Valeriu Cerba, doctor în drept, colonel de poliţie în rezervă, participant la conflictul armat de la Nistru din 1992. Preocupat de problema transnistreană, a acumulat şi sistematizat foarte multe informaţii, materiale şi probe care ar demonstra motivul pentru care Republica Moldova și alte republici fost-sovietice au fost afectate de mișcări separatiste. Europa Liberă i-a cerut opinia despre controversa provocată de recenta declarație a ministrului de externe Aureliu Ciocoi că în 1992, Rusia a vrut „să pună capăt războiului de pe Nistru”.
Europa Liberă: Surprinzător sau nu că, după 28 de ani de la declanșarea conflictului armat de la Nistru, nu se știe adevărul adevărat? Ce a fost în 1992 la Nistru?
Valeriu Cerba: „Deci, este răspunsul ex-președintelui Dumei de Stat a Federației Ruse, Ghenadi Selezniov, care la 22 aprilie în 2002 a declarat în plenul Parlamentului Republicii Moldova că, citez: „Rusia a declanșat războiul din Transnistria pentru a opri Unirea Moldovei cu România”. De-a lungul anilor, eu ca participant la acest război sângeros și ca reprezentant al Ministerului de Interne, care am avut în gestiune aproape de 20 de ani dosarul transnistrean și chiar ca membru al Comisiei Unificate de Control, am acumulat multe documente și probe incontestabile care demonstrează vădit că Federația Rusă este agresorul și cotropitorul statului nostru. Iar acești lideri separatiști sunt pur și simplu niște marionete ale Kremlinului pentru a menține acest pământ sub controlul Moscovei. Referitor la acest fapt să ne amintim chiar și regretele președintelui Rusiei, Vladimir Putin, care a spus de nenumărate ori că regretă mult destrămarea Uniunii Sovietice. Și chiar acum noi auzim multe voci ale deputaților din Duma de Stat cu privire la intențiile lor de a reface Uniunea Sovietică. Eu am fost în jur de opt ani reprezentant în cadrul Comisiei Unificate de Control și discutam foarte mult acest subiect. Și în 2003 chiar am prevenit colegii mei de la Kiev că și pe ei îi paște acest pericol, fiindcă au multe probleme și la o cotitură istorică Rusia o să arunce cârligul și pe țara lor, ceea ce s-a întâmplat ulterior și s-a aplicat sută la sută scenariul din 1992 la Nistru. Deci, pot să vă spun că atunci când a fost declanșat acest război și cu înghețarea acestui conflict militar partea rusă, practic, a devenit agresor peste noapte. Și-a consolidat poziția printr-un proces de negocieri, a obținut o calitate trilaterală: de pacificator, mediator și garant, iar ceea ce a urmat mai târziu n-a fost altceva decât o bătaie de joc față de tânărul stat Republica Moldova, care nu avea nicio experiență și au creat un așa format pacificator, care este, de fapt, unicul caz în lume când acest pacificator din Zona de Securitate este constituit din reprezentanții părților antrenate în acțiunile de luptă de pe Nistru. Pur și simplu este o bătaie de joc și voi oferi și lucrarea mea documentară în care demonstrez cu materiale și dovezi veridice originea, cauzele acestui conflict și arat identitatea certă a adevăraților regizori și autori ai războiului sângeros de pe Nistru.”
Europa Liberă: De ce acum se tălmăcește în mod diferit acel Acord semnat în vara lui 1992 de către Mircea Snegur și Boris Elțin, președinții celor două state de atunci? În acest document, este adevărat, nu se specifică care sunt cele două părți, dar iată că de la înălțimea timpului se interpretează cine ar fi fost cele două părți, vorbindu-se despre Chișinău și Tiraspol și dacă e să ținem cont de declarația ministrului de externe Aureliu Ciocoi, el crede că Federația Rusă a intervenit în războiul de pe Nistru pentru a stopa vărsările de sânge.
Valeriu Cerba: „Aoleu! Valentina, am făcut o analiză juridică și consecințele politico-juridice ale semnării acordului moldo-rus din ‘92 de încetare a focului și problemele existente în procesul de reglementare a diferendului transnistrean. Acest acord din 1992 are doar un plus, că totuși președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a obținut încetarea imediată a focului și crearea unei Zone de Securitate. De altfel, primul președinte al Republicii Moldova, dl Mircea Snegur a susținut că, prin semnarea acestui document, Federația Rusă și-a recunoscut calitatea sa de stat agresor. În linii generale, Federația Rusă mai departe, având experiență mare, ne-a atras într-o capcană puternică și mecanismul juridic al acestui acord din ’92 privind termenul de retragere a armatei și formatul de pacificatori n-a fost stabilit. Și iată noi ne bâlbâim și stăm în această capcană aproape de 30 de ani și Kremlinul și-a intensificat de-a lungul anilor politica lui agresivă și acum avem consecințe grave pentru noi din semnarea acestui acord. Vasăzică, el are plusurile sale, dar mai multe concesii noi am făcut...”
Europa Liberă: Dvs. ați fost participant la acel conflict armat de la Nistru. Pentru ce ați luptat acolo?
Absolut n-am fost pregătiți de acest conflict militar, de acest război
Valeriu Cerba: „Absolut n-am fost pregătiți de acest conflict militar, de acest război și doar poliția când a anunțat starea de alertă ne-am dus pur și simplu să asigurăm drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor din stânga Nistrului și să contracarăm acțiunile mercenarilor ajutați de Armata a 14-a pentru a acapara absolut toată puterea în stânga Nistrului, lucru care nu ne-a reușit, fiindcă eram în minoritate, aveam doar pistolul din dotare la brâu, eram absolut nepregătiți. Și noi de-a lungul anilor am fost într-un dezavantaj serios pentru noi și am pierdut absolut totul din punct de vedere și economic, și social, și politic. Și iată noi avem o gaură neagră a Europei, cum este apreciată de mulți...”
Europa Liberă: Transnistria e o gaură neagră?
Valeriu Cerba: „Exact! Transnistria a fost creată și Moscova în această gaură neagră a spălat bani grei pe timpul lui Smirnov, Maracuța, Șevciuk, Antiufeev, pe urmă a venit și Rogozin, susținut de mulți alții acolo. Ei au spălat foarte mulți bani, miliarde, prin contrabandă, prin scheme criminale. Să nu uitați că pe teritoriul Armatei a 14-a au fost create două bănci și s-au spălat atunci foarte, foarte multe miliarde de dolari.”
Europa Liberă: Ce ne puteți spune despre acest protest pe care l-au inițiat veteranii războiului de pe Nistru? Ei cer demisia ministrului de externe. Ar fi o revendicare argumentată?
Valeriu Cerba: „Funcționarii noștri publici care se află la putere, chiar fiind în diferite funcții trebuie mai întâi și-ntâi să se documenteze și să nu arunce în mass-media aberații de genul celor pe care le-a făcut și Nicu Popescu, ex-ministrul, atunci când a apreciat că a fost un conflict civil, și acum am citit și eu că actualul ministru Ciocoi a spus neadevăr despre conflict...”
Europa Liberă: El a spus că Rusia a venit să oprească vărsările de sânge...
Valeriu Cerba: „Noi am luptat împotriva Armatei a 14-a, a mercenarilor și cazacilor racolați, fapt recunoscut de mult, inclusiv de reprezentantul Federației Ruse Dmitri Rogozin, trimisul lui Putin, reprezentantul dânsului pentru soluționarea conflictului transnistrean, care a recunoscut în cartea sa că el a racolat și a adus oameni. Noi cunoaștem foarte bine și au fost publicate foarte multe materiale că Armata a 14-a a fost implicată direct și din arsenalele Armatei a 14-a a fost sustras armament atât ușor, cât și greu, și au fost înarmați mercenarii și cazacii aduși din Ucraina și din Rusia, și din multe alte regiuni din fosta Uniune Sovietică. Așa că eu regret foarte mult această bâlbâială a unor demnitari și consider că ei ar trebui, în primul rând, să se gândească la consecințe și apoi să declare lucruri care n-au avut loc. Dar nu uitați declarațiile fostului comandant al Armatei a 14-a, binecunoscutului general Lebed, care ne-a numit pe noi toți fasciști români, că aici se află instructori, armament etc. Asta a fost o minciună gogonată și se vede că dânsul la fel a fost un un fel de trimis al Moscovei pentru a salva imaginea Rusiei și încercările lor disperate de a împiedica dezmembrarea artefactului colos al imperiului sovietic. Cam așa cred eu și să nu uităm de trimișii Moscovei, militarii, eu personal cu colegii mei am reținut in 1992 vreo 24 de mercenari, foști militari condamnați în pușcării, trimiși să lupte împotriva noastră, pe care i-am reținut la gara din Varnița și au fost trimiși înapoi în Rusia. Și un alt exemplu îl constituie sângerosul comandant din Bender, colonelul Iuri Kostenko, care așa a și fost poreclit – „sângerosul comandat”, care cu iscusință a demonstrat fața Moscovei și care era scopul lor. Noi, de fapt, vedem în ultimul timp declarațiile mai multor politicieni din Moscova și putem să tragem o concluzie cine sunt adevărații regizori și autori ai războiului sângeros de pe Nistru. Și acesta este Kremlinul.”
