Astăzi și în următoarele două zile, Joe Biden participă, în Carbis Bay, Cornwall, la reuniunea anuală, la cel mai înalt nivel, a acestui grup G-7 al celor șapte motoare ale economiei și democrației planetare. Grupul G-7 al țărilor puternic industrializate reunește cele mai mari economii din lume: Canada, Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia şi Statele Unite. Rusia fusese de asemenea integrată în 1997, grupul devenind astfel o vreme G8, ceea ce a constituit atunci un mare succes diplomatic al lui Elțîn. Cu toate acestea, în 2014 grupul a redevenit G7, prin excluderea Rusiei, în urma implicării Moscovei în evenimentele din Ucraina şi din cauza anexării Crimeei.
„Joe Biden recucerește Vestul”, este titlul mare, cu o aluzie la filmele clasice de western, pe prima pagină a cotidianului francez Libération. Vestul fiind, desigur, acel „Occident” despre care s-a crezut o vreme, sub Trump, că ar fi pe cale de dezintegrare.
Marea Britanie este prima etapă a unui turneu-maraton european, care îl va duce pe Joe Biden, din Londra și prin Bruxelles, la o întâlnire cu Putin la Geneva, pe 16 iunie. Biden se întâlnește în acest turneu cu Regina Elisabeta, Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan, dar și cu toți liderii aleși democratic ai Europei. Poate oare Biden să salveze „Occidentul”? se întreba Washington Post.
Boris Johnson diminuează divergențele despre Brexit după discuția cu Biden, scrie The Guardian. Ba chiar, BoJo l-a numit pe JoBi “o adiere proaspătă” (“a breath of fresh air”). Încă puțin și se ajungea la “smells of teen spirit”, însă adevărul este că Johnson are tot interesul să se gândească în permanență că umblă pe ouă, dat fiind că Biden a fost întotdeauna un adversar al Brexitului și că originea lui irlandeză îl face să fie cu totul de partea revendicărilor guvernului de la Dublin și, implicit, ale Uniunii Europene.
De fapt, cei doi „au făcut dovadă de unitate”, ripostează The Telegraph, Telegraph este însă cotidianul pro-Brexit în care Johnson a scris ani de zile editoriale, până să devină premier. Dar și The Times estimează că cei doi au căutat totuși ieri să arate o unitate în fața lumii, după ce Biden a trebuit să-l critice pe Johnson în legătură cu Irlanda de Nord. La fel, Financial Times scrie că BoJo și JoBi au căutat să-și aplaneze (smooth over) divergențele în legătură cu Irlanda de Nord, înainte de summitul G-7 care începe azi și într-un moment în care divergențele cu UE rămân acute.
Pe scurt, Londra caută să impună controale la frontiera Irlandei de Nord, parte din Regatul Unit al Marii Britanii, cu restul insulei, pe când UE – din care Irlanda propriu-zisă este membru – vrea ca insula să fie unită vamal și ca tot ce este control vamal să se facă în Marea Irlandei, altfel zis... în interiorul Marii Britanii.
Este vorba acolo de faimosul backstop, concept tehnic în negocierile dintre Londra și Bruxelles (și indirect Dublin și Belfast) pe care l-am explicat aici.
Un semn că tensiunile nu s-au risipit și că Biden este de neclintit în chestiunea Irlandei ar putea fi și acela că nu s-a organizat nici o conferință de presă comună Biden-Johnson, joi, după întâlnirea celor doi și că, lucru neobișnuit pentru o primă întâlnire de acest tip, ei nu au apărut împreună pe podium în fața presei.
Carta Atlantică: o 21st-century upgrade
Cei doi au semnat însă o “Cartă Atlantică”, pe care Biden a numit-o o 21st-century upgrade a originalului semnat de Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill in 1941.
Mulți se întreabă însă care va fi miza întâlnirii lui Biden cu Putin la Geneva, pe 16 iunie. Astfel, citim în săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, un articol tradus din revista rusească de analize politice Ekspert, care, pornind de la elementele furnizate de purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, le analizează și le lasă deoparte și scrie că adevărata miză va fi, paradoxal, o tentativă de a îmblânzi Rusia, pentru a o împiedica să cadă în tabăra Chinei.
"Love" vs. "I don't care"
În sfârșit, în Italia, țară care, împreună cu Franța și Germania, e una din cele trei țări din UE membre în G-7, cotidianul La Repubblica analizează felul în care se reflectă politica SUA citind sloganurile imprimate pe gecile primelor doamne.
Toată lumea cunoaște drumul de la America First al lui Donald Trump la multilateralismul și dialogul anunțate de America is back al lui Joe Biden. Dar iată alte două mesaje opuse, scrie La Repubblica: Jill Biden purta ieri, la întâlnirea cu Boris și Carrie Johnson, o geacă pe spatele căreia scria: "Love". Cotidianul din Roma scrie că vedem aici antiteza ideologica a acelui faimos "I don't care" (Nu-mi pasă) al Melaniei Trump.
Într-adevăr, în urmă cu exact trei ani, tot în luna iunie, Melania stârnise indignare purtând o giaca sportiva ieftină pe care scria: ''I Really Don't Care, Do You?'' pe când vizita un centru de detenție pentru copiii imigranți arestați la frontieră potrivit politicii soțului ei.
Ulterior, continuă La Repubblica, ea a spus într-un interviu că purtase acea haină ca o provocare împotriva "ziariștilor de stânga care mă critică tot timpul". "Doar nu credeți că mesajul era adresat copiilor", a spus ea.
Pe Frontul de Est
Construcția primei conducte Nord Stream 2, pentru a livra gaz rusesc Germaniei, s-a încheiat, anunță la Moscova Kommersant. Și tot Kommersant mai scrie că Bundestagul a respins cererea Verzilor de revizuire a relațiilor cu Rusia și de oprire a construirii conductei Nord Stream 2 («Северный поток – 2»). Rezoluția se poate citi pe site-ul parlamentului german.
În acest timp, Curtea Europeană de Justiție a respins prelungirea sancțiunilor și înghețării averilor impuse împotriva fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici și a fiului său, Oleksandr Ianukovici. Decizia, care invocă lipsa de suficientă protecție juridică pentru cei doi, a fost publicată pe site-ul Curții.
În urma reprimării protestelor pro-europene din centrul Kievului, protestele de pe Maidan, UE a sancționat mai mulți oficiali ucraineni, în martie, 2014, inclusiv pe Ianukovici și pe fiul lui, folosind acuzații de fraude și alte fărădelegi invocate de autoritățile Ucrainei.
Sancțiunile împotriva celor doi au fost apoi prelungite sistematic, de mai multe ori. În decizia actuală a Curții se atrage atenția că UE nu s-a asigurat că Ianukovici și fiul lui au avut posibilitatea să se apere cum se cuvine de asemenea acuzații.
UEFA și tricoul ''politic'' pentru EURO 2020
Tot în legătură cu Ucraina, UEFA a răspuns ieri, joi, obiecțiilor Rusiei despre prezența Crimeei pe tricourile echipei ucrainene, argumentând că majoritatea comunității internaționale nu a recunoscut anexarea din 2014.
Totuși, precizează Washington Post, UEFA a ordonat Ucrainei să scoată sloganul cusut în interiorul gulerului, “Glorie eroilor!”, și asta cu doar câteva zile înainte de meci.
Moscova susține că sloganul se referă la militarii ucraineni naționaliști, anti-comuniști și pro-naziști din al II-lea Război Mondial.
Kievul va urmări cu o extremă atenție întâlnirea de miercuri 16 iunie, la Geneva, între Biden și Putin. Putin a dat un interviu televiziunii ruse de stat în care a avertizat Ucraina împotriva oricărei încercări de a se apropia mai mult de NATO, Putin afirmând că populația rusofonă din Ucraina (în multe regiuni majoritară) nu dorește o mai mare apropiere de Vest. “Ei nu vor să ajungă în linia focului”, a spus Putin. “Nu vor să devină carne de tun.”
(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Posibilitatea unui plagiat
În sfârșit, presa din Franța și cea francofonă în general își pune întrebarea dacă este oare posibil ca scriitorul Michel Houellebecq să-și fi plagiat romanul Supunerea (Soumission).
Este ceea ce afirmă un scriitor senegalez, Al Hadji Diagola, care trăiește în Franța, și care îl acuză pe Houellebecq că ar fi furat ideea și structura unui roman de-al său, prezentat de el editurilor Gallimard și Flammarion înainte de 2015.
Cotidianul din Bruxelles Le Soir anunță că prima înfățișare la tribunal va avea loc peste mai puțin de două săptămâni, pe 22 iunie, la Paris. Scriitorul senegalez spune că în afară de tema generală (un musulman african devine președintele Franței), el a găsit 70 de similitudini între cartea lui (publicată între timp pe cheltuiala sa, după ce fusese respinsă de Gallimard și Flammarion) și romanul de succes mondial Soumission al lui Houellebecq, publicat de... Flammarion.
Nu e prima dată că Houllebecq e acuzat de furt și plagiat. În momentul publicării romanului său Harta și teritoriul (premiu Goncourt 2010), jurnalistul francez Vincent Glad a descoperit că mai multe pasaje complete erau copiate textual din Wikipedia!
Houellebecq s-a apărat spunând că «genul acesta de material face parte din estetica mea și îmbogățește frumusețea cărților mele».
