La începutul lunii mai, presa germană a preluat datele cuprinse într-un studiu studiu, intitulat „Atacuri asupra unor refugiaţi creştini în Germania, motivate religios“ (a se vedea aici textul integral).
Your browser doesn’t support HTML5
Manipulare, piruete statistice şi propagandă
Pornind de la acest studiu, ziarul „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ titra pe data de 9 mai: „Peste 40.000 de nemusulmani hăituiţi“. Ziarul german mai relata în acelaşi articol despre o conferinţă de presă susţinută de reprezentanţi ai Fundaţiei supraconfesionale Open Doors, o organizaţie cu tendinţe „evanghelicale“, care a dat publicităţii studiul amintit. În cursul conferinţei de presă, Martin Rode de la Open Doors a susţinut că în taberele de refugiaţi din Germania domină o atmosferă de „frică şi panică“. Autorii studiului, se spune mai departe, au documentat 231 de cazuri care demonstrează că în tabere au avut loc discriminări, atacuri violente şi abuzuri sexuale contra creştinilor. Rode a spus, că aceste cazuri ar constitui doar „vîrful aisbergului“, cerînd politicienilor să acţioneze.
Pornind de la studiul Fundaţiei, ziarul din Frankfurt a făcut investigaţii proprii pentru a vedea în ce măsură corespund realităţii afirmaţiile lansate de Open Doors. Rezultatele acestor investigaţii au fost publicate acum în ediţia de weekend al ziarului „Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung” din 22 mai 2016. În urma investigaţiilor, ziarul a ajuns la concluzia că afirmaţiile sunt neserioase şi generalizatoare. Pînă şi Fundaţia care a răspîndit studiul a fost nevoită să recunoască faptul că două treimi dintre „victimele prezumtive“ se află într-o singură locaţie, şi anume într-o comunitate evanghelică din Berlin, aflată în grija unui singur pastor. studiul, însă, susţine că statisticele date publicităţii ar fi fost colectate de pe întregul cuprins al Germaniei şi, ca atare, ar fi reprezentative pentru întreaga ţară.
Ziarul din Frankurt a investigat, de pildă, unul din cele mai grave incidente, despre care se relatează în studiu. Este vorba despre un caz din Saxonia Inferioară. Se spune că un creştin ar fi fost agresat de musulmani. Realitatea, însă, este exact inversă. Un sirian, convertit la creştinism, a fost cel care a provocat altercaţiile. Potrivit radiodifuziunii germane, directorul taberei de refugiaţi a susţinut, pe de altă parte, că acest conflict ar fi fost declanşat de către prezumtivele victime doar pentru a fi transferate în altă parte.
Ziarul din Frankfurt a mai cerut Fundaţiei Open Doors să-i pună la dispoziţie datele despre un alt caz „documentat“ care s-ar fi petrecut într-o tabară administrată de către biserici. Datele cerute nu au fost furnizate, deşi Markus Rode spunea că el mai cunoaşte încă 500 de cazuri similare de agresiuni contra unor refugiaţi creştini din Siria şi Irak. În acelaşi timp, Rode a criticat cele două biserici, cea catolică şi evanghelică, susţinînd c-ar bagateliza problema persecuţiei creştinilor. Cele două biserici au respins aceste acuzaţii, formulate şi-n studiul lui Open Doors.
Într-un document intern al Bisericii Evanghelice din Vestfalia (citat de postul naţional de radio Deutschlandfunk, DLF) se atrage atenţia asupra propagandei susţinute de către anumite cercuri care nu-şi ascund aversiuniile anti-islamice. Astfel, şi studiul Open Doors reflectă această tendinţă şi trebuie respinsă, fiind „neserioasă“. În anumite pasaje, studiul vehiculează argumentele folosite şi de susţinătorii mişcării Pegida, se mai spune în documentul bisericii. (Pegida este o mişcare anti-musulmană care militează contra refugiaţilor. Numele mişcării este un acronim şi înseamnă: Patrioţi Europeni contra islamizării Apusului.)
Fundaţia Open Doors a fost înfiinţată în 1955 şi se consideră a fi supraconfesională. Din 1993 încoace, publică aşa numitul „Index internaţional al persecuţiei“ creştinilor. În 2012, de pildă, raportorul ONU pentru probleme religioase, Heiner Bielefeldt, şi-a exprimat public îndoiala faţă de metodele de investigare ale Open Doors şi faţă de statisticile publicate, referitoare la persecuţia creştinilor. Critici similare au fost articulate în trecut şi de către organizaţiile umanitare Amnesty International şi Human Rights Watch.