Jazz-ul ca element de formare a personalității umane

Jazz-ul ca element de formare a personalității umane

Dacă simțiți nevoia să diluați fluxul continuu de știri politice, cu protagoniști unul mai bine intenționat decât altul, atunci rămâneți pe recepție. Astăzi vă propun o emisiune despre jazz, prilejuită de noua ediție a Festivalului de jazz, care se va produce la Chișinău. Festivalul este ctitorit de compozitorul Valeriu Culea, ale cărui piese muzicale le veți auzi pe parcursul emisiunii. Iar partenera sa de discuție este Valeria Barbas, interpretă, compozitoare și pictoriță. Mai întâi vom asculta însă buletinul de știri.

Vasile Botnaru

Un nou eveniment cultural la Chișinău, iarăși jazz, în plin aprilie. Și au decis asta că anume în aprilie trebuie să se întâmple jazz la Chișinău Valeriu Culea, unul dintre organizatori, eu zic, singurul probabil entuziast, „cămila” care poartă în spate acest festival, și a venit în studioul Europei Libere cu Valeria Barbas care, înțeleg, pune și ea umărul la organizarea acestui festival. Valeria Barbas are foarte multe preocupări, inclusiv este interpretă și de jazz, dar este și proaspătă absolventă a doctoratului la…

Valeria Barbas: „Institutul Patrimoniului Cultural.”

Deci este și teoreticiană. Putem vorbi despre arta jazz-ului, de unde și până unde în Republica Moldova, dar și cu Valeriu. Întotdeauna m-a preocupat momentul în care se naște jazz-ul, mai ales la un compozitor. Ce se întâmplă în capul lui, în sufletul lui, astfel încât necesitatea de a se exprima să capete forma asta a jazz-ului?

Valeriu Culea: „Sincer, nu pot să răspund la această întrebare din cauză că este un lucru de parcă te-ai îndrăgosti, adică tu nu poți să explici. De exemplu, eu așa m-am îndrăgostit și de soția mea – am văzut-o și a fost așa ca o scânteie care nu se explică. Așa e și aici, parcă vine un timp când intri în această dimensiune și începi să compui, te uiți un pic la tine, în jur, ce se întâmplă cu tine, faci un proiect, gândești altul și atunci începi să te descoperi mai profund în afară de bagajul, eventual bagajul muzical, care tot timpul trebuie să fii în căutare. Mai ales în ultimii ani, jazz-ul devine și el – vrem-nu vrem noi, într-un fel sau altul –, comercial. De vreo 15-20 de ani deja se cântă altfel, se cântă mult mai modern cu diferite laturi ale muzicii, cum ar fi muzica pop, hip-hop, R&B, funk, soul. Deci, jazz-ul capătă o formă nouă unde sunt foarte multe lucruri comerciale. Asta nu înseamnă că este simplu.”

Europa Liberă: De ce jazz? De ce are nevoie publicul de la Chișinău de jazz? Eu înțeleg că are nevoie de Stas Mihailov, pot să înțeleg, Filip Kirkorov și când acolo, veniți cu un festival de jazz. Asta-i lipsește chișinăuianului?

Valeria Barbas

​Valeria Barbas: „Eu aș zice că ne-a lipsit foarte mult timp muzica bună și de calitate, care după anii ‘90 așa a pătruns într-un mod foarte intens aici. Muzica de calitate, muzica profesionistă întotdeauna este binevenită și eu pledez pentru aceasta ca Chișinăul să fie, să devină, și cu timpul a și devenit, cred eu, o capitală a jazz-ului. Tocmai atunci când s-a deschis această poartă spre noi orizonturi, spre o pluritate de tendințe stilistice de care noi nu am avut parte. Și interesul pentru jazz a fost cultivat din an în an și în rândul muzicienilor care experimentau cu diverse sonorități și a început să se formeze și un public interesat, devine și un lucru la modă. Nu știu, ați pomenit de comercial. Nu știu dacă în sensul negativ, dar chiar și publicul avizat, dar și cel neavizat, tineretul este interesat de jazz. Unul dintre motive, ceea ce atrage publicul, cred eu, dar și orice ascultător, este faptul că muzica jazz în mare parte este creată aici și acum. Este vorba de improvizație. Compozitorul în mare parte este egalat cu interpretul. Este cunoscut faptul că renumiții jazz-meni au fost și autori ai propriilor compoziții. Și Valeriu Culea în fiecare an prezintă compozițiile proprii. Pe lângă acest fapt, în momentele de improvizație, toți membrii grupului creează un flux comun de improvizație; un flux care, de fapt, reflectă actul creativ și cred eu că și publicul simte acest fapt. Publicul simte improvizarea aici și acum a muzicii. Mai mult decât atât, el participă. Deci este o funcție și participativă.”

Europa Liberă: Valeria, m-ați adus într-un punct în care sunt obligat să vă întreb: Pentru ca să participi la fluxul acesta din sală, trebuie să ai o anumită pregătire?

Valeria Barbas: „Este necesară o cultură generală și eu cred că în societatea contemporană de astăzi un anumit nivel de cultură generală există.”

Europa Liberă: Cultură generală muzicală sau în general?

Valeria Barbas: „Muzicală, muzicală…”

Europa Liberă: Dar în școală nu se mai face muzică.

Valeria Barbas: „Noi suntem într-un secol când sursele media și sonore ne bombardează din toate părțile.”

Europa Liberă: Substituie, da?

Valeria Barbas: „Și toți au căști, și toți ascultă muzică, și generația de astăzi este foarte avansată. Sigur că este bine când ai anumite cunoștințe fie în domeniul muzical, dar cea mai importantă este deschiderea. Am întâlnit colegi care parcă ar fi un muzician foarte bun, dar nu simte muzica; pe de altă parte, poți întâlni oameni din alte domenii, dar care au un interes, care studiază și care au, zic eu, în sensul acesta o deschidere. Și atunci când publicul neavizat are deschiderea aceasta și interesul, nu ar trebui să zicem că muzica jazz nu este pentru un public de masă. Da, trebuie să ai gust, poate trebuie să ai anumite cunoștințe, dar aș spera și aș pleda pentru faptul ca oricine își manifestă interesul să fie binevenit.”

Europa Liberă: De aici era și întrebarea mea dacă e comercială, fără niciun fel de nuanțe peiorative în întrebare. Când zic „comercială”, asta înseamnă: Sunt oare discuri care se vând? Sunt oameni care plătesc pentru piese, sunt oameni care vor să vină la spectacol? Valeriu, cum trebuie să fie un public, ca să fie receptiv la ceea ce scrii dumneata, improvizezi în scenă cu coparticipanții?

Valeriu Culea

​Valeriu Culea: „Publicul nu poartă nicio vină că vine sau nu vine. Cu cât mai multă cultură generală statul implantează în el prin diferite căi, cu atât mai mult societatea este predispusă să meargă la muzică clasică, la opera, la teatru, la jazz, la muzică folclorică și nu mai știu unde. Și eu lucrul acesta îl văd în străinătate. Când vine spectatorul, el nu este obligat să cunoască armonizarea frumoasă pe care o pun eu acolo; el vine și primește plăcere. Eu consider și zic cu bunăvoință lucrul acesta: noi trebuie să avem niște programe la nivel de stat care parcă să stropească societatea cu informație. Și noi avem acest public. El îi mai împrăștiat, mai nu știu cum, dar el oricum este. Noi îl respectăm și îl așteptăm. El trebuie să vină din cultura sa generală să vadă ce a mai făcut acesta nou, cu ce mai vine, ce mai zice. El vede că-i fain și data viitoare iar mai vine să vadă ce mai face acesta.”

Europa Liberă: Galperin în studioul acesta la noi sigur că făcea niște ditirambe la adresa nordicilor în special sau a suedezilor și spunea că în sensul acesta ei chiar câștigă bani, ei investesc în tot felul de studii, educație jazistică, muzicală în general, dar asta dincolo de faptul că îi ajută, ajută națiunea în general să fie cu inițiativă, cu imaginație, sigur că dumneata ești exagerat de optimist când spui că statul și-ar putea asuma așa o sarcină, să stropească, m-am gândit că să aghesmuiască…

Valeriu Culea: „Dar asta nu-i așa de complicat; absolut deloc.”

Europa Liberă: Nu-i complicat, dar prioritățile astăzi, din păcate, sunt altele și de asta eu aș lăsa la o parte statul să-și vadă de treaba lui și mă întorc la dvs., entuziaștii, care încercați să treziți interesul oamenilor. De exemplu, la muzica clasică putem găsi linii melodice, fragmente, da? Ceaikovski: pa-pa-pa-pa-pa, „Caravana” – ta-ta-ra-ra-ra-ra… Acum un citat muzical din Valeriu Culea n-aș putea, deși la festivalul precedent m-ai dat jos cu o piesă absolut formidabilă, ucigătoare, lirică, m-ai făcut piftie, dar nu pot să citez din ea. Întrebarea mea: Ce fel de muzică-i asta, ce fel de jazz, ce mâncare de pește produci dumneata?

Valeriu Culea: „Eu vreau să vă zic așa un lucru – eu am așa o compoziție, o baladă, care a fost cântată la primele ediții Jazz’n Chișinău – „From my deep inside” – o baladă foarte profundă. Ilustrul nostru saxofonist, cum îl numesc eu my old jazz friend, Dmitri Sergheev, care va fi cu noi și de data aceasta, el are legătură cu toate stelele acestea jazz-istice din New York, America ș.a.m.d., și a plasat balada aceasta pe câteva cele mai importante site-uri jazz-istice din lume, fiind ca una dintre cele mai serioase compoziții. „From my deep inside” este o temă foarte complicată, care și eu trebuie să am o stare anume ca s-o cânt. Așa a ieșit ea din mine. Ceea ce ziceți Dvs. este un pic altfel – sunt rupturi de temă sau nu știu cum să le zic.”

Valeriu Culea, Vasile Botnaru, Valeria Barbas

​Valeria Barbas: „În jazz, ca și în muzica clasică sau altă muzică, există teme. Bine, de melodie nu vorbim. Și în jazz aceste teme există, dacă e să cităm, bine, nu puteți la mod propriu cred că să intonați o temă din Chick Corea, doar dacă îl cunoașteți foarte bine, și asta nu este o noutate aici. Sigur că noi nu putem compara, să punem la cântar muzica jazz cu muzica pop, un refren simplificat, pe un beat simplificat…”

Valeriu Culea: „Care din start, în principiu, este gândit ca să prindă la public.”

Europa Liberă: Da, ca să te agațe...

Valeria Barbas: „Nu-i nimic rău în asta, sunt diferite genuri de muzică.”

Valeriu Culea: „O interpretă de la noi îmi spune: „Valeriu, fă-mi o compoziție”. Îi zic: „Eu îți fac…”. „Dar așa ca să prindă la public”. Zic: „Atunci, nu ai nimerit adresa”…”

Valeria Barbas: „Dar există și muzică pop foarte bună, de calitate. Aici, pur și simplu, vorbim de diferite genuri de muzică, nemaivorbind că nu poți să intonezi o improvizație sau, mă rog… Cu toate că toată lumea știe de „Summertime” sau alte compoziții renumite, care au devenit standarde, de aceea și s-au stabilit drept standarde jazz.”

Valeriu Culea: „Round midnight…”

Europa Liberă: Tocmai, la origini, jazz-ul avea o linie melodică foarte clară, citabilă, memorabilă…

Valeriu Culea: „Acela este jazz-ul clasic.”

Europa Liberă: Da, jazz-ul clasic. Dar acum, mai curând se potrivește la ceea ce Valeriu a numit un „flux”, care funcționează exact ca razele roentgen sau ca hipnoza. Și trebuie să ai un public care se pretează la hipnoză și unul care stă așa și se uită… Eiii…

Valeria Barbas: „Eu vreau să spun că noi nu trebuie să subestimăm publicul. Este normal pentru secolul XXI. Toată muzica evoluează. Deci este o evoluție nemaipomenită de fusion. Și fusion-ul acesta se întâmplă și în muzica pop, și în muzica contemporană academică, și în jazz. Nu mai există limite clar definite. Spre exemplu, Dvs., prin provocarea de la începutul emisiunii, ați zis că Valeriu s-a rupt de… Eu consider că el nu s-a prea rupt de la trunchiul tradițional și de la etno…”

Europa Liberă: Așteptam să mă contrazică, dar el e delicat…

Valeria Barbas: „O să sar eu în apărare, cred, dar poate nu atât în apărarea lui Valeriu, cât și a întreg Festivalului Jazz’n Chișinău, pentru că Festivalul Jazz’n Chișinău are un profil concentrat pe jazz-ul contemporan. Accentul poate se deplasează de pe dimensiunea etno, dar n-o abandonează cu desăvârșire.”

Valeriu Culea: „Corect!”

​Valeria Barbas: „Deci, și la festivalurile etno în ziua de astăzi există compoziții, și este normal să existe compoziții fără nuanțe etno, dar bazate pe alte tehnici, deci toate stau sub acea umbrelă a limbajului universal jazz-istic, care a evoluat enorm.”

Europa Liberă: Jazz-ul contemporan, dacă tot despre el e vorba, e sunet, e ritm?...

Valeria Barbas: „Poate care le-ați numit, dar încă, încă, încă multe după puncte. Ritmul este important, modalul este important…”

Valeriu Culea: „Armonia…”

Valeria Barbas: „Armonia este importantă, improvizația este importantă, colaborările – aceste dialoguri care se întâmplă foarte vivide între interpreți – sunt importante, energia este importantă, forma este importantă. Orice compoziție are o formă…”

Europa Liberă: Dar spectacolul?

Valeria Barbas: „Show-ul? Charisma interpretului tot contează, sigur că da…”

Europa Liberă: Fiți de acord, publicul are nevoie și de așa ceva, chiar dacă vin din ăștia încărcați de cultură jazz-istică, ca să-i trezești, tot trebuie să cânte patru la o chitară, cineva cu tot felul de sunete bizare…

Valeriu Culea: „Apropo, am înțeles ce ziceți Dvs. Și aveți perfectă dreptate. De aceea și ziceam un pic mai devreme că jazz-ul a devenit și comercial. Haideți să luăm, cum ar fi un câmp cu sute, mii de brazde, așa este și jazz-ul cu atâtea

brazde care de fiecare dată acest câmp primăvara se ară din nou, toamna iar așa și tot timpul acele brazde una-i mai în stânga, una-i mai lungă, una-i mai scurtă, adică aceste brazde nu se repetă niciodată. Sunt multe căi. De exemplu, poți să faci concerte de jazz în Piața Marii Adunări Naționale și nu înțeleg de ce noi nu avem asta; poți să faci concerte de jazz sub Cetatea Sorocii, poți să faci concert de jazz pe Lunca Prutului, la Cahul. Lumea de mult face așa. Exact tocmai ce spuneați Dvs. Unde lumea stă în picioare și se mișcă, dansând, este o muzică dinamică. Altfel, sunt concerte, laturi jazz-istice, pe care trebuie să le cânți într-o încăpere, în sală. Într-un festival de jazz, cam ce încerc și eu să fac și cu echipa organizatorică, să dăm diferite proiecte publicului. Cum, de exemplu, noi acum avem un proiect doar vocal și tobe. Anume proiectul acesta este binevenit în încăpere, în sală.”

Europa Liberă: De acord. Tot așa cum Ronin, de exemplu, feblețea mea din toate, nu văd eu cum ar fi la Soroca sau în stadion.

Valeria Barbas: „Ronin, da. Și eu sunt admiratoare…”

Europa Liberă: Revin la festivalul pe care îl organizați dvs. Ce „meniu” stabiliți, „meniu” muzical?

Valeriu Culea: „Să fie divers. Desigur că sunt multe nuanțe, de ce? Dar, în primul rând, trebuie să fie divers. Cei care vin trebuie să-și cânte strict compozițiile proprii, cei care sunt invitați. Și, evident, să fie diverse.”

Europa Liberă: Convingerea mea e că jazz-ul într-adevăr e un test; test de inteligență, dacă vreți. Cu muzica clasică la fel este un test și oricât de ofensator ar suna, dar masive de public trebuie excluse poate chiar forțat, ca să fie testate, să se autotesteze. Ceea ce se întâmplă deja de câțiva ani, Festivalul DescOPERĂ la Butuceni este un test. Dvs. spuneați de concerte jazz în aer liber, iată, festival de operă în aer liber. A fost o invenție, după mine, sau o descoperire într-adevăr nemaipomenită. Grație unor entuziaști și unul fiind șeful de la Eco-Resort, care a găsit o pasiune în propunerea acestui gen de test pentru un public care, iată, vine acolo, stă pe baloturi de paie și ascultă operă. Și a adus un dirijor nemaipomenit. În sensul acesta, sigur că e nevoie de oameni entuziaști și nu de stat, statul trebuie să-l ținem mai departe…

„Este nevoie de sprijin, de susținere. Și atunci lucrurile pot fi schimbate foarte repede.”

​Valeriu Culea: „Ei sunt, entuziaștii, și tot timpul au fost și vor fi. Ei trebuie să fie susținuți. Avem nevoie de forme noi ale concertelor. Butuceni… Și-a mai închipuit cineva că va merge opera la Butuceni? Eu, pentru formele mele de compoziție, caut forme noi, îmbinări noi. Ca și în ediția trecută, și în ediția aceasta, eu încerc să cânt muzica mea cu instrumentiști de diferite culturi – unu-i italian, unu-i afroamerican, unu-i polonez, altu-i din Rusia. Cum ați văzut și Dvs. data trecută, aceeași „Ciocârlie” se poate de cântat absolut altfel. Se capătă noi forme. Cel puțin, eu vreau să trec de la o oră și jumătate concert, cu pauze de cinci minute; eu văd jazz în combinație cu vocaliste lirice; eu văd jazz combinat cu fashion, cum să mă exprim mai corect? Eu văd toate lucrurile acestea. Cum ziceam, este nevoie de sprijin, de susținere. Și atunci lucrurile pot fi schimbate foarte repede. În cinci-șase ani, eu văd concert de jazz când se fac aceste sărbători în Chișinău în Piața Marii Adunări Naționale. Eu o dată n-am văzut acolo una, două, cinci compoziții jazz, comercial jazz. Noi putem cânta și așa. Eu am compoziții soul ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Ați abordat subiectul acesta și am s-o întreb pe Valeria: În ce măsură credeți că și-ar găsi locul în regia acestor „31 august”, „27 august”, la Festivalul vinului, dacă poate intra felia jazz-ului în mod natural și firesc? Mă rog, acum există monopolul unui anumit registru cultural.

Valeria Barbas: „De care multă lume a obosit, inclusiv tineretul care gândește foarte progresiv. Și el vrea să consume un „meniu” diferit. Misiunea noastră este să-i oferim, dar nu doar…”

Valeriu Culea: „Cum ziceam, publicul nu poartă nicio vină.”

Valeria Barbas: „…dar nu doar a noastră ca interpreți sau compozitori, sau organizatori. Este nevoie de o întreagă rețea, un întreg mecanism să lucreze o platformă. Da, s-a creat această platformă a festivalului. În jurul lui începe să crească un mecanism pornind de la oameni singulari până la diverse mecanisme de promovare, de mediatizare. Astfel, sigur că noi, ca muzicieni, încercăm să stimulăm interesul și să formăm această rețea, dar este nevoie de mai mult, cum a zis și Valeriu, și eu văd nu doar la nivel local, după aceea localul să se integreze în internațional. Secolul XXI dictează alt ritm, alt produs de consum, lumea vrea fusion lumea vrea concerte în spații netradiționale și ascultătorul dorește instrumente, surse sonore netradiționale. Noi trebuie să facem față, altfel noi rămânem izolați, așa cum am și fost până în ’90 și ne mai simțim izolați, deși facem anumite eforturi.”

Europa Liberă: Sigur, noi suntem nerăbdători, mai cu seamă, generația mea; dvs. mai aveți încă foarte mult timp, eu nu prea și de asta suntem nerăbdători să vedem aceste schimbări, dar trebuie să recunoaștem că ele sunt. Iată, vă dau un exemplu inofensiv, dar relevant: graffiti în loc să fie interzis, se rezervă spații, da?

Valeria Barbas: „Sunt schimbări, sunt schimbări, sigur că da.”

​Europa Liberă: Și devine o cultură graffiti promovată și încurajată, sau Chișinău Youth Orchestra, care ține concerte tradiționale deja, sau seria de concerte de muzică simfonică și nu doar plecată la țară, pe toloacă, pe stadion. Adică sunt dovezi, e altceva că statul, și eu te îndemn, Valeriu, să nu contezi pe el, statul de multe ori este mai comercial decât managerii din muzica pop.

Valeria Barbas: „Aici trebuie de schimbat vectorul, punând accentul pe faptul că cultura și produsele culturale constituie o valoare și pot aduce venit. Adică ar trebui de investit.”

Europa Liberă: Dacă investești pe termen lung, dar statul, repet, el e un cămătar care vrea acum. El spune că n-are bani de pensii, n-are bani de salarii și din cauza asta lui îi trebuie acum, deși și mai ales dacă sunt puteri care se alternează, ei zic: „De ce să investim noi pentru Dumnezeu știe cine?”, dar un stat deștept într-adevăr investește astăzi în speranța că poate peste 20 de ani o să-și scoată profiturile. Ultima întrebare: artiștii de regulă din multă complezență spun așa: „Vai, nu m-am simțit nicăieri așa de bine cum m-am simțit la Chișinău în seara asta! Vă mulțumesc!”. La teatru asta-i decisiv, actorii simt publicul.

Valeria Barbas: „Și în jazz este foarte important.”

Valeriu Culea: „Același lucru. Și noi simțim.”

Valeria Barbas: „Eu, din experiența mea de interpretă, pot să zic că jazz-ul este unul dintre genurile de muzică când simți imediat această conexiune cu publicul și această interactivitate. Cred că lucrul acesta îl simte și publicul. Deci se creează o platformă de dialog, este un dialog, polilog, dacă vreți, continuu. Nu există barieră și aceasta, consider eu, e un lucru foarte interesant, nu există barieră între conservativă sau academică, ca la alte concerte de muzică clasică, între scenă și public. Aș considera faptul că în jazz această barieră se scoate și totul devine în întreg. Așa văd eu concertele de jazz.”

Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Valeria Barbas și Valeriu Culea. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele care vă stau la îndemână sau pe internet, la orice oră, iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care o vom lua de la capăt. Pe curând!