O organizație neguvernamentală a făcut un sondaj printre persoanele cu dizabilități în Republica Moldova, întrebându-le dacă le sunt respectate drepturile, după ani de reforme și îmbunătățiri anunțate de autorități și dacă da, care drepturi anume. În răspunsurile date asociației Keystone Moldova, două treimi dintre intervievați au spus că drepturile le sunt respectate puțin sau deloc, iar cel mai des au probleme cu accesul la educație şi justiție și discriminarea la angajare.
Your browser doesn’t support HTML5
Un sondaj despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Sursa cea mai importantă de venit pentru 97% din persoanele cu dizabilități reprezintă prestațiile sociale – alocația de dizabilitate sau pensia. Asta arată studiul asociației non-guvernamentale Keystone Moldova, realizat cu suportul Fundaţiei Soros. Aceste sume însă, în majoritatea cazurilor, nu sunt suficiente nici măcar pentru strictul necesar. Doar o persoană din zece are un loc de muncă şi a declarat salariul ca a doua sursă de venit. Acest lucru şi-l doresc 2/3 din oamenii chestionați. Cercetarea a mai arătat că din cauza sărăciei mulţi oameni încadrați în această categorie nu participă la viaţa comunității şi se consideră excluşi din societate. Asta chiar dacă au participat în proporție de 84% la cel mai recent scrutin prezidențial, potrivit sondajului, iar o lege specială le rezervă 5% din locurile de muncă oferite de fiecare angajator.
Persoanele cu dizabilități, a spus directoarea executivă a asociației Keystone Moldova, Ludmila Malcoci, au un nivel de viaţă de două ori mai redus decât cel mediu. În plus, mulţi din cei incluşi în studiu au spus că din 2010, când Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, calitatea vieţii lor s-ar fi înrăutățit.
Ce remedii ar putea aplica autoritatile? Cea mai mare parte a problemelor s-ar rezolva dacă persoanele cu nevoi speciale ar avea acces la educaţie, este de părere Ludmila Malcoci:
Ludmila Malcoci: „Fiecare a două persoană cu dizabilități nu ştie unde poate să se adreseze dacă dorește să înveţe o meserie, nu ştie care sunt organizațiile care oferă informare şi suport persoanelor cu dizabilități. Multă lume se teme că dacă se angajează va pierde alocaţia şi din considerentul că de multe ori în medul în rural salariile sunt aşa de mici că alocațiile sunt mai mari şi atunci nu are rost practic să te angajezi în câmpul muncii. Şi aceasta iarăşi este o problemă, pentru că, de fapt, persoanele ar trebui să fie motivate să se angajeze”.
Parascovia Munteanu, manager pentru servicii comunitare de asistență socială la aceeași organizaţie, a afirmat că una dintre barierele accesului la educație pentru tinerii cu dizabilități este mentalitatea învechită a celor din sistemul de învățământ. Astfel, administrațiile unor şcoli au recunoscut în cadrul cercetării că la admitere atunci când vin tineri cu necesități speciale, ei sunt reorientați spre alte instituții, deoarece se consideră că ei nu ar putea îmbrățișa orice profesie. O situație aproape similară se atestă şi în ceea ce priveşte accesul la justiţie, a afirmat Parascovia Munteanu, aşa se face că multe din problemele cu caracter juridic ale persoanelor cu nevoi speciale sunt povestite angajaţilor din primăria sau a asistentului social şi acolo rămân.
Parascovia Munteanu: „Există un nivel redus de pregătire al judecătorilor, avocaţilor despre drepturile persoanelor cu diferite tipuri de dizabilitate şi reticență a prestatorilor de asistenţă juridică faţă de persoanele cu dizabilități”.
Una dintre concluziile studiului, ce a cuprins mai multe metode sociologice, este că persoanele cu dizabilități psihice şi mentale sunt cele mai discriminate, inclusiv de către persoane care au dizabilităţi de alt gen. Altfel spus „persoanele dizabilități discriminează alte persoane cu dizabilități”. Autorii studiului speră că datele cercetării, despre care ei spun că ar fi unică din ultimii 30 de ani, va servi pentru elaborarea politicilor publice şi are menirea să schimbe atitudinea funcționarilor din administrațiile publice locale atunci când planifică proiecte de infrastructură rutieră. Să nu se întâmple ca la Chişinău, a mai spus Parascovia Munteanu, când au fost modernizate străzi fără a se ţine cont de acest aspect.
Un lucru e îmbucurător, au mai conchis autorii studiului, atitudinea oamenilor per ansamblu s-a schimbat. Or aceste persoane nu au nevoie să fie tratate cu milă, ci ca oricare alţi cetățeni cu drepturi depline.