În ianuarie, în plin război, s-a mai pornit o astfel de campanie, provocată de relatările din presă privind presupuse abuzuri și acte de corupție în Ministerul Apărării. Reacția președintelui Volodimir Zelenski a fost promptă dar mulți experți se întreabă dacă va fi și de durată, remarcă Todd Prince, jurnalistul RFE/RL. Circumstanțele sunt însă radical diferite, după un an de război cu Rusia și zeci de mii de morți, militari și civili.
Războiul a schimbat societatea ucraineană
„Războiul a schimbat total societatea”, spune jurnalistul Rostislav Hotin din redacția ucraineană a RFE/RL, „lumea nu mai acceptă corupția la nivel înalt, nu o mai tolerează. Înainte, oamenii reacționau ridicând din umeri, acum – că se moare pe front – corupția este inacceptabilă, mai ales când este legată de armată”.
Se adaugă presiunea aliaților occidentali: de la începerea războiul provocat de invazia Rusiei, Ucraina a primit ajutoare de peste 100 de miliarde de dolari, și mulți politicieni dar și opinia publică din Statele Unite și țările Uniunii Europene se întreabă unde merg cu adevărat acești bani?
Un indiciu posibil că de data aceasta autoritățile ucrainene au început adevărata luptă cu corupția este rapiditatea cu care au reacționat luna trecută, cu demisii și demiteri, după dezvăluirile din presă.
În primele două săptămâni după ce a izbucnit scandalul cu achizițiile de alimente pentru armată la prețuri de trei ori peste cele ale pieței, peste zece înalți demnitari au fost demiși sau obligați de circumstanțe să-și dea demisia.
Printre cei forțați să plece se numără patru vice-miniștri, între care unii de la Apărare și Infrastructură, două domenii cheie pentru război. Au fost forțați să plece și procurorii din cinci regiuni, precum și procurorul general adjunct. Au urma demiterea șefilor serviciului vamal și mai multe percheziții, la începutul lunii februarie.
„(…) Șefii serviciului vamal au fost demişi. Am fost informat că împotriva unora dintre cei daţi afară au fost iniţiate proceduri disciplinare. Din păcate, în unele sfere, singura modalitate de a garanta legitimitatea este schimbarea liderilor odată cu implementarea schimbărilor instituţionale. Schimbăm atât cât este necesar pentru a ne asigura că oamenii nu abuzează de putere. Nu vreau să fac evaluări politice care să poată fi folosite de aceşti indivizi în interesul apărării lor. Dar văd din reacţia din societate că oamenii aprobă acţiunile oamenilor legii. Prin urmare, mişcarea către justiţie este tangibilă. Se va asigura dreptatea”, a spus președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pe 2 februarie 2023.
A fost cea mai mare remaniere de când Rusia și-a lansat invazia la 24 februarie 2022.
Oamenii legii au percheziționat și casa oligarhului Ihor Kolomoiski, unul din cei mai importanți oameni de afaceri din Ucraina. Considerat un apropiat al lui Zelenski, pentru mulți oficiali occidentali, Kolomoiski este personificarea problemei oligarhilor, care ar fi „capturat” statul.
Lupta cu corupția nu este încă instituționalizată
David Dalton, analist principal la firma britanică „Dragonfly Intelligence” și autorul unui studiu despre oligarhii ucraineni după Euromaidan, a declarat că este o „mare schimbare” să vezi că guvernul ucrainean acționează în baza dezvăluirilor despre acte de corupție la nivel înalt, fără să mai aștepte luni de zile anchete care în trecut, de cele mai multe ori, nu aduceau oricum nici un rezultat.
„În trecut, dezvăluirile [din presă] ar fi fost probabil ignorate”, a declarat Dalton pentru RFE/RL. „Este începutul unui proces accelerat, potențial profund și potențial benefic pentru un regim aflat sub imperiul războiului.”
Dalton, la fel ca alți experți, avertizează însă că lupta împotriva corupției „nu a fost încă instituționalizată și nu este ireversibilă”.
Scandalul cu achiziția de alimente la supra-preț l-ar putea atinge și pe ministrul Apărării, Oleksi Reznikov, deși acesta a negat orice amestec și a promis că va revizui întreg sistemul de achiziții.
Adjunctul său, Veaceslav Șapovalov, care era responsabil de aprovizionarea trupelor cu alimente și echipamente, a demisionat însă la 24 ianuarie, invocând „acuzațiile de corupție din presă”, pe care le-a respins drept nefondate.
A demisionat și Kiril Timoșenko, adjunctul șefului administrației prezidențiale, acuzat că ar fi folosit în scopuri personale mașini scumpe, din donațiile umanitare. Timoșenko era un apropiat al președintelui Zelenski, fusese șeful campaniei electorale din 2019.
„Astfel de cazuri de corupție la nivel înalt au fost dezvăluite și în trecut, dar fără nici o consecință”, a declarat pentru RFE/RL și Orisia Luțevic, directoarea „Forumului pentru Ucraina” de la centrul de studii londonez „Chatham House”.
Acum însă, „cu un război devastator” în țară, care-i costă enorm pe ucraineni, emoțional și financiar, „autoritățile nu mai pot ignora marile scandaluri de corupție”, mai spune Orisia Luțevic. „Este o problemă de viață și de moarte”.
Este și o problemă de supraviețuire politică
Comentatorul politic Roman Kravets, de la publicația online foarte populară „Ukrainska Pravda”, atrage atenția că este și o problemă de supraviețuire politică.
„Zelenski și echipa sa înțeleg foarte bine nevoile societății. S-au acumulat furie și resentimente, oamenii reacționează mult mai puternic la orice nedreptate, mai ales de la nivel înalt. Ca să nu-și pericliteze întreaga putere, conducerea de vârf a început să asculte opinia publică și să reacționeze rapid”, spune Kravets pentru RFE/RL.
Jurnalistul reamintește că în 2019, fostul președinte Petro Poroșenko a reacționat mult prea încet și slab la acuzațiile de corupție aduse fiului unui colaborator apropiat, ceea ce i-a afectat popularitatea. Poroșenko a pierdut alegerile prezidențiale din acel an în fața lui Zelenski care, subliniază Kravets, nu a uitat această lecție.
Tatiana Șevciuk, consilieră juridică la Centrul Anticorupție de la Kiev, apreciază că demiterile și demisiile au transmis un semnal pozitiv, dar nu rezolvă problema de bază a instituțiilor, care sunt slabe.
„Avem nevoie de reforme susținute și cinstite”, a spus Șevciuk pentru RFE/RL. „Sper că în lunile următoare să se lanseze investigații serioase în aceste cazuri de corupție care să ducă și la urmăriri penale reale. Scepticul din mine spune însă că s-ar putea să nu fie decât apă de ploaie”, mai spune consiliera juridică.
Există mereu și motive secundare?
Decizia din ianuarie a președintelui Zelenski de a demite cinci guvernatori și cinci procurori regionali a fost văzută drept o dovadă că vrea să curețe sistemul de corupție.
Unii observatori văd însă și alte motive. Ar putea să fie și un joc de putere, spune Roman Kravets, jurnalistul de la „Ukrainska Pravda”. Cei cinci guvernatori demiși erau apropiați de Timoșenko, consilierul prezidențial forțat și el să plece.
Andri Iermak, șeful administrației prezidențiale și fostul șef al lui Timoșenko, este văzut de mulți drept cel mai influent om politic în Ucraina, după președintele Zelenski. „Se poate ca el să fi scurs în presă informațiile despre Timoșenko ca să-l compromită și să scape astfel de un posibil concurent”, speculează Roman Kravets. Purtătoarea de cuvânt a lui Iermak nu a răspuns cererii RFE/RL de a comenta.
Factorul Uniunea Europeană
Percheziția la casa oligarhului Ihor Kolomoiski a avut loc pe 1 februarie, în ajunul summit-ului UE – Ucraina de la Kiev, la care autoritățile ucrainene sperau să primească un indiciu că s-ar putea accelera procesul de aderare.
Ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că, pe lângă declarații de solidaritate și încurajare, Comisia Europeană a reamintit Ucrainei că are de făcut un set de reforme profunde, nouă la număr, începând cu lupta cu corupția endemică, înainte de a putea începe negocierile de aderare.
Ucraina, ca și R. Moldova, a devenit țară candidată la aderare în vara anului trecut și prima analiză profundă a Comisiei Europene privind modul de implementarea a recomandărilor este așteptată în octombrie. La fel ca în cazul R. Moldova.
„Lupta cu corupția și aplicarea legii împotriva oligarhilor se numără printre cele nouă condiții puse de UE pentru începerea negocierilor de aderare”, ne-a spus Rostislav Hotin de la redacția ucraineană a Europei Libere.
„UE a salutat reacția rapidă a autorităților (în aceste cazuri de corupție și abuz de putere) și faptul că autoritățile ucrainene nu mai tolerează corupția”.
Pe de altă parte, în ultimul Index al percepției corupției, dat publicității de Transparency International pe 31 ianuarie, Ucraina est clasată pe locul 116 din 180 de țări analizate, deși organizația internațională salută progresele remarcabile făcute de Ucraina, chiar în timpul războiului. Dar remarcă și faptul că „mai sunt multe de făcut” în lupta cu corupția.
Revenind la cazul Kolomoiski: percheziția la reședința oligarhului, făcută în ajunul summit-ului UE – Ucraina, s-a bazat pe suspiciuni că omul de afaceri ar fi furat aproape un miliard de dolari din firme petroliere în care are o participare, alături de stat. Cu toate acestea, oamenii legii nu au formulat nici o acuzație oficială, nici nu au anunțat deschiderea vreunei anchete penale, după percheziție.
„Totul pare să fi fost făcut de ochii europenilor”, comentează Tatiana Șevciuk, consiliera juridică la Centrul Anticorupție de la Kiev.
Palmaresul lui Zelenski în lupta cu corupția
Din 2019, când a venit la putere promițând și că va lupta cu corupția endemică, Zelenski a făcut o serie de reforme importante, dar și multe semi-reforme, ignorând totodată și cazuri serioase de corupție, remarcă experții consultați de RFE/RL. Într-un cuvânt, un palmares amestecat.
În funcția de Procuror general a numit un apropiat, pe Irina Venediktova, care s-a grăbit să deschidă o anchetă penală împotriva fostului președinte Petro Poroșenko, rivalul lui Zelenski dar a ignorat cazul Kolomoiski. Motiv pentru care dosarul Poroșenko a fost văzut de mulți drept motivat politic.
Mai important, președinția a amânat luni de zile numirea lui Oleksandr Klimenko la conducerea Procuraturii Speciale Anticorupție (SAPO), în speranța de a-și instala candidatul preferat. Amânare criticată de Statele Unite și UE drept „greu de înțeles și nejustificată”.
Președinția a încercat totodată, în 2021, să-l înlăture de la putere pe directorul Biroului Național Anticorupție (NABU). Artem Sitnik deschise tocmai o anchetă pentru a cerceta modul cum fuseseră utilizate donații externe primite de Ucraina pentru a combate pandemia de coronavirus.
Procuratura Anticorupție, Biroul Național Anticorupție, și Tribunalul Anticorupție sunt trei instituții independente de restul sistemului și instrumente puternice în lupta cu corupția endemica.
Au fost create la insistențele țărilor occidentale, după plecare de la putere în 2014 a președintelui pro-rus Viktor Ianukovic, în schimbul unor ajutoare financiare substanțiale pentru Ucraina.
Credibilitatea președintelui Zelenski depinde acum și de măsura în care reușește să protejeze eficient aceste trei instituții de orice influență politică sau de altă natură, mai scrie Todd Prince, jurnalistul RFE/RL în analiza sa despre mersul luptei cu corupția în Ucraina.
