Modificările Legii privind egalitatea de șanse dintre bărbați și femei (Legea 202/2002) adoptată miercuri de Senat fac parte din restanțele României în acest domeniu.
Raportul de anul trecut al Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru eliminarea discriminării femeilor recomandă României să reducă acest tip de discriminare până în 2021 în toate domeniile, de la dezvoltarea serviciilor pentru victimele violenței, până la asigurarea accesului la educație sexuală, cote obligatorii pentru femei la alegerile parlamentare și locale, simplificarea depunerii plângeriloe de hărțuire sexuală, dar și asigurarea de către stat a plății egale, precum și participarea femeilor în consiliile de administrație ale marilor companii listate la bursă.
Legislația în domeniu vorbește despre toate aceste chestiuni, dar, nimeni nu verifică în ce măsură sunt puse în practică.
Propunerea adoptată miercuri de Senatul de la București cere instituțiilor și autoritățile publice central și locale, civile și militare, plus companiilor private care au mai mult de 50 de angajați ca în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii să angajeze un expert în egalitate de șanse.
Există însă și posibilitatea ca un angajat să preia această sarcină și să urmeze cursuri de specialitate pentru a putea urmări cum e respectată egalitatea între femei și bărbați.
În motivarea proiectului se precizează între altele necesitatea aplicării Rezoluției Parlamentului European cu privire la hărțuirea la locul de muncă (2001/2339), acordul-cadru al Uniunii Europene cu privire la stresul de la locul de muncă și tot felul de cercetări din care rezultă discriminările la care sunt supuse femeile.
Potrivit sondajelor, în România discriminările se fac pe patru paliere: împotriva celor cu dizabilități fizice, a celor cu HIV sau SIDA, împotriva persoanelor gay și a femeilor.
Ideea angajării în companii private a unei persoane care să supravegheze egalitatea de gen a fost criticată, mai cu seamă din perspective economice.
Pe de altă parte e greu de crezut că un angajat ar putea să-și someze propriul patron să pună în practică egalitatea între femei și bărbați. E posibil însă ca în acest fel să se reducă hărțuielile sexuale, care în România în multe cazuri nici măcar nu sunt percepute ca atare.
De asemenea ar putea fi evitate violențele de limbaj și umilirea angajatelor, dacă acest lucru nu se face chiar de patron.
Propunerea legislativă ar fi avut mai mult sens, dacă expertul de gen ar fi venit să verifice în mod regulat din afară, dintr-o instituție independentă, care să fie un fel de poliție de supraveghere a respectării drepturilor femeilor și eventual și a celorlalte minorități.
E greu de crezut că lucrurile pot fi urnite din loc cu modificările adoptate miercuri, poate că pe ici pe colo vor fi câteva mici victorii, dar în tradiția autohtonă e nevoie de pedepse clare și usturătoare pentru o evoluție în sensul unei reale egalități între femei și bărbați la locul de muncă.
Acest proiect de lege e forma preferată de politicienii români de a legifera drepturi care nu vor fi puse niciodată în practică.