Valeriu Muravschi, primul premier al Moldovei independente ( 28 mai 1991 – 1 iulie 1992) susține că încă ultimul președinte sovietic Mihail Gorbaciov a avertizat Chișinăul, înainte de proclamarea independenței, că dacă se rupe de Uniunea Sovietică se va alege „cu trei republici”. Într-un interviu cu Europa Liberă, acordat pe fundalul controversei provocate de declarația ministrului de externe Aureliu Ciocoi cu privire la rolul Rusiei în războiul de pe Nistru, Muravschi afirmă că Armata a 14-ea a susținut de la bun începu, cu armament și logistică, forțele separatiste transnistrene.
Valeriu Muravschi: „Elemente de separatism au apărut încă la sfârșitul anilor ᾿80, când în Sovietul Suprem se examina problema limbii, problema alfabetului și alte lucruri. Deși eu consider problema limbii era mai mult un pretext. Ca atare, Transnistria, conducerea de atunci a Transnistriei, susținută și stimulată de unele cercuri politice și militare de la Moscova, desigur că ei erau pentru menținerea Uniunii Sovietice, asta era clar.
În mai ᾿91, parlamentul mi-a înmânat mandatul de prim-ministru. Am avut mai multe întâlniri cu reprezentanții Transnistriei, inclusiv deputați care au fost aleși în primul parlament din partea Transnistriei, în parlamentul de la Chișinău, mai multe întâlniri. Inclusiv, la una din întâlniri au participat și deputați din Sovietul Suprem al Federației ruse, care încercau să-și asume un rol de intermediere și pacificatorii. S-au semnat mai multe acorduri, procese verbale. Iar la o ședință de asta, care a fost, mi se pare, în noiembrie 1991, la noi mergea campania electorală, se alegea președintele RM (până atunci a fost ales de parlament și își alegea președintele electoratul nostru), și, la o întâlnire de aceasta, în pauză, aceștia din Transnistria s-au apropiat de mine, eram la Guvern, aici, la Chișinău, și mi-au spus așa: Dle Muravschi, cum vă uitați dacă noi, din partea Transnistriei, v-am înainta candidat la funcția de președinte al RM? Eu înțelegeam că asta e o provocare, totul ce făceau ei avea scopul să ne provoace. E clar că eu, categoric, am spus că asta-i imposibil și, în genere, mă preocupă alte lucruri.
...permanent, ei încercau comisariatele noastre de poliție, multă, de care au fost la Dubăsari, la Grigoriopol, La Tighina.
Dar ei, în timpul acesta, și-au creat unitățile paramilitare și clar că fără sprijinul Armatei a 14-a, inclusiv cu armament, cu echipament, cu instruire, era imposibil să-și creeze asemenea structuri. Și, făceau diferite provocări ca să le scoată, comisariatele acestea să se retragă pe malul drept al Nistrului. Era o situație foarte complicată. Mai mult ca atât, eu îmi aduc aminte, în ianuarie-februarie, 1992, și la mine s-a cerut, în audiență, comandantul Armatei a 14-a, așa-numitul general Netkaciov, el a fost până la generalul Lebedi...”
Europa Liberă: Exact.
... cum vă uitați, dacă v-am invita să veniți la Tiraspol, să vă întâlniți cu tot corpul ofițeresc al Armatei a 14-a? ( Iuri Netkaciov)
Valeriu Muravschi: „Eu l-am primit. E clar că el era îngrijorat. Era clar că, de jure, Uniunea Sovietică nu mai exista, unitățile militare, ei aveau grijă de Armata lor, a 14-a, fiindcă încă nu era rezolvată finanțarea la Moscova. La noi exista decretul Președintelui, prin care toate unitățile militare trec în jurisdicția RM. Dar asta-i una, decretul, și alta-i realitatea, cum s-o realizeze. Păi, ce vreau să vă spun, la întâlnirea aceasta cu generalul Netcaciov, el s-a arătat îngrijorat, cu ofițeri, cu familii, cu copii, nu-i finanțare, nu-i una, nu-i alta. Eu i-am spus care-i poziția Guvernului RM, ce politică dorim noi să promovăm, fără agresiuni față de nu știu ce minorități, și iată că el la întâlnirea asta mi-a propus: Dar cum vă uitați, dacă v-am invita să veniți la Tiraspol, să vă întâlniți cu tot corpul ofițeresc al Armatei a 14-a? Eu clar că m-am agățat de ideea asta, zic, sigur, vin să vă spun care-i poziția guvernului, politica pe care pe care vrem s-o ducem noi. Deci, asta a fost înțelegerea. Și, într-o zi, ei trebuiau să trimită elicopterul lor, de la Armata a 14-a, la Chișinău, aici, la aeroport. Eu mă urc în automobil și merg spre aeroport și în timpul acesta mă sună un telefon, erau niște telefoane controlate de KGB, de la Moscova. Răspund la telefon, era generalul Netkaciov și-mi spune: Dle prim-ministru, mă scuzați, dar eu nu pot să vă asigur securitatea Dvs. La care eu îl întreb: Dle general, da voi, ce, o să trageți în elicopterul vostru? Sau cum să înțeleg eu asta? Nu și gata! Până la urmă, ei, când au aflat care sunt intențiile, au blocat posibilitatea întâlnirii mele. Nu cred că eu schimbam situația, dar, cel puțin, spuneam poziția guvernului, fără de...”
Europa Liberă: Dle Muravschi, și s-a ajuns la o confruntare. Întrebarea era: cine cu cine a luptat?
Valeriu Muravschi: „Desigur că ei spun că forțele lor armate, ale Transnistriei, dar forțele paramilitare din Transnistria erau sprijinite direct de Armata a 14-a, prin armament, echipament. Mai mult decât atât, doar este documentat, fixat, tancurile Armatei a 14-a, care trec podul la Tighina și trăgeau salve de tunuri asupra pozițiilor noastre.”
Europa Liberă: Dar uitați-vă ce zice Ministrul Afacerilor Externe și al Integrării Europene Aurel Ciocoi, el spune că Federația Rusă a intervenit în conflictul de pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge.
Valeriu Muravschi: „Eu am o întrebare (nu știu dacă pot să-l numesc ministru): dle, cu ce vă ocupați voi atunci? Și șefului mai mare, președintelui, și prim-ministrului, cu ce se ocupau ei atunci, de așa-s de categorici?”
Europa Liberă: Da ce-ați înțeles Dvs. din această declarație?
Valeriu Muravschi: „Desigur că fără sprijinul Armatei a 14-a, care era o forță totuși, haideți să recunoaștem, noi nici nu aveam atunci așa forță, nici armata nu creasem și datorită la patrioții noștri, voluntarii, și cu sprijinul unor unități din Ministerul de Interne, noi am încercat să opunem rezistență. Dar fără sprijinul Armatei a 14-a, ei erau în imposibilitate să realizeze ceva.”
Europa Liberă: Acum sunt și anumite interpretări, spun că președinții de atunci ai RM și FR, Mircea Snegur și Boris Elțîn, și-ar fi pus semnătura pe un document care nu arată că Rusia a luptat cu RM, se vorbește vag – „părțile implicate în conflict”.
Valeriu Muravschi: „Haideți să nu fim naivi cu totul, să nu ne prostim de-acum cu totul, era clar atunci că-i Armata a 14-a...”
Europa Liberă: A reacționat și șeful statului Igor Dodon, a spus că declarațiile ministrului Ciocoi, precum că Rusia a intervenit în războiul de pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge, au fost interpretate greșit și el spune că ar fi înțeles că Ciocoi s-a referit la misiunea de pacificare.
Valeriu Muravschi: „Stați, că până la pacificare a fost conflictul și au fost tancurile Armatei a 14-a. În rândurile așa-numiților paramilitari erau și din contingentul Armatei a 14-a. Domnul ăsta, Dodon, dacă el pricepe în tușonkă, să nu se bage în lucrurile astea, care...”
Europa Liberă: Dar ei acuma încearcă să îmblânzească ursul? Ce tatonare de teren se face acum?
Gorbaciov ne-a spus clar: dacă nu vreți să semnați, o să aveți trei republici.
Valeriu Muravschi: „Rusia, din momentul declarării independenței, a încercat – dar asta era și până la declararea așa-numitei independențe a Federației Ruse, era și până la asta, când noi n-am semnat noul acord, de reînnoire a URSS, propus de Gorbaciov, și Gorbaciov ne-a spus clar: dacă nu vreți să semnați, o să aveți trei republici. Poziția asta a fost pe vremea Uniunii Sovietice și a fost preluată. E clar că Rusia e un mare imperiu, o mare forță și, dacă țările mari fac politică mare, țările mici trebuie să facă politică înțeleaptă. Mai ales că noi încă nu eram cunoscuți încă ca stat. Rusia din anii aceia încerca pe diferite căi și e clar că și prin forțele astea separatiste să ne provoace pe noi, ca să ne băgăm în conflict și atunci ei să apară ca pacificatori, ceea ce, până la urmă s-a și întâmplat.
Acuma Rusia vrea să-și reactiveze acțiunile sale, poziția sa în regiunea aceasta, și în RM. E clar că ar vrea să perie un pic istoria, chipurile, datorită Rusiei s-au întreprins măsurile de pacificare. Dar eu îmi aduc aminte, îmi pare că data de 19 iunie, eu m-am întors la Washington, unde am fost pentru prima dată la Washington și am semnat cu FMI, Banca Mondială, cu Departamentul de Stat și când m-am întors la Chișinău, noaptea, deja situația era gravă la Tighina.
Și atunci eu i-am spus părerea mea: încercați prin Iliescu.
Era noaptea târziu, la întâlnire la președinte, eu mi-am spus părerea: zic, mor oameni nevinovați, chiar dacă-s mari patrioți de-ai noștri, trebuie să-l sunați pe Președintele Rusiei, pe Elțîn. A fost telefonat și n-a ridicat receptorul. Și atunci eu i-am spus părerea mea: încercați prin Iliescu. Președintele l-a telefonat, era pe la orele unu-două de noapte, pe Președintele României, Iliescu, și undeva în 40 de minute a venit semnal de acolo că Președintele Iliescu a vorbit cu Președintele Elțîn și l-a convins să dea indicații ca să-și retragă forțele și să oprească focul. Care argument mai trebuiește? Ce influență avea Elțân, dacă la comanda lui s-a oprit focul, s-a oprit tot?
Eu vă spun niște lucruri pe care îmi pare că până acum nu le-a spus nimeni. Atunci guvernul a fost pus în situația să-și prezinte demisia și a venit un guvern așa-numit de... ”
Europa Liberă: Conciliere.
Valeriu Muravschi: „... conciliere națională... Mi-aduc aminte că atunci apăruse și Partidul Social-Democrat. Nu vreau să-i numesc, că unii și-acum sunt în politică. Aceștia au ieșit cu ideea de conciliere națională. N-aveau idee cum se administrează treburile, cum se creează statul acesta. Ei și acum, au trecut 30 de ani și n-au idee ce înseamnă un stat și cum să-l administreze. Statul nostru a pornit de la zero. Și agravarea asta s-a început atunci, în ᾿92, încă în martie, când președintele Snegur a participat la ONU și noi am fost...”
Europa Liberă: Admiși în această organizație...
Valeriu Muravschi: „Ca membru a ONU...”
Europa Liberă: Dar această cerință a veteranilor conflictului armat de la Nistru, ca șeful diplomației să-și dea demisia, este o cerință suficient de argumentată? Au dreptul acești participanți la acel conflict de pe Nistru să-i ceară demisia ministrului?
Valeriu Muravschi: „D-apoi cine altcineva poate să ceară, dacă nu aceștia care au participat la evenimente? O parte și-au sacrificat viața, alții – sănătatea!”
Europa Liberă: Și ce va urma după aceste declarații, dle Muravschi, vă este clar? Se va îmbunătăți relația dintre Chișinău și Moscova? Ce evoluție credeți că ar putea să apră pe scena politică a țării?
Valeriu Muravschi: „Băieții aceștia, nici nu știu cum să-i numesc, președintele, prim-ministrul și fel de fel de miniștri, ei n-au maturitate, n-au înțelepciune și n-au responsabilitate și lor le pare că dacă le-a trăsnit ceva în cap (e clar că cineva le șoptește, posibil că de la Kozak, de la nu știu cine), lor le pare că cu asta o să schimbe situația. La noi asta n-o să schimbe situația, și politica pe care o duce președintele acesta, Dodon, ne readuce într-o oarecare măsură la situația de la începutul anilor ᾿90. ”
Europa Liberă: Politica asta ar putea să forțeze acum urgentarea unei identificări de soluții pentru problema transnistreană?
Valeriu Muravschi: „Nu cred eu. Rusiei i-i convenabil să fim într-o situație așa, de neclaritate. Adică, cel mai bine ca RM să fie un vasal, da în varianta că rămâne Transnistia, cu problemele, și noi din cauza Transnistriei nu putem să rezolvăm nimic, nu putem să avansăm, am în vedere factorul geopolitic și componența populației noastre. Ce, nu vedeți cum se votează la noi? ”
Europa Liberă: Ce viitor are RM, ținând cont de aceste realități?
Valeriu Muravschi: „Desigur că soarta noastră este foarte complicată, fiindcă noi suntem între Est și Vest și, din păcate, între aceste două poluri mari, și în mare măsură asta e și vina Rusiei, fiindcă nu caută o apropiere cu UE, nu caută o conciliere, din cauza divergențelor și a ambițiilor Federației Ruse (a conducerii federației Ruse, că poporul rus e un popor cumsecade și el singur vrea să trăiască mai bine), din cauza acestor lucruri, noi, aici în RM, tot timpul o să avem probleme. Orice mișcare din partea lor, pe care pot nici să n-o sesizeze aceste poluri mari, pentru noi poate să fie catastrofală, mortală. Și noi vedem lucrurile acestea.
Noi vedem cum în 30 de ani ne chinuim și, mă scuzați, cum se zice la mine la țară – niciun tolk! Al doilea când noi, practic, nici n-avem potențial uman, începând de la administrarea treburilor în sat, ne coborâm în subdiviziunea administrației publice locale, la primării și, în genere, coborâm la țară. E dezastru. Încă vreo câțiva ani și noi n-avem, nu că forță de muncă calificată - necalificată n-avem! Și eu stau și mă gândesc, își dau seama cei care vin la guvernare, nu-și dau seama de lucrurile acestea? Mie îmi pare că ei au ambiție bolnăvicioasă de tot, să ajungă la putere. Puterea și averea pentru dânșii e cel mai important. Majoritatea care au venit de la 90 încoace și-au băgat în cap că lor mai nu li-i dat de la Dumnezeu ca să conducă cu țărișoara asta. Eu zic altfel, că am trăit 70 de ani și am trecut prin foarte multe funcții și mă uit câte încă nu cunosc și tot timpul mai învăț ce mai pot să învăț. Da aceștia vin la putere și a doua zi... Ce, nu vedeți miniștrii? Cine îi selectează, cum îi selectează? Iar ne întoarcem în anul ᾿90 când se forma primul guvern pentru alegeri, eu am fost ales. La ședința în plen a parlamentului erau trei candidaturi la funcția de ministru de finanțe. Fiecare trebuia să-și expună programa lui, platforma lui și după asta vota parlamentul. Da acum ce-i? A venit așa-numitul prim-ministru desemnat, scoate o șpargalkă din buzunar și citește miniștrii. Păi, dom-le, așa nu se poate. Fiindcă președintele are încredere în dânșii, că aceștia-s oamenii lui. Dar în condițiile în care populația n-are încredere în președinte, atunci e dezastru. Viitorul, din păcate, trebuie s-o spun, - eu țin mult la RM, țin mult la pământul ăsta, la oamenii ăștia, - dar noi nu avem viitor. Unica salvare a noastră e unirea cu România, aderarea la UE. Și eu nu înțeleg de ce multă lume de aici, de la noi, se teme. De ce vă temeți? Duceți-vă și uitați-vă cum trăiesc acolo, e cu totul altă situație, vorbesc de Uniunea Europeană.”
