Mesaje codate trimise de Rezistența franceză prin BBC în al doilea război mondial, anadiploză (figură retorică ce constă în repetarea sfârșitului unei fraze la începutul frazei următoare), dicteu automat suprarealist, jazz, pop, rock progresiv, muzică de dans cu „răsuciri” ritmice neașteptate, vagi urme de muzici de film italienești și franțuzești de prin anii 196o-70, ba chiar și afrobeat, și un dens subtext poetic și politic - toate astea fac laolaltă albumul „Laisse ça être” lansat de Aquaserge în 2017, se spune în prezentarea casei de discuri Crammed Discs, care a publicat acest album.
Aquaserge e o trupă din Toulouse, Franța, care a funcționat mai mulți ani ca un ansamblu cu componență variabilă în jurul căruia au orbitat în diverse perioade peste 60 de muzicieni, și care are acum o formulă fixă: Manon Glibert - clarinet, clarinet bas, Audrey Ginestet - bas, toboșarii Julien Chamla și/sau Julien Barbagallo, Julien Gasc - claviaturi, voce, și Benjamin Glibert guitară, cărora li se alătură uneori o mică orchestră de suflători, în concert sau în studio.
Unii dintre ei au făcut și mai fac parte, din alte trupe, între care Stereolab și Aksak Maboul, despre care am vorbit deja la Dicționarul de sunete rare.
Un fel de muzică psihedelică vintage, cu un French chanson touch, sub care respiră o avangardă care te face să te bîțîi.
