„…ceea ce dictează şi dă formă cărţii este un eveniment niciodată menţionat, de fapt evitat cu grijă – împuşcarea accidentală a soţiei mele, Joan, în septembrie 1951”, mărturiseşte americanul William S. Burroughs (1914 – 1997), în Introducerea din 1985 la romanul Queer, Pandora M, 2021, redactat între 1951-1953 şi văzând lumina tiparului trei decenii mai târziu – fiind întâmpinat cu entuziasm de Martin Amis: „Romanul acesta umanizează retroactiv întreaga sa operă”. Să mai rămânem puţin în Introducere:
„Motivele pentru care am scris Queer au fost mult mai complexe, dar în clipa de faţă ele nu-mi sunt clare. De unde această dorinţă de a înregistra atât de minuţios toate aceste amintiri extrem de dureroase, de neplăcute, de sfâşietoare? M-am căznit să scriu mai departe pentru a consemna totul exact aşa cum a fost: scrisul ca inoculare.”
Păstrând proporţiile, aş compara Queer cu capodopera francezului L.-F. Céline, Călătorie la capătul nopţii, şi într-un text şi-n altul fiind vorba de un personaj din marginea societăţii, Lee în cazul de faţă, unul bântuit de vicii (alcool, droguri) şi vini (împuşcarea accidentală a soţiei), şi care „căuta în orice relaţie (…) senzaţia contactului”. După ce fuge în Mexic, devenind stâlp de cafenea în tot felul de baruri pentru homosexuali, lui Lee i se aprind călcâiele după Allerton, pe care-l plăteşte să meargă cu el în Ecuador, în căutarea miticei plante Yage, în realitate pentru a-l avea preţ de vreo lună alături (& disponibil, conform înţelegerii, de două ori pe săptămână): „În orice relaţie de iubire ori prietenie, Lee încerca să stabilească un contact la nivelul nonverbal, un schimb tăcut de gânduri şi sentimente. Acum Allerton întrerupse brusc contactul, iar Lee simţea o durere fizică, de parcă un membru al său întins timid către Allerton fusese tăiat, iar el îşi privea acum, şocat şi neîncrezător, ciotul sângerând”. La rândul său, şi romanul a fost „amputat” brusc, după Capitolul 9 – dar ce tare-i intrarea în Epilog: Întoarcerea la Mexico City: „De fiecare dată când aterizez în Panama, locul e cu o lună, cu două luni ori cu şase luni mai aproape de neant, ca evoluţia unei maladii degenerative. Parcă a avut loc o trecere de la progresia aritmetică la cea geometrică”.
Să ne mirăm atunci că lui William S. Burroughs i-au trebuit peste 30 de ani ca să publice, în cele din urmă, romanul scris în anii 50?! 13 decembrie ’21
