Într-o democrație, coabitarea dintre un președinte și un guvern cu orientări politice diferite este un lucru destul de frecvent. În România, o astfel de situație pare să genereze, în chip fatal, tensiuni majore. După 2012, conflictele dintre Traian Băsescu și guvernul Victor Ponta au fost, fie și parțial, aplanate de intervențiile de la Bruxelles. Nici Klaus Iohannis, după ce a câștigat, în 2014, alegerile prezidențiale, nu și-a ascuns ostilitatea față de guvernul social-democrat. Cu siguranță că președintele spera ca scrutinul din 2016 va da naștere unei alte majorități parlamentare. Nu s-a întâmplat așa iar de data aceasta coabitarea a fost, pe zi ce trece, tot mai conflictuală.
În fapt, cel care a condus și conduce guvernul este Liviu Dragnea, președintele PSD. Coaliția a reușit să schimbe trei prim-miniștri într-un an și jumătate, ultimul dintre ei, Viorica Dăncilă, având – în cele șase luni de mandat – o prestație catastrofală. Liviu Dragnea avea însă nevoie nu de un premier performant ci de un premier marionetă. În plus, Dragnea nutrește ambiții prezidențiale, în ciuda problemelor sale de ordin penal. Este și ceea ce explică ofensiva permanentă asupra justiției, încercarea de neutralizare a DNA, mutilarea legislației.
Aflat o vreme în expectativă, președintele Iohannis nu și-a mai drămuit cuvintele în ultima vreme, atacând vehement guvernul Dăncilă și, în general, coaliția majoritară. Reacțiile celor vizați au fost încă și mai violente. Președintele este amenințat în fel și chip, nu este lăsată să treacă nici o ocazie fără a i se aduce un afront. Astfel, foarte recent, la rectificarea bugetară, administrației prezidențiale i-a fost tăiată o sumă consistentă, ceea ce pune în pericol desfășurarea unor reuniuni internaționale importante. Sistematic, de un an și jumătate încoace, i se reduc din prerogative, președintele fiind constrâns să joace, în final, un rol pur decorativ. Nu e de mirare, așadar, că între președinte și coaliția PSD-ALDE se poartă, actualmente, un război pe față, coaliția amenințându-l acum pe Iohannis că îl va acuza de … înaltă trădare !
Este evident că, în aceste condiții, nu mai putem vorbi de coabitare. Principalele instituții ale statului se află, în momentul de față, într-un echilibru precar. Cum va putea România, așa stând lucrurile, să asigure anul viitor președinția Consiliului Uniunii Europene ? Mă întreb cine are astăzi curajul să avanseze un răspuns.