O nouă campanie naţională anunţată oficial, denumită „Săptămâna de luptă împotriva traficului de fiinţe umane” începe astăzi şi va dura până la 24 octombrie. Cum de se desfăşoară această luptă în zonele rurale, de unde provin majoritatea victimelor, şi cât de ameninţător rămâne fenomenul cu care se confruntă comunităţile.
Ion Oboroceanu
Tema convorbirii de astăzi cu Ion Oboroceanu, preşedintele Asociaţiei Centrul de Drept Căuşeni şi al Mişcării bărbaţilor împotriva violenţei şi traficului de fiinţe umane.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții cu Ion Oboroceanu (Asociația Centrul de Drept Căușeni)
Europa Liberă: O nouă săptămână de luptă împotriva traficului de fiinţe umane, o campanie oficială anunţată şi începută astăzi. Pentru început, ce apreciere aţi avea Dvs., în general, pentru starea de lucruri privind combaterea traficului de fiinţe umane în Republica Moldova?
Ion Oboroceanu: „În 2005, când a fost fondat Centru de Drept din Căușeni, această decizie a fost o reacția la problematica care exista în această parte a Republicii Moldova și anume multiplele victime care se confruntau cu lipsa de servicii specializate de asistare şi protejare și lipsa unor condiţii care ar fi dus la o situaţie în care traficanții să fie sancționați.”
Europa Liberă: Și până acum s-a schimbat situația?
Ion Oboroceanu: „Vreau să menționez din start că, spre regret, nu s-au schimbat prea multe. Statisticile oficiale arăta, chipurile, diminuarea cazurilor de trafic depistate. Dar regret să constat că traficanții și-au schimbat modalitățile de racolare, profită de faptul că este regimul liberalizat de vize cu UE și ei sunt mai pro-activi decât funcționarii de stat, acei care au obligațiunea să-i depisteze, să documenteze cazurile și să-i sancționeze. După părerea mea, situația nu s-a schimbat, dar în multe situații chiar s-a înrăutățit.”
Europa Liberă: Se spune că există acum mai multe persoane în sclavie decât în orice altă perioadă din istorie. Este ceva valabil și spațiului despre care vorbim: iată, cum e la Căușeni, acolo unde Dvs. vă ocupați de aceste probleme?
Ion Oboroceanu: „Noi vrem din start să menționăm faptul că asistăm victime nu doar din raionul Căușeni, dar din întreaga republică. Iar la întrebarea Dvs. vreau să spun că da, datele oficiale ale rapoartelor Organizațiilor Națiunilor Unite, alte rapoarte independente arată faptul că situația se agravează. Să nu uităm că după traficul ilegal de droguri și traficul ilegal de arme, anume traficul de ființe umane aduce sume colosale ilegale traficanților. Și, dat fiind faptul că acesta este un fenomen infracțional transnațional, anume „cooperarea” dintre infractorii din Moldova, țările de origine, tranzit și destinație merg înaintea structurilor de drept și organelor de stat, ceea ce nu este corect și categoric trebuie de schimbat.”
Europa Liberă: Haideți să coborâm un pic la nivelul tehnic de observare a acestui fenomen. Cum, la modul practic, pot fi aflate, de exemplu, iată, la nivelul unor raioane în care activați Dvs., cum pot fi aflate victimele şi potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane?
Ion Oboroceanu: „Toți prestatorii de servicii, începând cu sectorul neguvernamental și cei din organele de drept, dar şi autoritățile publice locale avem obligațiunea să activăm în mod pro-activ. Dar se întâmplă în multe cazuri când serviciile așteaptă ca beneficiarii să vină spre servicii, ceea ce nu este corect. Pentru că ținând cont de victimizare, de revictimizare, aceste persoane au suferit în urma infracțiunilor excepțional de grave. Noi vedem că, dacă avem un comportament demn și respectuos față de victime, ele apelează la aceste servicii. Dar ar fi bine ca noi, prestatorii de servicii, să nu stăm doar în birouri și să așteptăm aceste victime, ci să mergem în localități, să desfășurăm activități de conștientizare, instruire pentru prestatorii de servicii sociale specializate, instruiri pentru a-i responsabiliza și să facem în așa fel ca, odată ce victima s-a adresat, să respectăm acele standarde internaționale. Moldova a aderat la toate și în cazul când vom vedea că nu admitem discriminarea lor și avem un comportament decent, ele vor continua să vină în adresa noastră.
Vă spun din partea Centrului de Drept din Căușeni că poliția de la Chișinău s-a mirat cum de vin la noi victimele. La noi confidențialitatea este respectată în totalitate, drepturile victimei sunt respectate și în cazul când ea nu dorește, din varii motive, să colaboreze cu organele de drept, standardele naționale și internaționale ne obligă pe noi să facem așa cum decide victima. Și, doar așa, prin activitate în echipele multidisciplinare și autoritățile publice locale, putem și trebuie să schimbăm lucrurile spre bine.”
Europa Liberă: Înţelegem că organizaţia Dvs. oferă asistenţă şi reprezentare în instanţă pentru victime. Cât de multe persoane care au avut de suferit merg în judecată împotriva traficanţilor? Ce-i descurajează, pşoate, aşa cum aţi înţeles comunicând iată cu aceste persoane? Ce-i descurajează pe cei care se tem să facă aşa ceva, să vină în instanță?
Ion Oboroceanu: „Pe parcursul acestor ani, prin Centrul de Drept, spre regret, au fost asistate și reprezentate în instanțele judecătorești mai mult de 125 de victime ale traficului uman care au suferit atât în urma abuzului sexual, cât şi în scopul traficului prin muncă, cerșetorie, spre regret au fost și două cazuri de prelevare de organe. Cel mai tragic este faptul că ele sunt descurajate să se adreseze la organele de drept datorită comportamentului polițiștilor, procurorilor și judecătorilor. Legea expres prevede că ele trebuie să fie audiate, aceste victime, o singură dată, în încăperi special amenajate pentru ele, să nu admitem revictimizarea și să nu admitem ca ele să se confrunte direct cu traficantul. În multe cazuri ele fiind audiate în aceste încăperi speciale, se insistă să fie audiate şi în instanța de judecată, evident prin intermediul avocaților inculpaților. În ultimii doi ani mai puțin se acceptă aceste audieri repetate în instanță, dar atâta timp cât ele vor fi audiate o singură dată, atunci ele se vor adresa mai des la noi și traficanții vor ști că vor primi pedeapsa bine meritată.”
Europa Liberă: Cine sunt victimele de obicei? Datele oficiale ar arăta că majoritatea covârşitoare a lor provine din mediul rural, dar cine sunt ele?
Ion Oboroceanu: „Da, eu confirm, dar şi toate datele oficiale și alte rapoarte independente confirmă că marea majoritate a victimelor sunt din localitățile rurale. Vreau să menționez și în ultimii ani se vorbește foarte mult de traficul bărbaților în scopul exploatării prin muncă forțată și prelevare de organe. Fetele și femeile continuă să fie abuzate preponderent sexual. Vorbim despre fete și femei de la vârsta de 20 la 45 de ani, astfel spun datele generale, bărbații la fel sunt de la vârsta de 19 la 45 de ani care sunt traficați pentru exploatare prin muncă preponderent în Federația Rusă. Ce ține de abuzul sexual, țările de destinație continuă să rămână, spre regret, Cipru, Turcia și unele din țările europene.”
Europa Liberă: Dar, dle Oboroceanu, la fel datele statistice ar arăta că victimele ar fi preponderent exploatate în interiorul țării?
Ion Oboroceanu: „Eu vreau să vă spun că, da, tendința de creștere a numărului traficului în interiorul țării este cea mai gravă și mare lacună. Având o țară atât de mică noi nu suntem capabili să ne protejăm cetățenii. Avem atâtea organe de drept și operative de investigații și admitem ca propriii cetățeni, chiar din alte țări, să fie traficați în interiorul Republicii Moldova. Da, datele statistice în anul 2015 și nouă luni 2016 arată o creștere. Dar vreau să vă spun în cunoștință de cauză că datele oficiale, spre regret, nu arată situația reală, care este mult mai gravă. Și, noi doar colaborând pe verticală și orizontală în cadrul echipelor multidisciplinare când avem cazuri de exploatare prin muncă, cerșetorie și creșterea ovinelor (cu luni de zile și având acolo polițiști, asistenți sociali, primari, alte organe de drept și nu sunt depistate aceste persoane luni de zile) iată aici noi presupunem că situația cu adevărat este gravă și nu avem ce ne ascunde după cifre și rapoarte. Dar să nu uităm că în spatele unui caz de trafic stă o fată distrusă, stă o persoană care a avut de suferit foarte și foarte mult.”
Europa Liberă: În concluzie, cât de eficiente şi rezultative ați spune Dvs. că sunt serviciile publice destinate victimelor traficului?
Ion Oboroceanu: „Eu am mai menționat că cel mai slab prestator de servicii, spre regret, este serviciul public. Și am făcut nu un apel spre structurile centrale să meargă mai des în teritoriu, pentru că majoritatea victimelor sunt în regiuni. Aici avem o insuficiență de servicii, avem specialiști insuficient de pregătiri și constat odată în plus în sectorul public începând cu cel social - poliție, procuratură și judecată - avem insuficienți profesioniști care au capacități și abilități practice de a lucra cu victimele traficului de ființe umane. Serviciile să meargă mai mult către beneficiarii direcți și atunci situația se va schimba categoric.”
Europa Liberă: Vorbind de gradul de informare al populaţiei în primul rând şi mai apoi al ONG-urilor, instituții care se ocupă de acest fenomen, ce aţi remarca în primul rând? Este populația suficient de informată în acest sens?
Ion Oboroceanu: „Deşi au fost multiple campanii de informare și instruire, vreau să spun și să constat că în localitățile rurale îndepărtate, eu le numesc marginalizate, totuși constat o insuficiență acută de informație. Recomand celor care nu mă cred să meargă în orice localitate îndepărtată, în biblioteca școlară sau bibliotecile publice, şi să discute cu oamenii și tinerii și o să vadă că este o insuficiență de informare. Și am apelat la colegi cu propunerea ca să nu ne ocupăm de informare, sensibilizare și conștientizare doar în timpul campaniei naționale „Săptămâna anti-trafic”, nu de la caz la caz, dar permanent și sistematic, cu implicarea tuturor, în primul rând a Ministerului Educației, a altor servicii publice și noi, sectorul neguvernamental, să-i informăm, să-i responsabilizăm, să nu facem lucrul în locul sectorului public, dar împreună cu ei și împreună cu cetățenii și comunitățile din Moldova.”