Cu o lună înaintea alegerilor locale, candidații pentru fotoliile de primar și partidele care îi susțin se întrec în a da lovituri de imagine și în a face promisiuni, care de care mai tentante. E drept că un proverb franțuzesc ne avertizează că „a promite e nobil, dar și mai bine e dacă îți ții promisiunea” (promettre c’est noble, mais tenir c’est mieux). Deocamdată însă, mulți candidați nu se încurcă în astfel de subtilități. O lovitură de imagine au vrut să dea liberalii când, în urmă cu zece zile, au marcat cu mare fast deschiderea lucrărilor la un tronson din autostrada de centură a Bucureștiului ceremonie încheiată, apoteotic, cu un foc de artificii tricolore. Cum multă lume s-a arătat surprinsă de această mostră de prost gust, partidul a declarat că paternitatea luminoasei idei revine firmei constructoare, care nu a consultat autoritățile. În replică, actualul primar al capitalei, Gabriela Firea, a inaugurat, tot în cadru festiv, Muzeul copilului. Firea se mândrește că are o legătură privilegiată cu copiii patriei: îi protejează de jocuri care le pun în pericol integritatea fizică (așa cum a fost în celebrul episod al „balenei albastre”), primește scrisori în care micuții cer ca președintele țării să le dubleze alocațiile etc. Evident, dragostea lui Firea pentru copii nu este dezinteresată: copiii nu votează dar părinții și mai ales bunicii formează un bazin electoral prețios.
Primarii în funcție nu ezită, postulând pentru un nou mandat, să revină cu promisiuni mai vechi. La Iași ni se dau garanții că vom avea negreșit o sală polivalentă la standarde europene și un superb stadion de fotbal, având forma coroanei regale: nici mai mult, nici mai puțin. Și că, bineînțeles, se vor construi parcări, se vor găsi soluții pentru a decongestiona circulația etc., proiecte generoase pe care le știm de ani buni. Și la Timișoara actualul primar e darnic în promisiuni – parcări, spitale, săli de concert ș.a.m.d. – adică lucruri pe care nu le-a făcut în opt ani de mandat.
Sunt, din fericire, și orașe unde edilii au făcut o treabă bună, au restaurat patrimoniul arhitectural, au modernizat transportul public, au atras industrii de vârf: mă gândesc, spre exemplu, la Cluj și la Oradea. De asemenea, există și localități, orășele sau comune, ai căror primari vrednici se bucură de încrederea cetățenilor. Reușitele lor pun și mai flagrant în evidență goana după căpătuială, demagogia și nevolnicia altora.
