Cum se alege secretarul general al NATO și de ce Franța se opune numirii unui britanic

Președintele francez Emmanuel Macron încearcă să blocheze candidatura ministrului britanic al Apărării, Ben Wallace, care caută să devină următorul șef al NATO, cum a relatat-o, la Londra, The Sunday Telegraph. Oficialii francezi le-au transmis insistent colegilor din NATO că ei doresc să aibă o figură din Uniunea Europeană în fruntea NATO.

Manevra Parisului face parte dintr-un plan detaliat din partea Franței de a face UE independentă din punct de vedere militar și mai puțin influențată de Washington pentru securitatea sa.

Macron este sprijinit de Germania și de majoritatea celor 22 de țări din UE care fac parte simultan și din NATO. Olanda și Polonia sunt considerate a fi singurele țări din UE care s-ar putea eventual opune celorlalte, sprijinind un candidat britanic.

La fel, la Bruxelles, site-ul Politico a analizat în detaliu disputele interne dintre aliații NATO cu privire la procesul cooptării și personalitatea viitorului secretar general al NATO și cum poate asta fi legat potențial de cursa și negocierile în culise pentru cele mai înalte funcții din UE.

Tensiunile sunt atât de mari printre țările membre în Alianță (31, după aderarea Finlandei), încât este foarte posibil ca lui Jens Stoltenberg să i se propună să rămână secretar general NATO încă un an.

Cum se alege secretarul general al NATO

Nu există reguli precise pentru procedeul numirii secretarului general NATO si nici un algoritm al succesiunii, ci doar negocieri în culise intre statele membre, combinate cu necesitatea obținerii unui consens al celor 30 de membri.

Modalitățile alegerii unui șef al NATO au fost întotdeauna extrem de complexe. Înainte, alegerea secretarului general al Alianței coincidea și cu amețitoarele negocieri pentru înaltele posturi din UE (Comisie, Consiliu etc.). Secretarul general al NATO trebuie să fie un civil european (în vreme ce comandantul suprem al forțelor NATO din Europa trebuie să fie un general american, cartierul general militar fiind situat la Mons, tot în Belgia).

Interferență cu marile numiri din UE

Încă de la fondarea Alianței, s-a decis așadar o dată pentru totdeauna că liderul politic al Alianței, secretarul general, va fi întotdeauna un civil european, în vreme ce șeful militar va fi un american.

Chiar dacă Organizația Tratatului Nord Atlantic este cu totul distinctă de Uniunea Europeană, era admis tacit, până în 2014, că țara care își plasează un secretar general al NATO trebuie să aibă mai puține pretenții la un post mare în UE.

Pentru a evita asta, la marile negocieri din 2014, toată lumea a acceptat tacit un non-european, norvegianul Jens Stoltenberg (Norvegia nu este membră în UE), astfel încât acel post să nu intre în pachetul târguielilor europene. La fel, Stoltenberg a fost ulterior prelungit, din nou pentru a evita ca postul lui să devină un jeton în târguielile europene.

Franța — îngrijorată de starea militară a “Albionului”

Franța și-a exprimat însă sistematic îngrijorarea cu privire la starea forțelor armate britanice, din cauza reducerilor bugetare decise la Londra, în timp ce Macron a anunțat deja că Franța va crește cheltuielile militare cu mai mult de o treime până în 2030.

Macron, care a susținut mult timp că Marea Britanie trebuie să se confrunte cu „consecințele reale” ale deciziei sale de a părăsi UE, a jucat un rol esențial în planurile Bruxelles-ului pentru a crea o forță „terestră, aeriană și maritimă” de reacție rapidă, forță de 5.000 de oameni gata oricând de acțiune. Criticii susțin însă că o asemenea inițiativă ar diminua rolul NATO ca principal garant al securității europene.

Deocamdată, însă, Joe Biden ar dori ca Stoltenberg să rămână încă un an în fruntea NATO. Președintele SUA e convins că nu există loc pentru incertitudine, deoarece războiul din Ucraina a intrat într-o etapă critică.

Dacă va fi prelungit in fruntea NATO, Stoltenberg va avea atunci sarcina de a interveni, pe lângă Turcia, in favoarea primirii Suediei.

Stoltenberg și-a făcut o misiune personală din a superviza discuțiile și negocierile cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care se opune, din rațiuni de politică internă, primirii Suediei în NATO.

Cu toate acestea, șefa guvernului danez, Mette Frederiksen, și ea o candidată serioasă, ar putea fi, de asemenea, blocată de Franța, pe fondul îngrijorării că un al treilea secretar general nordic consecutiv ar crea un dezechilibru în cadrul NATO, favorizând nejustificat membrii scandinavi.

De asemenea, se știe că Turcia și-a exercitat dreptul de veto asupra candidaturii ei, după ce ambasadorul danez la Ankara a fost convocat atunci când Coranul și steagul turcesc au fost arse în fața ambasadei Turciei din Copenhaga.