Cum e să intri pe teren fără să știi câte reprize are meciul, câte schimburi de jucători poți efectua pe parcursul partidei, ce este considerat fault și ce doar contact fizic în limitele acceptate de regulament, ori dacă golul marcat prin henț e o infracțiune sau doar un artificiu tehnic? Un meci fără reguli de joc clare e un non-sens. Cum poate fi recunoscută o victorie obținută prin fraudă, adică prin ignorarea învățămintelor din partea unor foruri internaționale de mare autoritate și mai ales prin nesocotirea bunului-simț?
Exact în situația asta ne aflăm în Republica Moldova. Am intrat într-un an electoral, dar regulile după care se va alege noul parlament sunt vagi și puternic contestate. Chiar în aceste zile, la invitația partenerilor internaționali, la Chișinău se află o misiune comună a Comisiei de la Veneția și OSCE care-și propune să evalueze îndeplinirea recomandărilor europene cu privire la legislația electorală. Deși guvernanții pretind că le-au realizat în proporție de 95%, Opoziția și ONG-urile specializate în problematica juridică și electorală afirmă că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Din cele 32 de observații ale Comisiei de la Veneția au fost îndeplinite doar 12, dar și ele nu sunt aplicate cum trebuie. Vom reaminti la rândul nostru câteva lacune majore ale noii legi.
Regimul de la Chișinău a sfidat principala obiecție a Comisiei de la Veneția, care a spus că sistemul mixt este nepotrivit pentru Republica Moldova din cauza pericolului de corupere politică a deputaților aleși pe circumscripții uninominale și a debilității/slăbiciunii instituțiilor.
O asemenea schimbare a legislației nu poate fi înfăptuită decât printr-un larg consens în societate, au subliniat magistrații de la Veneția. Guvernanții afirmă că au obținut un „consens politic în parlament”, în realitate a fost un troc între PD și PSRM. Vocea opiniei publice, vocea altor forțe politice semnificative a fost totalmente neglijată, iar organizarea unui referendum, adică o testare a consensului național în această problemă, promovată de un grup de activiști civici în spiritul recomandărilor venețiene, este sabotată de actuala putere.
Membrii societății civile au semnalat numeroasele improvizații din noua lege electorală, potrivit căreia 51 de deputați vor fi aleși pe circumscripții uninominale, iar 50 pe liste de partid. Mai întâi e vorba despre geografia complet arbitrară a „șotronului” uninominal, croit după interesele PD și PSRM. Comisia responsabilă de trasarea circumscripțiilor nu este independentă, așa cum solicită Comisia de la Veneția, ci controlată de guvern. O altă nepotrivire este disproporția locurilor pe circumscripții uninominale oferite Transnistriei – 2 față de cele doar 3 rezervate numeroasei diasporei moldovene – 1 pentru CSI și 2 pentru Occident.
E greu să-ți imaginezi cum vor participa la alegeri cetățenii din Transnistria separatistă. Vor fi aduși din nou cu autobuzele în partea dreaptă a Nistrului printr-o înțelegere tripartită Plahotniuc - Dodon - Krasnoselski? Se va putea face campanie electorală în Transnistria și cine o va face acolo, în mijlocul unei populații obsedate de mitul Uniunii Sovietice, care a votat în repetate rânduri pentru alipirea la Rusia, o populație pentru care Moldova și elitele ei sunt „fasciști români”, agresori „euro-unioniști”? Aceeași tabără care s-a folosit în mod cinic de transnistreni, la ultimele alegeri prezidențiale, va pune în aplicare schema rodată în 2016.
Un alt obiectiv important al acestei legi strâmbe este neutralizarea forței de vot a concetățenilor noștri din Occident, cei care în alegerile prezidențiale din 2016 au susținut-o masiv pe Maia Sandu. Prin obstrucționarea dreptului de vot al diasporei occidentale, puterea de la Chișinău le spune moldovenilor expatriați: sunteți buni de trimis bani acasă, dar n-avem nevoie de votul vostru, de implicarea voastră în destinul național. Așadar, dacă nu ești în țară, nu contezi din punct de vedere politic și electoral!
Pe lângă votul pe liste, PSRM-ului i se garantează, clar, un deputat uninominal votat de alegătorii din Rusia. În diaspora occidentală Plahotniuc își va promova oamenii cu ajutorul ambasadorilor culanți și al preoților care-i primesc cu urale pe Dodon și pe trimișii PD-ului. Va fi o bătălie inegală, în care partidele de opoziție vor miza nu pe coruptibilitatea concetățenilor noștri, cum va face puterea, ci pe conștiința lor democratică, pe educația lor europeană.
Votul într-un singur tur în circumscripțiile uninominale îi avantajează net pe socialiști, care conduc în preferințe în toate raioanele. Partidul Democrat le-a oferit acest bonus, probabil pentru a-i convinge să susțină „mixtul” de care actuala putere are nevoie ca de aer pentru a supraviețui politic. De dragul acestui obiectiv guvernanții s-ar putea să nu se lase impresionați de sancțiuni sau de unele suspendări de finanțare. Opt luni de „post” (nici măcar „negru”) în relațiile cu Occidentul până la alegeri, nu-i mare pagubă, după care altfel vor discuta ei cu Bruxellesul!...
Pe fundalul acestor pregătiri de campanie electorală, se remarcă activitatea prodigioasă a unor membri din cabinetul Filip 2 – nume de rezonanță pe scena politică. Ei fac vizite în capitale occidentale, relansează reforma în domeniile lor de resort, adună fonduri pentru îmbunătățirea mediului de afaceri prin contractare de granturi americane. La Bruxelles, bunăoară, vicepremierul Iurie Leancă, un diplomat cu experiență, a încercat să convingă partenerii vestici că puterea de la Chișinău rămâne proeuropeană și că trebuie susținută. Alexandru Tănase care, în mod poate surprinzător pentru unii, se arată foarte critic față de ceea ce s-a numit impropriu „reforma justiției” în Moldova, promite o drastică remaniere a domeniului. Noul ministru și-ar dori o mai mare eficiență și credibilitate a actului de justiție, care înseamnă nu doar simplificarea procedurilor, ci mai ales scoaterea justiției din mlaștina corupției și a subordonării politice.
Însă pentru că, vorba ceea, „abisul păcatului” e fără fund, ce se poate face în mod real și cuantificabil într-un an electoral și sub imperiul unui mandat limitat în timp, este deblocarea unor procese judiciare de răsunet, cum sunt cele legate de frauda bancară. Consemnăm chiar în aceste zile autorecuzarea mai multor judecători care refuză să preia dosarul Șor, trimis la Curtea de Apel după îndelungi tergiversări. Dl Tănase consideră că derobarea magistraților reprezintă un proces natural de selecție: până la urmă acest „dosar fierbinte” va ajunge pe masa unui judecător competent și integru. Alți comentatori, din contră, văd în eschiva magistraților prezența unui puternic factor extern, perturbator, care-i descurajează în a-și dori „gloria” condamnării definitive a primarului de Orhei, protejat politic. Toată povestea asta seamănă cu un film hollywoodian, în care se caută un complet de jurați incoruptibili care să-l condamne pe Al Capone. Îi vom găsi?
Pentru noua imagine a justiției moldovene, susținută de ministrul Alexandru Tănase, este important ca vinovații de furtul miliardului să nu aterizeze oportun pe băncile viitorului parlament, ci să-și primească verdictul cuvenit într-o sală de tribunal.
În caz contrar, Opoziția anti-oligarhică va obține o bună teză de campanie electorală: „Pe timpul guvernării autoritare a Partidului Democrat, cel care a avut și are întregul control asupra justiției, nu s-a făcut nimic pentru recuperarea miliardului furat, pentru demascarea autorilor și beneficiarilor fraudei. Asta face actuala putere complice la jaf și dezinteresată de suferințele oamenilor.”
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
