Alexandru Tănase: Polemica în jurul reformei Procuraturii ascunde o poziționare a doi actori pentru viitoarea campanie prezidențială

Propunerea prin care Maia Sandu a încercat luni să-i determine pe socialişti să-şi retragă moţiunea împotriva guvernului său era să trimită proiectul ce i-ar permite să intervină în concursul pentru funcţia de procuror general Comisiei de la Veneţia şi să nu avanseze vreun nume până nu primeşte acest avizul acesteia. Socialiştii, pe de altă parte, au spus că o lege deja în vigoare nu poate fi trimisă spre expertizare Comisiei de la Veneţia. Greșit, afirmă la Europa Liberă fostul preşedinte al Curţii Constituţionale de la Chişinău, Alexandru Tănase, reprezentantul R. Moldova în comisie.

Un interviu cu fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase

Alexandru Tănase: „Bine, nu este o regulă care ar spune expres că intervenția Comisiei de la Veneția este posibilă doar pe proiecte sau doar pe legi. Comisia, de fapt, expertizează la solicitarea statelor membre ale Consiliului Europei orice text care consideră ei că este relevant și este important, așa că nu există nici o problemă în sensul acesta. Dacă vom ajunge și acest text care a fost obiectul angajării de răspundere a Guvernului va ajunge să fie text de lege, el poate să fie trimis la Comisia de la Veneția fără nici o problemă. În plus, pe lângă Comisia de la Veneția mai există și OSCE, există mai multe instituții care au competența și expertiza necesară pentru a veni cu clarificările de rigoare, ca să nu aibă nimeni nici un fel de dubii referitor la legalitatea, constituționalitatea sau, mă rog, conformitatea cu standardele internaționale.”

Europa Liberă: Dar atunci când Igor Dodon zice că e ca și cum sigur că acest aviz ar putea fi negativ, Dvs. la ce vă gândiți?

Alexandru Tănase: „Eu cred că suntem într-o zonă a speculațiilor atunci când vrem să anticipăm ce ar putea spune un expert sau altul. Noi putem presupune, sigur, am și eu punctul meu de vedere vizavi de constituționalitatea acestor mecanisme, dar este doar un punct de vedere. Dacă mâine Curtea Constituțională va examina legea și va spune altceva, nu-mi va rămâne decât să constat că nu am avut dreptate. De fapt, asta este regula care funcționează pe zona aceasta a expertizei.

Toți au un punct de vedere și este OK să avem puncte de vedere divergente, mai ales că vorbim de un text de lege, dar până la urmă există niște autorități care au ultimul cuvânt de spus în clarificarea situațiilor respective. Astfel, dacă mâine Comisia de la Veneția va spune că lucrurile sunt OK și nu ridică nici un semn de întrebare din punctul de vedere al standardelor europene sau Curtea Constituțională a Republicii Moldova va spune că acest text este în conformitate cu norma Constituției, nu ne va rămâne decât să-l executăm și să luăm act de această decizie.”

Europa Liberă: Totuși, dle Tănase, problemele care eventual ar putea să apară sau problemele la care vă gândiți Dvs. care ar fi? Le-am putea puncta?

Alexandru Tănase: „Faptul că textul constituțional, eu nu văd cum poate să fie interpretat în sensul instituirii unor mecanisme care ar filtra sau care ar anticipa CSP-ul sau chiar și acel mecanism de la Ministerul de Justiție care există eu cred că el are anumite probleme de constituționalitate, dar e un subiect care s-a mai discutat în societate și nu cred că putem adăuga ceva nou la ceea ce s-a spus. Ceea ce este nou și ceea ce eu cred că neapărat trebuie de insistat pe acest lucru ține de anumite competențe ale primului ministru de a verifica acțiunile procurorului general în partea ce ține de activitatea procesuală nemijlocită. M-am referit exact la prevederea care îi permite primului ministru să creeze un mecanism care să evalueze cazurile când procurorul general intervine în activitatea altor procurori deja ieșind din zona pur organică, ca să zic așa, a legii.

Noi intrăm în zona procedurilor penale, ceea ce înseamnă că aceste prevederi nu trebuie să se regăsească în altă parte decât în codurile de procedură. Acolo trebuie limitat dreptul procurorului, în plus dacă un procuror general cumva ar abuza de dreptul său, există deja în lege mecanisme disciplinare și de sancționare care sunt suficiente pentru a rezolva această problemă și nu știu dacă era cazul, dar, mă rog, este un punct de vedere la care totuși sper să primim un răspuns. Sigur, bineînțeles, dacă acest text va mai ajunge să fie votat și dacă Guvernul nu va ajunge să fie demis în baza moțiunii de cenzură care a fost depusă la Parlament.”

Europa Liberă: Încă o chestiune, dle Tănase, modelele pe care le invocă, iată și astăzi le-a invocat prim-ministra sau ministrul Justiției, zicând că sunt state în care se aplică, iată aceste modele ar fi ele aplicabile sau pentru asta ar trebui să se modifice Constituția?

Alexandru Tănase: „Aceste modele sigur că există, nu-i nici o problemă dacă ministrul Justiției desemnează procurorul general, doar că acest punct trebuie stabilit în Constituție, exact cum s-a întâmplat cu modelul albanez, care se invocă foarte mult în instituirea procedurii de vetting la judecătorii de la Curtea Supremă, doar că partizanii acestui proiect care invocă experiența albaneză uită să menționeze că în Albania s-a schimbat Constituția, așa și la noi. Și în România ministrul de Justiție are un rol aparte și Ministerul Public, și CSM-ul în general în numirea procurorului general, doar că la ei așa este scris în Constituție, iar la noi în Constituție există doi actori – doi, nu trei, nu patru și nu cinci. Este CSP-ul care are competențele și instrumentarul pentru a selecta și propune președintelui, după care vine președintele, care are competența exclusivă de desemnare.

Nu regăsim în această ecuație nici un filtru, nici ministrul Justiției, nici primul ministru și pe nimeni altcineva. De asta sigur că atunci când premierul Maia Sandu spune că există modele, unde primul ministru sau Guvernul are un rol mai accentuat, este o afirmație corectă, există asemenea modele, dar există și a doua parte a problemei - aceste modele sunt reglementate prin Constituție. Și, în general, cred eu că partea cea mai tristă a acestei confruntări pe care o vedem noi între PSRM și Blocul ACUM ține, de fapt, de altceva, ține de dimensiunea politică și esența guvernării. Asemenea tip de reforme nu se fac în două zile. Trebuie să fim oameni maturi și foarte conștient să înțelegem că nu ai cum să faci așa tip de modificări peste noapte; ele necesită timp, ele necesită expertiză, ele necesită pilotare, sunt o serie de reguli, în general, în aplicarea unor mecanisme de acest gen. Or, la noi din start, când a fost anunțat în 28 august, când a fost anunțat data limită pentru finalizarea reformei Curții Supreme de Justiție 1 ianuarie 2020, din start am zis că, dle, vorbim despre termeni care nici măcar tehnic nu este posibil de parcurs. Și când am ajuns, ne convingem că așa și este, acest termen deja Guvernul recunoaște că nu mai este valabil. Același lucru se întâmplă și cu Procuratura. Reforma Procuraturii este extrem de complicată, extrem de complicată, care abundă în detalii. Ele nu țin neapărat de voință politică, voința este necesară, dar sunt o sumedenie de detalii de ordin tehnic, care derivă din mai multe angajamente internaționale pe care le are Republica Moldova, dintr-o serie de standarde care există la nivel mondial pe funcționarea Procuraturii, derivă din textele constituționale și o sumedenie de hotărâri ale Curții Constituționale.

Or, punerea în acord la toate aceste elemente nu este posibil să fie făcută peste noapte printr-o angajare de răspundere ș.a.m.d. Aici eu văd problema și, sincer să fiu, cred că este cazul când îmi doresc să greșesc în estimările mele, dar senzația mea este că, de fapt, polemica în jurul reformei Procuraturii camuflează altceva. De fapt, ea ascunde o poziționare a celor doi importanți actori pentru viitoarea campanie prezidențială, cred eu. Și am senzația că toate aceste jocuri urmează a fi subordonate mai degrabă logicii viitoarei campanii electorale, decât unei intenții veritabile de schimbare a Procuraturii. Or, noi când vorbim despre reforma justiției ș.a.m.d. trebuie să ținem cont de faptul că din 28 septembrie, când a fost anunțată ea, până astăzi în Parlament nu a fost votată nici o lege, au trecut trei luni de zile și nu avem nici un proiect palpabil. Singurul proiect pe Curtea Supremă de Justiție a fost parțial invalidat de către Comisia de la Veneția. Acum s-a făcut un nou proiect, Ministerul Justiției abia câteva zile în urmă, din câte am înțeles, l-a expus consultărilor publice, adică noi nu avem încă nimic să discutăm despre anumite intenții clare de reformă. Dar iarăși s-ar putea să fie doar percepția mea, nu neapărat insist că în cazul de față am și dreptate. Mi-aș dori sincer chiar să greșesc și, într-adevăr, toată această confruntare e să urmărească scopul care este anunțat, dar nu o încercare de a se poziționa mai avantajos într-un an electoral foarte responsabil și determinant chiar, dacă vreți, din punctul meu de vedere.”