în vagon un bărbat cu proteze sau un militar. Vezi asta și te gândești: ce mi se întâmplă mie este floare la ureche, față de prin ce trec acești oameni.”
După ce trenul ajunge la Kramatorsk, echipa are doar 30 de minute la dispoziție pentru curățenie în vagoane. Dar ce se întâmplă pe peronul orașului din apropierea frontului nu poate să te lase indiferent – cupluri îmbrățișate și despărțiri dureroase.
„Vreau să revină soțul meu acasă. Mă pregătesc să nasc un copil”, spune o tânără care cu greu își stăpânește lacrimile, petrecându-și bărbatul la război. „Toate discuțiile noastre sunt despre copilul nostru... Ne dorim o victorie cât mai grabnică. Altceva nu vrem nimic. Să revină soțul acasă...”
„Cel puțin o dată pe an, găsim timp să ne vedem”, spune un militar. „Iar eu las totul și vin să-l întâlnesc”, spune femeia care-l însoțește.
„Acasă mă așteaptă soția și doi copii...”
Pe drumul de întoarcere, de la Kramatorsk spre Herson, atmosfera din vagoane se schimbă. Trenul se îndepărtează de linia frontului, soldații pleacă în permisie – cu rucsacuri, saci de dormit și cu zâmbete pe față.
„Acasă mă așteaptă soția și doi copii”, spune un soldat cu chipul luminat. „Vreau să-i cuprind, să-i văd, ce să mai spun. Am emoții mari!”
Spre seară, trenul ajunge în capitală. Toți pasagerii care mergeau către spatele frontului coboară, iar vagoanele, practic, se golesc. Însă urcă alții, cei care pleacă la război spre sudul Ucrainei.
La Kiev, undeva la mijloc între Kramatorsk și Herson, Olga și Iana – două firi, aparent, foarte diferite - visează la același lucru.
„Mai înainte, exista un fel de romantism al călătoriei, spune Iana. Acum, dispoziția oamenilor este alta. Din cauza războiului. Este foarte dureros, pentru toată lumea.”
„Știți, probabil că cel mai fericit moment va fi atunci când va fi pace, spune Olga. Adesea, iau steagul ucrainean cu mine. Dacă va fi veni victoria, iar eu nu voi avea la mine steag?!”.
