În câteva săptămâni, Agenția Națională de Reglementare în Energetică trebuie să stabilească tariful definitiv pentru gazele naturale importate în baza noului contract cu concernul rus de stat Gazprom. Tariful de peste 11 lei metrul cub de gaze anunțat săptămâna trecută pentru consumatorii casnici este valabil numai pentru luna noiembrie. Acest tarif a fost cerut de importator, Moldovagaz, și a fost aprobat ca atare de ANRE. Ar trebui să acopere și prețul gazelor, și cheltuielile de transport. Dar de ce a fost nevoie de un tarif temporar și de ce mai durează până la stabilirea tarifului definitiv? Valentina Ursu a stat de vorbă cu expertul în probleme energetice, Victor Parlicov, care a condus în trecut Agenția Națională de Reglementare în Energetică.
(Partea I)
Europa Liberă: S-ar părea că lucrurile sunt clare după ce a fost negociat contractul cu Gazprom-ul și că Republica Moldova în următorii 5 ani va fi asigurată cu gaze naturale, dar apar foarte și foarte multe încă întrebări. Haideți să încercăm să vărsăm lumină asupra situației reale, dle Parlicov.
Victor Parlicov: „Cu mare drag.”
Europa Liberă: Mai întâi, de ce doar pentru luna noiembrie trebuie să fie anunțat tariful, și nu pe o perioadă, să zicem, până se termină sezonul rece?
Victor Parlicov: „În conformitate cu metodologia tarifară, tarifele se aprobă pe un an de zile, adică, teoretic vorbind, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) trebuia să purceadă la revizuirea tarifelor încă de cu vară, atunci când deja era clar că se depășește acea limită de 3% prevăzută de metodologie de deviere în care ANRE-ul trebuie să revizuiască tariful. Dar ANRE, mă rog, a așteptat semnarea unui nou contract ca să fie mai clară situația cu prețul la gaze.”
Europa Liberă: Aici este o doză de rațiune...
Victor Parlicov: „Este o doză de rațiune, eu nu neg, pentru că iarăși putem să abordăm lucrurile foarte formal, dar există o logică și în faptul că au așteptat până la sfârșitul lunii septembrie, însă în septembrie, din păcate, claritatea nu a venit. Adică în septembrie la fel a fost semnat contractul pe o lună de zile, cu o formulă de preț provizorie și cu un preț exacerbat și, respectiv, atunci când deja lucrurile s-au mai limpezit la începutul lunii noiembrie, Comisia Situații Excepționale a mandatat ANRE-ul, a solicitat ANRE-ului să stabilească un tarif. ANRE a avut posibilitate, eu cred că până la 10 noiembrie la modul real era, deci, eu nu știu ce date le-au prezentat cei de la Moldovagaz, dar dacă lucrurile derulează într-un regim normal, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică monitorizează în permanență situația și devierile financiare, toate lucrurile se cunosc cu o precizie relativ bună.
Vreau să vă spun o chestie.
În 2010, atunci când am avut de ajustat tarifele la căldură în Chișinău, pentru că până atunci tarifele le aproba Consiliul municipal, pe data de 12 ianuarie eu am intrat în oficiu și am devenit director al ANRE, iar pe 14 ianuarie expira termenul când trebuiau ajustate tarifele la căldură în Chișinău, dar ca să ajustezi tarifele la căldură în Chișinău, trebuiau mai întâi ajustate tarifele la gaz și tarifele la energia electrică și termică produsă de CET-uri. Și vreau să vă spun că noi în 3 zile, cei de la agenție, echipa tehnică care lucrează nemijlocit la tarife aveau calculele deja pregătite. Deci, da, noi am lucrat cu ele...”
Europa Liberă: De ce acum acest tarif provizoriu?
Tariful pe care îl va aproba ANRE va fi semnificativ mai jos decât cel care este acum provizoriu.
Victor Parlicov: „Eu cred că ANRE dacă insista și dacă se grăbea, și dacă își propunea, putea până la 10 noiembrie să aprobe un tarif final. Ei au hotărât să-și ia timp ca să verifice calculele mult mai detaliat și până la ultima virguliță, respectiv au spus că „noi aprobăm acum tariful pe care l-a solicitat Moldovagaz, ca ulterior să aprobăm un tarif final”. Eu cred că tariful pe care îl va aproba ANRE va fi semnificativ mai jos decât cel care este acum provizoriu.”
Europa Liberă: Și cu cât ar putea să fie mai mic?
Victor Parlicov: „După calculele mele prealabile, ar trebui să fie sub 9 lei.”
Europa Liberă: Și ar putea acest anunț să vină degrabă din partea ANRE-ului?
Victor Parlicov: „Eu sunt sigur că ANRE se va ține de cuvânt și până la sfârșitul lunii va aproba un tarif final, deja că va fi el sub 9 lei sau nu va fi sub 9 lei, e o întrebare, să vedem calculele, mă rog, după calculele mele ar trebui să fie sub 9 lei.”
Europa Liberă: Dar această ajustare va fi valabilă pentru luna noiembrie?
Victor Parlicov: „Și aici e un moment foarte bun pe care l-ați sesizat, pentru că, într-adevăr, tariful se aprobă pe un an și în cazul de față eu cred că ANRE va aproba tariful reieșind din calculul mediu pe următoarele 13-14 luni, deci până la sfârșitul anului 2022.”
Europa Liberă: Mulți se întreabă totuși, acum Dvs. ne-ați spus că ar putea să fie nu 11 lei și 8 bani, dar 9 lei poate...
Victor Parlicov: „Sub 9 lei tariful, plus TVA-ul, evident.”
Europa Liberă: Dar cât va plăti cetățeanul, consumatorul?
Victor Parlicov: „Dacă va fi tariful sub 9 lei, cu un TVA de 8 la sută, undeva înspre 9,50, sub 9,50 lei ar fi cu TVA inclus.”
Europa Liberă: Acesta ar putea să fie tariful inclus în factura pe care o primește consumatorul casnic?
Victor Parlicov: „Da, acesta ar fi nu tariful, dar prețul final, cu tot cu componenta fiscală pentru consumatorul final.”
Europa Liberă: Dar Dvs. astăzi vă este clar de ce un cetățean din stânga Nistrului trebuie să achite 1 leu, iar restul cetățenilor din Republica Moldova – de 10 ori mai mult?
Gazprom: între afaceri și politică
Victor Parlicov: „Păi, de ce Dvs. întrebați de ziua de azi, situația aceasta e din 1994?”
Europa Liberă: De ce nu se schimbă această situație?
Gazprom în Republica Moldova nu se ocupă pur de business.
Victor Parlicov: „Pentru că principala îndeletnicire a Gazprom-ului în Republica Moldova este să finanțeze regiunea separatistă. Ați văzut și acum, a fost ridicată problema datoriilor malului drept, haideți cumva să rezolvăm acum, urgent, iar problema datoriilor malului stâng a rămas în afara discuțiilor, într-un fel. Adică, Gazprom nu-și propune și nu are ca prioritate să rezolve problema datoriilor malului stâng care-s de 10 ori mai mari decât datoriile malului drept. Și asta denotă că, așa cum am vorbit și anterior, Gazprom în Republica Moldova nu se ocupă pur de business. Chiar și comportamentul Gazprom-ului în perioada aceasta, declanșarea crizei și ceea ce s-a făcut denotă că este o componentă politică pronunțată în ceea ce face Gazprom-ul în Republica Moldova și, dacă sincer, eu nu cred că asta este pe placul celor de la Gazprom. Eu nu cred că cei de la Gazprom sunt foarte fericiți, să trebuiască să le explice inclusiv acționarilor, care, mă rog, e o companie până la urmă listată la bursele internaționale, de ce cu fiecare an tot crește și crește o datorie.”
Europa Liberă: Dar recent a fost și o reacție a autorităților de la Tiraspol, care au spus că ar fi disponibile să achite direct Gazprom-ului consumul de gaze naturale.
Victor Parlicov: „Ei, știți cum? Haideți mai întâi să se învețe să achite facturile curente. Dar de ce Gazprom-ului? De ce la Gazprom ei vor să achite, dar la Moldovagaz nu vor să achite?”
Europa Liberă: Păi, asta vreau să vă întreb pe Dvs. și să ne explicați, s-ar ascunde ceva aici?
Victor Parlicov: „Eu înțeleg înspre ce se merge. Deci, din câte înțeleg eu, se pune problema separării contractelor, să fie un contract pentru malul stâng și alt contract pentru malul drept. Iarăși sunt plusuri și sunt minusuri, dar...”
Europa Liberă: Care sunt plusurile?
Victor Parlicov: „Plusurile ar fi că Moldovagaz nu ar mai acumula datoriile aferente malului stâng. Și încă un plus aici apropo ar fi, dacă Gazprom va livra gaz pe malul stâng la o altă formulă de preț sau la alte condiții de preț decât pe malul drept, aceasta și-ar asuma, de fapt, să spunem așa, explicit, această finanțare a regiunii separatiste.”
Europa Liberă: Și care sunt minusurile?
Victor Parlicov: „În rest, ca dezavantaje desigur că ar... Haideți să vorbim pe șleau, unul din puținele instrumente de negocieri pe care le-a avut acum Republica Moldova la masa de discuții cu Gazprom-ul a fost securitatea alimentării întregului teritoriu al Republicii Moldova, pentru că dacă ar fi existat...”
Europa Liberă: Securitatea alimentării cu resurse energetice?
Victor Parlicov: „Cu gaze naturale, în primul rând, dar și cu energie electrică într-un final. Ideea este că dacă ar fi existat un contract separat la ziua de astăzi între Gazprom și cineva din partea stângă a Nistrului, atunci Gazprom-ul putea să întindă această criză pentru malul drept și să limiteze livrările de gaze încă mult timp, cât prețurile spot nu ar fi coborât.”
Europa Liberă: OK, aici mai este încă un aspect al problemei că, dacă Gazprom-ul ar fi vrut să limiteze și ar fi putut, există Ucraina, pentru că oricum pe teritoriul Ucrainei ajunge gazul în regiunea transnistreană.
Victor Parlicov: „Bun, dar nu există, deci, dacă există un contract între Gazprom și cineva, o entitate recunoscută. Apropo, acuși o să vorbim și despre asta, pentru că pentru a livra gaze în regiunea transnistreană Gazprom-ul are nevoie de o entitate contractantă care să fie înregistrată într-un spațiu juridic internațional recunoscut. Adică nu poate să livreze Gazprom-ul unei entități care nu există, cum ar fi Statul Islamic, știți, ISIS-ul nerecunoscut de nimeni și-au înregistrat la dânșii acolo niște hârtiuțe că au spus că, iaca, noi avem așa întreprindere, haideți, face contract cu dânșii.”
Europa Liberă: Și atunci nu mai este valabilă ideea că ei ar putea să semneze un contract separat cu regiunea transnistreană?
Victor Parlicov: „Nu, eu cred că e valabilă, pur și simplu, cei din regiunea transnistreană vor trebui să accepte, și eu cred că ei vor accepta acest lucru...”
Europa Liberă: Să fie parte componentă a Republicii Moldova?
Victor Parlicov: „Bun, de jure, ei și așa sunt parte a Republicii Moldova, dar ca entitatea contractantă să fie înregistrată în spațiul juridic al Republicii Moldova. Bine, ei pot să se înregistreze și în Ucraina...”
Europa Liberă: Și Chișinăul ar accepta?
Victor Parlicov: „Cred că ar accepta. Eu nu văd o problemă cu înregistrarea agenților economici din regiunea transnistreană în spațiul juridic al Republicii Moldova. Altceva, ceea ce eu consider că nu e corect e că, dacă ei se înregistrează în spațiul nostru juridic, atunci ei trebuie să fie într-un regim juridic normal al Republicii Moldova. Asta înseamnă că achite impozite în Republica Moldova după standardele Republicii Moldova, să se conformeze altor legi.”
Europa Liberă: Legislației naționale...
Tiraspoltransgaz nu există așa entitate în spațiul juridic al Republicii Moldova.
Victor Parlicov: „Exact. Pentru că la momentul actual, spre exemplu, însăși înregistrarea în spațiul juridic al Republicii Moldova nu s-a făcut. Deci, Tiraspoltransgaz, chiar am verificat și în registrele electronice cel puțin, nu este, nu există așa entitate în spațiul juridic al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dle Parlicov, dar până una-alta, totuși Gazprom-ul sau Rusia prin Gazprom poate șantaja Republica Moldova cu această datorie pe care o are regiunea transnistreană după ce a consumat gaze naturale?
Victor Parlicov: „Eu cred că vor exista tentative și încercări, inclusiv forțarea notei pe datoria malului drept este o încercare de a pilota o soluție în care sub o formă sau alta această datorie să fie trecută din zona de datorie privată a entității Moldovagaz față de Gazprom într-o zonă mai publică, într-o zonă undeva unde își asumă niște responsabilități și guvernul, inclusiv într-o zonă mai politică.
Vezi: Vladimit Socor despre pericolul „instituționalizării” dependenței energetice.
Deci, dacă vom accepta o formulă de rezolvare a acestor datorii în care guvernul sau bugetul, Doamne ferește, Republicii Moldova să participe, eu cred că asta ar putea fi utilizat drept precedent de către Gazprom pentru a aborda și problema datoriilor malului stâng.
Pot să spună că dacă am găsit soluția asta frumoasă în care bugetul Republicii Moldova contribuie sub o anumită formă pentru a compensa datoriile Moldovagaz pentru consumatorii de pe malul drept, de ce n-ar face-o și pentru malul stâng, dacă vreți să fiți o țară, nu?”
Auditul internațional și datoria „istorică”
Europa Liberă: Dar explicați-ne cum s-a adunat această datorie pe care o are Republica Moldova față de Gazprom.
Victor Parlicov: „N-are Republica Moldova datorii, are datorii Moldovagaz față de Gazprom. Punct.”
Europa Liberă: Cum s-au adunat aceste sume atât de frumușele?
Victor Parlicov: „Cu partea stângă a Nistrului e simplu, tot ce se consumă nu se plătește.”
Europa Liberă: Cu partea stângă e clar, dar cu partea dreaptă?
[Datoria istorică] ține de datoriile acumulate în sectorul termoenergetic.
Victor Parlicov: „Cu partea dreaptă, datoria aceasta are câteva elemente. Primul element care, consider eu, e unicul element care, să spunem așa, pe care noi ar trebui să ni-l asumăm inclusiv ca și consumatori, ține de datoriile acumulate în sectorul termoenergetic. Și vă spun pe scurt de unde vin ele. Acolo sunt multe elemente, dar ele vin în esență de la faptul că pe parcursul anilor din 2001 până în 2007 și după aceea în 2008-2009, tarifele la căldură la Chișinău, în special, la Termocom, pe atunci era Termocom-ul, se stabileau de către Consiliul municipal și ele nu au fost modificate. În 2001 cum a stabilit tariful Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică cândva...”
Europa Liberă: Dar ați făcut referință la o perioadă de 8-9 ani cât au fost comuniștii la putere?
Victor Parlicov: „Da. Deci, în 2001, ultima dată ANRE a stabilit un tarif la energia termică și el a fost de circa 233 de lei. Apropo, atunci când au încercat să-l modifice, să-l majoreze de la 233 de lei, dacă nu greșesc în anul 2001, a fost primul caz când un director de la ANRE imediat și-a pierdut serviciul, a fost dat afară. Și din 2001 până în 2007, Termocom a activat cu același tarif de 233 de lei pentru o gigacalorie. În perioada aceasta, prețul de achiziție a gazelor pentru Republica Moldova a crescut de la 80 de dolari până la, dacă nu greșesc, 160 de dolari prin 2006 și în 2007 deja se ridicase și mai sus.
Deci, în perioada aceasta tarifele nefiind ajustate, asta pe lângă faptul că au mai crescut salariile, au mai crescut alte componente din tarif, tariful rămânând fix, Termocom-ul pe atunci nu avea resurse suficiente pentru a se achita cu furnizorii, pentru a plăti gazul, pentru a plăti energia termică livrată de CET-uri...”
Europa Liberă: De ce nu s-a spus acest lucru cetățenilor?
Victor Parlicov: „Dar cine să-l spună atunci, guvernarea? Atunci, noi nici presă de alternativă nu prea aveam.”
Europa Liberă: OK. Și a dominat politicul.
Victor Parlicov: „Da!”
Europa Liberă: Este clar că cei de la guvernare n-au vrut să-și piardă alegătorii, dar ei știau că odată și odată se va ajunge să se deschidă cutia Pandorei?
Victor Parlicov: „Atunci ei au mers pe formula..., așa, au încercat să trișeze sistemul cum ar fi. Ei nu ajustau tariful la căldură în Chișinău, dar artificial majorau tariful la gaze pentru a da bani...”
Europa Liberă: Și tot nu s-a reușit nici prin acest șiretlic?
Victor Parlicov: „Nu s-a reușit, pentru că în 2010, inclusiv când eu am venit la ANRE, în conformitate cu metodologia tarifară, aceste sume care au fost supra-plătite de consumatorii de gaze pentru gaze, în conformitate cu metodologia trebuie deduse din tarifele ulterioare și au fost luate la devieri financiare, și au fost deduse din tarife, inclusiv pentru a amortiza acele creșteri de tarife care existau la acel moment, că se scumpea gazul, se deprecia leul și pentru a amortiza creșterea de tarife, banii aceștia au fost deduși din tarif treptat.
Respectiv, acoperirea aceasta financiară sau bonusurile acestea financiare din tariful de la gaz pe care le acumula Moldovagaz au fost deduse și, respectiv, Moldovagaz a rămas fără aceste resurse și a acumulat datorii, dar, repet, aceasta este o parte relativ mică din toată datoria. Ca să vă dați seama, suma aceasta ajunsese cel mai mult, dacă nu greșesc, la vreo 2 miliarde 800 de milioane de lei. 2 miliarde 800 de milioane de lei, chiar și la cursul valutar de atunci, noi vorbeam de vreo 200 și ceva de milioane de dolari.
Între timp, inclusiv datorită faptului că Termoelectrica din 2016 a preluat activitatea, au fuzionat CET-urile cu Termocom-ul și au creat Termoelectrica și Termoelectrica, fiind bine administrată, a reușit o parte din datoriile acumulate să le mai reducă
. Și acum, din câte înțeleg eu, datoria aceasta-i de aproape 2 miliarde, deja nu-i 2 miliarde 800 de milioane, e de circa 2 miliarde.”
Europa Liberă: Oricum e o cifră mare!
Victor Parlicov: „Oricum e o cifră mare...”
Europa Liberă: Și de unde se găsesc banii și cum se vor achita?
Să ne clarificăm din ce constă această datorie și după asta discutăm cum se va achita.
Victor Parlicov: „De asta și spun, haideți mai întâi să ne clarificăm din ce constă această datorie și după asta discutăm cum se va achita. Deci, din suma totală de vreo 700 de milioane de dolari care este pusă pe masă și de asta e și corect să fie făcută această verificare a acestei datorii...”
Europa Liberă: După ce se va audita...
Victor Parlicov: „Acuși ajungem. Aici, apropo, e un moment foarte important. Din această datorie de 700 de milioane de dolari, haideți că putem justifica, chiar și la cursul valutar vechi de când s-au acumulat datoriile acestea, putem cumva justifica vreo 150 de milioane de dolari că, uite, ar fi cumva ele justificate și ar trebui achitate de consumatorii din Republica Moldova, pentru că nu au fost achitate din cauza neajustării tarifelor la căldură la timp. Deja problema e pe intern cum noi o gestionăm, că le punem pe seama Termoelectrica, le includem treptat în tarif la Termoelectrica sau că se pun pe seama Moldovagaz, se amortizează la toți consumatorii din țară – e altă întrebare, dar asta-i doar o parte din datorie. Stați oleacă, dar de la 150 de milioane până la 700 de milioane mai este.”
Europa Liberă: Au crescut penalități...
De la 150 de milioane până la 500 de milioane îs 350 de milioane, de unde s-au luat acestea?
Victor Parlicov: „Bine, din datoria aceasta sunt vreo 100 și ceva sau 200 și ceva de milioane sunt penalități.
Mai rămân, până la 500 de milioane tot mai este, de la 150 de milioane până la 500 de milioane îs 350 de milioane, de unde s-au luat acestea? Și iată aici sunt două elemente importante. Sunt devierile tarifare, aceștia-s banii pe care Moldovagaz urmează să-i acumuleze din tarifele ulterioare, pentru că până acum, vă dau cel mai simplu exemplu, tariful actual este calculat reieșind din prețul de 147 sau 148 de dolari pentru o mie de metri cubi. Deci, până la sfârșitul lunii septembrie, prețul mediu de achiziție era aproape de 200 de dolari pe motiv că în lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie prețul s-a dus semnificativ în sus. Ce înseamnă asta? Înseamnă că consumatorul până acum a achitat tariful reieșind din 150 de dolari, dar el de facto, chiar până la sfârșitul lui septembrie deja era vreo 200. Iată diferența aceasta trebuie achitată suplimentar de către consumatori și există mecanismul...”
Europa Liberă: Bine, dar și diferența aceasta nu-i atât de mare ca să acopere cifra pe care insistă Gazprom-ul?
Victor Parlicov: „Corect. Deci, devierile acestea tarifare din calculele prezentate de Moldovagaz reprezintă circa un miliard de lei. Deci, noi iarăși vorbim și la cursul actual deja, aici cu cursul actual operăm, noi vorbim iarăși despre vreo 50-60 de milioane de dolari care urmează a fi incluse în tarifele următoare și recuperate prin tarif, iarăși de la 150 plus 60 se fac 210 și până la 500 sunt vreo 300 de milioane diferență.
O bună parte din datorii s-au acumulat din managementul prost al întreprinderii
Și iaca, anume față de partea asta eu am cele mai mari întrebări, pentru că o bună parte din datoriile care s-au acumulat țin de ceea ce numesc eu managementul prost al întreprinderii. Noi putem să-l numim în diferite forme, unii le spun furturi, unii le spun delapidări, pe o parte sunt și materiale inclusiv transmise la procuratură, ceea ce am făcut controale inclusiv când am fost eu la ANRE. Dar la ce se referă asta? Asta se referă la faptul că banii care au ajuns din tarifele achitate de oameni la Moldovagaz au fost utilizați de conducerea companiei nu pentru ceea ce, să spunem, au fost dați pentru achitarea cu furnizorul, pentru a investi, pentru-pentru-pentru..., dar au fost utilizați pentru lucruri care, să spunem așa, reglementatorul a considerat că consumatorul nu trebuie să le achite, spre exemplu, oficiul acesta nou, din start ANRE-ul și-a expus poziția că nu va accepta în scopuri tarifare construirea unui nou oficiu.
Acest oficiu, din cifrele care au fost prezentate de Moldovagaz, a costat circa 500 de milioane de lei, doar oficiul.
Deci, banii de unde i-a luat Moldovagaz ca să-și construiască oficiul acesta? În tarif, ANRE-ul nu l-a acceptat, asta înseamnă că în tarif consumatorii nu-l achită, de unde a luat banii? De la faptul că nu s-au achitat cu Gazprom-ul și iaca de acestea câte și mai câte.
Atunci când am depistat în urma controalelor vreo 240, dacă nu greșesc eu, de milioane de lei, sau chiar 270 mi se pare că de milioane de lei împrăștiate prin offshore-uri. Banii de unde s-au luat?
Deci, noi ca Agenția Națională de Reglementare în Energetică fiind atunci, noi i-am scos din tarif, noi de pe consumator povara asta am scos-o, dar banii nu s-au întors înapoi, banii au rămas împrăștiați. De unde a luat Moldovagaz banii aceștia? Iarăși, nu s-a achitat cu Gazprom-ul.
Și iată așa, câte oleacă, câte oleacă crește datoria față de Gazprom. Și iaca anume față de componenta asta de datorii eu aș avea cele mai mari întrebări, și anume din cauza asta ar fi nevoie de o, să spunem, verificare. Iarăși, asta a fost numit în documentele semnate de către dl Spînu cu dl Miller audit, dar aici ar fi nevoie...”
Europa Liberă: De o inspecție financiară.
E nevoie de o revizuire a activității operaționale a Moldovagaz...
Victor Parlicov: „E nevoie de o revizuire, așa, comprehensivă nu a datoriei propriu-zise, pentru că la datorii n-ai ce face audit, sunt actele de verificare a datoriei, dar anume a activității operaționale a Moldovagaz și a justificării sau a...”
Europa Liberă: Și credeți că mama, Gazprom-ul, o s-o pedepsească pe fiica, Moldovagaz?
Victor Parlicov: „Aici nu-i chestia că mama-Gazprom să o pedepsească pe fiică, pe noi ne interesează și acesta-i, înțeleg eu, scopul acestui, haideți să-l numim audit, ca să fie definitivat și să fie clarificat cât din datoria asta noi, ca și consumatori din Republica Moldova și noi ca guvernul, care este acționar la Moldovagaz, acceptăm să fie pus pe seama consumatorilor și cât din datoria asta noi considerăm că consumatorul nu trebuie să achite și trebuie să și-o asume acționarii care până acum au tolerat prostul management al companiei în care ei sunt acționari.”
Europa Liberă: Eu vreau să discutăm cu Dvs. mai mult în termeni economici, comerciali, pentru că e vorba totuși de o afacere, dar aici intervine și o întrebare cu tentă politică. Totuși, Gazprom-ul, până la actuala guvernare, de ce nu a insistat pe onorarea acestor datorii?
Victor Parlicov: „Haideți să spunem așa, deci, subiectul acestor datorii este cu periodicitate foarte...”
Europa Liberă: ...abordat, dar nimic nu s-a schimbat.
Victor Parlicov: „Corect, dar nu s-au făcut demersuri de genul că noi nu semnăm contract până nu rezolvăm datoria sau că noi limităm volumele de gaz pe care le furnizăm până nu rezolvăm. Deci, asemenea lucruri nu s-au făcut. Eu am mai spus-o, eu consider că principala îndeletnicire a Gazprom-ului în Republica Moldova sau agenda Gazprom-ului în Republica Moldova nu ține de domeniul comercial pur, sigur că cei de la Gazprom își fac lucrul comercial, dar ei sunt...”
Transnistria, aparența de statalitate finanțată cu gaz rusesc
Europa Liberă: Când se întreabă de ce nu e publicat contractul, se zice că-s clauze comerciale, dar în general se vede că tenta politică domină aspectul comercial.
Victor Parlicov: „Dar agenda lor este setată, și eu cred că, repet, nu cred că cei de la Gazprom îs foarte fericiți de acest lucru, dar ei trebuie să execute indicațiile de la Kremlin.
Și indicațiile de la Kremlin vin pe filieră strict politică și cei de la Kremlin sunt interesați în primul rând de întreținerea unei aparențe de statalitate în stânga Nistrului și altă modalitate mai comodă de a finanța această aparență decât prin gazul livrat în regiune gratuit, de facto gratuit, ei nu au găsit. Dacă găseau, cred că dădeau și altceva, dar altă modalitate mai bună n-au găsit și această aparență de statalitate în stânga Nistrului le permite celor de la Kremlin să mențină un conflict în formă, așa...”
Europa Liberă: ...latentă.
Victor Parlicov: „...latentă, să-și mențină trupele și să-și prolifereze influența asupra întregii Republici Moldova și poate chiar și peste hotarele ei prin prezența inclusiv a trupelor militare în stânga Nistrului. Asta este agenda Kremlinului, iar Gazprom este utilizat ca un instrument pentru a finanța această agendă și, repet, eu nu cred că ei sunt foarte fericiți de asta, dar trebuie s-o facă.”
