Your browser doesn’t support HTML5
Lenine
Eu cred că în fiecare colecție de discuri a iubitorilor de muzică există albume cu o viață a lor personală.
Ele funcționează asemenea unor comori care se ascund cu bună știință, și foarte șiret, printre multele obiecte (uneori complet inutile) ale locuinței, și așteaptă răbdătoare în ascunzătoarea lor ani la rînd pentru ca să-l bucure pe colecționar, când acesta le găsește absolut din întîmplare.
Am scris la Dicționarul de sunete rare recent despre un astfel de album din colecția mea, „Beautiful People Are Evil” din 1998, al trupei britanice Sand.
Vă anunț cu bucurie azi că am mai găsit unul: „Labiata”, al lui Lenine, din 2008.
Osvaldo Lenine Macedo Pimentel s-a născut în 1959 la Recife, statul brazilian Pernambuco.
Cântă ceva care vine din tradiția africană maracatu a regiunii în care s-a născut, cu straturi de rock, percuție braziliană, elemente pe care el le numește hippy-hoppy (se aude asta din felul cum își „narează” cântecele), zgomote electronice și scratch-uri de disc jockey.
Taică-său era comunist, maică-sa catolică practicantă.
Pînă la opt ani, copiii din familie au fost obligați să meargă duminica la biserică cu mama lor.
După opt ani, copiii au înlocuit biserica de duminică cu muzica, acasă, cu tatăl lor (erau obligați de asemenea să-l citească pe Marx).
Ascultau de toate: cântece napoletane, muzică bavareză, melodii populare rusești, Glenn Miller, Ceaikovski, Chopin, Gil Evans, Hermeto Pascoal și muzică pop din mișcarea braziliană Tropicalia.
„Muzica mea e pe al treilea mal al rîului”, spune Lenine într-un interviu din 2000 pentru „New York Times”, adăugînd că e mândru să spună despre sine că e un marginal.
În același interviu se compară cu un cameleon, care-și schimbă tot timpul culorile.
Cum își alege culorile? Intutiv. Și cum le împrăștie? Așa cum s-ar legăna dintr-o parte în alta într-un hamac.
Noi ascultăm acum piesa „Magra”, de pe albumul „Labiata” din 2008, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Ciranda Praieira”.
Și tot în varianta pentru internet veți găsi secvențe video din două concerte ale lui Lenine.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la Europaliberă.org.