Atrocitățile comise de armata rusă la Bucea, în apropiere de Kiev – și apar din ce în ce mai multe dovezi că nu este vorba despre o sinistră înscenare cum susținea ministrul rus de externe rus Serghei Lavrov – ar putea fi momentul de cotitură pentru strategia sancțiunilor internaționale impuse Rusie.
„Uniunea Europeană trebuie să ajungă în sfârșit la o decizie de principiu și să închidă porturile pentru navele rusești. Să oprească tranzitul de mărfuri și orice activitate economică cu Rusia” cerea luni seară președintele ucrainean Volodimir Zelenski, când s-a adresat parlamentului României.
Un embargo pe importurile de energie în Uniunea Europeană se conturează. Totul este „în discuție”, este „un plan”, dar presiunile cresc, mai ales asupra Uniunii Europene, să reacționeze mai deciziv. Noi sancțiuni vor fi discutate miercuri, a confirmat ministrul francez al afacerilor europene, Clement Beaume.
Numai petrol, sau și gaze?
Există semne că Germania ar putea fi acum pregătită cel puțin să ia în considerare un embargo pe importurile de petrol rusesc – chiar dacă nu este încă în măsură să renunțe la importurile de gaze – ca răspuns la ceea ce oficialii UE au descris drept crime de război comise de armata rusă în Ucraina.
Țările baltice și președintele Emmanuel Macron – care se confruntă duminică cu primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța – cer sancțiuni pe petrolul rusesc.
Austria a respins însă imediat ideea.
Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a reacționat mai nuanțat: în opinia sa, soluția inteligentă ar fi eliminarea treptată a gazului și petrolului rusesc, pentru că un embargo pe energia rusă, impus de pe o zi pe alta, ar putea afecta baza industrială a Germaniei, lovind mai mult economiile UE, decât cea a Rusiei.
Opoziția față de embargoul pe importul de gaz rusesc este și mai puternică decât în cazul petrolului. Nu este vorba numai de Ungaria, Germania sau Austria – care depind, în mare parte, de importurile din Rusia- dar și de țări care sunt mai puțin dependente dar care se tem că un embargo ar putea provoca o creștere și mai mare a inflației, aruncând economia europeană în depresie.
Țări precum Suedia, Irlanda și Danemarca susțin sancțiuni suplimentare și, în cele din urmă, ar sprijini interzicerea gazului rusesc. Dar, fără o dependență mare de energia rusă înșiși, ei înțeleg de ce este o mișcare dificilă pentru unii dintre colegii lor.
Exporturile rusești de energie în cifre
Țările UE au plătit Rusiei mai mult de 20 de miliarde de dolari pentru combustibili fosili de la începutul invaziei, iar Rusia se estimează că va câștiga 320,7 miliarde de dolari din exporturile de energie în acest an – în creștere cu 36% față de 2021, potrivit Bloomberg.
Petrolul și gazele reprezintă aproximativ jumătate din exporturile Rusiei și au contribuit cu aproximativ 40% la veniturile bugetare de anul trecut.
Capacitatea Rusiei de a vinde petrol și gaze în străinătate poate fi singurul lucru care împiedică o criză și mai profundă a economiei rusești.
IIF (Institutul pentru Finanțe Internaționale) , o asociație a celor mai mari instituții financiare din lume, a declarat că un embargo energetic din partea UE, Marii Britanii și Statelor Unite ar duce la o scădere de peste 20% a producției și ar putea costa Rusiei până la 300 de miliarde de dolari în venituri de export. in functie de variațiile de pret.
O stategie posibilă
Ucraina și-ar dori ca Uniunea Europeană să coordoneze, în comun, toate achizițiile de gaze, desemnând o autoritate care să negocieze un nou preț pentru exporturile de gaze rusești - unul semnificativ mai mic decât ratele spot curente.
Un preț care suficient de ridicat pentru ca Gazprom să nu oprească exportul de gaze, dar care ar reduce drastic profiturile care finanțează războiul Rusiei în Ucraina.
Prețul ar fi, de asemenea, suficient de ridicat ca să permită Ucrainei să continue să câștige taxe de tranzit – în valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari în 2020.
„Există multe oportunități ca Uniunea Europeană să înlocuiască gazul rusesc, dar este cu adevărat dificil să îl înlocuiți într-o perioadă scurtă de timp fără efecte uriașe asupra economiei, deoarece ponderea sa totală este de 40%”, a declarat ministrul adjunct al Energiei al Ucrainei, Yaroslav Demcenkov pentru publicația Politico.
Schema ar cere ca UE să desemneze un singur cumpărător pentru gazul rusesc, în locul sistemului actual de companii private care negociază cu Gazprom.
„Această entitate desemnată ar cumpăra gaz în condiții specifice stabilite de autorități – de către Comisia Europeană, dar este negociabil – și ar elibera gazul pe o bursă din Europa, astfel încât toți ceilalți comercianți să aibă acces la aceste volume în condiții egale”, a sugerat Demcenkov.
Marja de negociere a Gazprom în fața unei astfel de decizii a UE ar fi limitată, crede oficialul ucrainean.
„Va fi Gazprom de acord? Aici susținem că Gazprom nu are alte opțiuni decât să trimită gaze către UE", a spus Demchenkov. „Gazprom trebuie să exporte între 140 și 190 de [miliard de metri cubi] de gaz pe an, iar peste 80 la sută din aceast volum poate ajunge în Europa doar prin conducte”.
Aceste volume nu pot fi redirecționate către China prin conducte, în timp ce capacitatea de lichefiere a Rusiei este încă prea mică pentru a exporta această cantitate cu vapoare către piețele asiatice, a adăugat el.
