Pe scurt: un certificat „verde” care să ateste situația persoanei în raport cu maladia. În jargon UE: „a digital green pass”.
„Certificatul”, care va atesta vaccinarea sau imunitatea purtătorului, va fi gratuit și trebuie, desigur, să fie acceptat de toți cei 27. El va facilita circulația în interiorul UE și va satisface acele state, în special mediteraneene, care doresc să poată relua activitatea turistică în timpul verii care vine.
Interzicerea exportului de vaccinuri
Tot Ursula von der Leyen a spus, în conferința de presă care a urmat astăzi prezentării propunerii Comisiei, că UE nu exclude dreptul de a obliga firmele producătoare de vaccinuri să înceteze le mai exporte în afara UE, ceea ce – în teorie – limitează circulația bunurilor, deși, a amintit ea, există un precedent din timpul crizei petrolului a anilor 1970.
O asemenea măsură de interzicere a exportului de vaccinuri ar fi primită cu neplăcere de Marea Britanie, al cărei vaccin AstraZeneca, conceput la Oxford, e fabricat în bună parte pe continent, de pildă în Belgia.
„Certificatul verde” va acoperi doar acele tipuri de vaccin aprobate de Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA), așa încât nu e limpede deocamdată ce se va întâmpla atunci când cetății unei țări precum Ungaria, care administrează vaccinul rusesc Sputnik, vor dori să călătorească.
De altfel, la aceeași conferință de presă de miercuri, comisarul european pentru Justiție, Didier Reynders, a fost vag în legătură cu posibilitatea de organiza un control al celor care circulă dintr-o țară a UE către alta cu autovehicule, altfel zis un control la frontierele interne ale spațiului Schengen. Este ceea ce o țară precum Ungaria practică deja încă de anul trecut.
Rămân apoi mari dificultăți birocratice de depășit. Propunerea va fi discutată la summitul UE care va avea loc săptămâna viitoare la Bruxelles, ea trebuie aprobată de toți cei 27, care trebuie să găsească un model unic, și să mai treacă și prin Parlamentul European. Dacă se adaugă la asta și dificultățile tehnice, precum și – element important – regăsirea încrederii între state, timpul rămâne scurt până la termenul fixat care e luna iunie.
Riscul unui mare eșec
Dacă „certificatul” nu va fi gata până la vară, întreaga inițiativă va fi un mare eșec. E nevoie de el până în luna iunie, pentru a se ajunge la reluarea turismului în țări precum Grecia sau Italia. Nu e vorba așadar doar de lentoarea birocrației Comisiei, ci și de faptul că mai este nevoie și de acordul Parlamentului european și de enormitatea țintei: pentru a se ajunge la o imunitate colectivă, trebuie să se asigure vaccinarea a 70% din cei peste 18 ani dintr-o populație totală a UE de 450 milioane.
În luna februarie, se organizase deja un summit european special despre asta, fără să se ajungă la o poziție comună. Cu toate astea, principiul există deja la nivel internațional, iar unele țări tropicale nu acceptă turiști fără un certificat de vaccinare împotriva unor boli precum febra galbenă.
Din punct de vedere juridic, introducerea unu astfel de document într-un moment în care vaccinarea avansează foarte lent în Europa (în contrast cu Israelul, Marea Britanie sau SUA) pune serioase probleme. Legislația nu este aceeași de la o țară la alta, dar, pentru a rămâne în Franța, introducerea unui asemenea pașaport sanitar ar contraveni ideologiei egalitare care face să funcționeze la République. Franța este de altfel, în termeni de procente din populație, țara cea mai „vaccino-sceptică” din lume.
Obstacolele juridice au fost deja măsurate și sunt uriașe. Asta ar echivala, pentru cetățean, cu a condiționa deplasarea internă, în cadrul UE, de deținerea unui document care nu ar fi, poate, accesibil oricui, din motive religioase, de vârstă sau de sănătate.
Încălcarea libertăților fundamentale?
E limpede că un asemenea document s-ar apropia în mod primejdios de încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, dar la asta s-a ajuns deja pe alocuri, prin limitarea contactelor familiale, sau, în unele țări precum Belgia, prin interdicția pur și simplu făcută cetățenilor de a ieși din țară fără un motiv profesional sau medical ce trebuie dovedit.
Cât despre sectorul cultural, Horeca și turismul, restaurantele, teatrele și muzeele, ele au ajuns la limita asfixiei. În multe țări, nenumărate restaurante și săli de cinema de mici dimensiuni au închis definitiv, ruinate. Psihologii, psihiatrii și pediatrii se tem pentru sănătatea mintală a tinerilor. Mai peste tot, politicienii se arată depășiți, prinși în discursuri goale, părând uneori a aștepta o minune.
Israelul și „pașaportul verde”
În schimb, Israelul, un exemplu mondial de succes al vaccinării, unde mai bine de jumătate din populație a fost deja vaccinată, distribuie cetățenilor fără probleme „pașapoarte verzi”, grație cărora ei pot din nou să profite de muzee, concerte și săli de sport.
Pentru țările din UE, totul s-ar rezuma la găsirea celei mai bune tehnici pentru a asigura confidențialitatea dosarului medical al fiecărei persoane, permițând accesul doar la rubrica vaccinării. Cine va stoca însă datele? Pot fi ele încredințate unui gigant informatic, unei multi-naționale, sau unei firme start-up care ar trece testul încrederii?
Cum se va face apoi controlul persoanelor în deplasare? Europa nu poate instala puncte de control, checkpoints, ca Israelul.
Checkpoint juridic
Principalul argument împotriva unui asemenea document, indiferent cum ar fi numit („pașaport”, „certificat”, „green pass”) rămâne cel formulat în primul rând de Franța și țările din Benelux (Belgia, Olanda, Luxembourg): documentul e inutil, dacă nu chiar periculos, câtă vreme nu se va dovedi că o persoană vaccinată nu mai transmite virusul. E limpede că dacă persoanele vaccinate, care capătă o imunitate personală, continuă să transmită virusului, atunci reluarea turismului și a călătoriilor pe baza unui „pașaport vaccinal” ar declanșa o nouă catastrofă mondială.
Asta pentru a nu invoca și un alt pericol, cu care se confruntă de altfel deja și Israelul: cei care refuză să se vaccineze pot cumpăra deja atestații false pe „dark web”. La fel cum se pot cumpăra pașapoarte false.
Celor care refuză însă un asemenea document argumentând că li se încalcă libertățile li se poate răspunde că până la urmă nici obligativitatea unui permis de conducere sau de vânătoare nu poate fi numită o încălcare a libertăților fundamentale ale oamenilor.
Posedând unul, arăți doar că nu ești un pericol pentru societate când exerciți activitatea permisă acolo.
