Referendumul pentru modificarea articolului referitor la familie a intrat pe ultima sută de metri, după ce Curtea Constituțională a avizat favorabil Legea pentru revizuirea Constituției. Guvernul a hotărât ca scrutinul să se desfășoare în două zile, pe 6 și 7 octombrie, probabil și pentru că liderii PSD nu erau foarte siguri că prezența la vot va asigura cvorumul cerut de lege. Conform legii, pentru ca referendumul să fie validat, ar trebui să se prezinte cel puțin 30% dintre cei înscriși pe listele electorale. Adică peste 6,3 milioane de alegători, de vreme ce Autoritatea Electorală Permanentă spune că în România au drept de vot ceva mai puțin de 19 milioane de oameni. Dacă va fi așa, atunci cel puțin un sfert din totalul alegătorilor ar trebui să fie de acord cu schimbarea pentru ca aceasta să fie validată.
Acum mai bine de doi ani, Coaliția pentru Familie a depus la Parlament miile de dosare conținând semnăturile a trei milioane de oameni care doresc ca articolul 48 din Constituție, cel care se referă la familie, să prevadă în mod explicit că prin cei doi soți trebuie să se înțeleagă bărbat și femeie. În viziunea Coaliției pentru familie, alineatul prim al acestui articol ar trebuie să sune așa: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
„Un bărbat și o femeie” - este precizarea care, spun semnatarii, previne căsătoriile homosexuale. Discuția pe tema referendumului a fost grăbită de cazul Hamilton-Coman, un cuplu homosexual. Judecătorii Curţii europene de justiție au decis că statele membre nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE refuzând să-i acorde soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, „dreptul de şedere derivat pe teritoriul lor.” În iulie acest an, Curtea Constituțională a României a acceptat parțial acest punct de vedere, admițând excepția de neconstituționalitate a mai multor articole din Codul Civil.
Biserica Ortodoxă a lansat o campanie informală de susținere și-și încurajează enoriașii să participe la referendum...
„Nu ne-am pronunțat în privința căsătoriilor între persoane de același sex, ci doar asupra dreptului de ședere”, spunea prudent președintele Curții Constituționale, Valer Dorneanu. Însă asociațiile LGBT au aplaudat decizia, văzând în ea un prim pas înainte către recunoașterea drepturilor minorităților sexuale. Este motivul pentru care Coman și Hamilton au fost eroi la Bucharest Pride, parada LBGT din acest an. O exuberanță care nu a durat mult însă pentru că săptămâna trecută Senatul adopta cu un vot categoric legea de revizuire constituțională și marca începutul pregătirilor pentru referendum. După ce CCR și-a anunțat decizia, guvernul s-a întrunit în ședință de urgență și a adoptat metodologia alocând și banii, adică ceva mai mult de 160 de milioane de lei, pentru organizarea votului.
Referendumul este umbrit de incertitudini morale și controverse politice. Biserica Ortodoxă a lansat o campanie informală de susținere și-și încurajează enoriașii să participe la referendum. Prezența la urne este esențială pentru ca referendumul să fie validat. Ofensiva pentru referendum este în toi pe cele mai multe platforme de socializare, la radio și televiziune susținută de un sofisticat aparat propagandistic. Mulți găsesc în cutiile de scrisori, lipite pe ziduri, postate pe Internet sau prinse sub ștergătoarele mașinilor texte milenarist-apocaliptice care-i pe votanți în fața binecunoscutului pariu: participi la referendum și te mântuiești sau nu participi și riști veșnicia caznelor drăcești.
Dincolo de sensibilitățile și discursurile religioase, se află calculele politice. PSD cheltuie energie, timp și bani, spun unii, pentru că are nevoie de Biserică de a cărei influență vrea să se folosească. De altfel, bugetul de stat este, prin grija PSD, una dintre principalele resurse financiare pentru Biserica Ortodoxă. Criticii referendumului spun că banii ar fi fost mai bine investiți dacă se făceau din ei spitale sau refugii pentru victimele violenței în familie. România are grave probleme rezultate din lipsa de educație, migrația economică a părinților care-și abadonează copiii în grija rudelor, sarcinile timpurii și bolile sexuale, iar banii pentru referendum ar fi fost mai înțelept investiți în eradicarea acestor probleme. Însă partidul lui Dragnea vede partea plină a paharului: referendum ar respecta voința unei mase critice de alegători și deopotrivă ar fi o repetiție generală pentru alegerile de anul viitor. Unii consideră chiar că însăși Coaliția pentru Familie ar fi bătut palma cu partidul lui Dragnea pentru a se sprijini reciproc la bine și la rău cu ajutorul populației captive care are nevoie deopotrivă de asistența guvernului, dar și îndrumare duhovnicească.
Ambiguitatea a marcat toată istoria acestui referendum considerat de unii inutil...
Alții contestatari sunt de părere că formularea întrebării de pe buletinul de vot „Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” este de rea-credință și manipulează voința alegătorilor. Ambiguitatea întrebării, spun ei, ar duce la obținerea unui cec în alb pentru orice modificare constituțională decisă de clasa politică, fără să mai fie nevoie de consultarea publică. Ambiguitatea, de fapt, a marcat toată istoria acestui referendum considerat de unii inutil. Căsătoria, se spune în Codul civil, la articolul 259, este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii. Și, cumva tautologic, reia ideea în paragraful al doilea al aceluiași articol: Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie. De ce mai era nevoie de modificarea Constituției? Pentru că aceasta nu poate fi modificată în Parlament, afirmă susținătorii referendumului, și ar fi nevoie de o altă consultare populară.
O altă controversă se referă eliminarea sistemelor de verificare, siguranță și control. Mai multe organizații au cerut guvernului să adopte o ordonanță de urgență care să permită folosirea sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal. Acesta a fost utilizat cu succes la anterioarele alegeri locale și parlamentare însă este scos din uz din motive administrative, pregătind, spun gurile rele, fraudarea alegerilor. De asemenea, asociațiile au cerut să se revină la filmarea procedurilor de numărare a voturilor în secțiile de votare și la organizarea și observarea votării, conform legilor electorale din 2015. Toate aceste măsuri ar înlătura suspiciunile de vot multiplu și fals electoral care au dus la un război total pe scena politică după alegerile din anii precedenți. Însă este prea târziu: deși a alocat mai mulți bani ca la alegerile prezidențiale din 2014, guvernul nu pare dispus să-i dea pe controlul procesului electoral.
Alte organizații au împins și mai departe lupta împotriva referendumului: Amnesty international și alte două organizații LGBT au înaintat o cale de atac legală privind constituționalitatea votului din 7 octombrie. Organizațiile spun că, în loc să promoveze democrația și egalitatea în fața legilor, referendumul promovează homofobia. Dacă ar fi adoptată, modificarea constituțională ar putea duce la încălcarea dreptul european și internațional, iar cuplurile formate din persoane de același sex nu vor mai avea acces nici la parteneriat, nici la căsătorie. România va face un pas evident înapoi, se mai spune în comunicatul Amnesty International.
Însă aceste cereri și petiții sunt tardive și inutile. Odată ce decizia organizării referendumului a fost publicată în Monitorul Oficial nu mai există nicio cale legală de a o opri. Dar dacă Amnesty International și celelalte organizații care contestă referendumul au dreptate, nu putem să nu ne întrebăm de ce au tăcut în toată această perioadă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Avocatul Poporului, instituțiile care ar fi trebuit să se pună în calea abuzurilor sociale și homofobiei? Însăși Curtea Constituțională părea că iese din zona de confort atunci când a trebuit să ia o decizie vag favorabilă cuplului Hamilton-Coman, în schimb a avizat favorabil referendumul cu un vot confortabil (șapte pentru, doi împotrivă), semn că această decizie chiar dacă cu iz homofob este mai apropiată de spiritul Constituției României.
Doar voința electoratului stă în calea adoptării noii modificări. Până atunci societatea românească este tot mai tensionată de certurile dintre cei care vor participa și cei care nu. Alături de problema corupției, de criza justiției și a scenei politice, de migrația economică și deficiențele politicilor publice și de guvernare, problema referendumului divizează societatea românească într-o perioadă în care tot mai mulți se întreabă dacă democrația mai are o șansă în România.
