Igor Belei: „Probabil, bunătatea este parte din firea noastră și ea așteaptă ocazia să ne-o putem manifesta”

Igor Belei de 17 ani este director al Misiunii Sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei. Misiunea ajută, prin campaniile sale, bătrânii singuratici, persoanele cu dizabilități, tinerele mame, orfanii și familiile numeroase. Un interviu despre efortul de alinare a suferințelor în integrarea socială a oamenilor aflați în nevoie.

Interviu cu Igor Belei

Europa Liberă: Cum îi găsiți pe acești oameni care întind o mână de ajutor pentru cei nevoiași?

Igor Belei

Igor Belei: „De fiecare dată ne mirăm și noi. Cumva avem o atmosferă deprimantă, o atmosferă care ne spune de fiecare dată că nu vom reuși, dar rezultatele ne arată că din an în an sunt tot mai mulți aderenți și oameni care vin să fie împreună. Probabil, bunătatea este parte din firea noastră și ea așteaptă ocazia să ne-o putem manifesta și ne-o manifestăm atunci când există și cineva care-o face alături. Și ea este chiar molipsitoare.”

Europa Liberă: Am întâlnit oameni care spun că pe cei săraci îi ajută tot cei săraci, că cel bogat nu l-ar înțelege pe cel sărac sau cel sătul nu-l înțelege pe cel flămând.

Igor Belei: „Dintotdeauna am constatat câteva lucruri: oamenii care au îmbogățit brusc nu-i ajută pe ceilalți. Probabil, cei care au o bunăstare din generații în generații reușesc să fie și înțelegători cu cei care au mai puțin. Oamenii care nu au foarte multe, dar se bucură de ce au, reușesc să dea și celorlalți. Dintotdeauna filantropia și bunătatea s-au făcut cu bănuțul văduvei, dar nu cei care au bani sunt bogați, cei care sunt împliniți cu viața lor și cu ceea ce au. Sigur nu ne ajung niciodată banii, nevoi sunt la fiecare, totdeauna nu ne ajunge câte ceva din cele materiale, dar împlinirea aceasta și înțelegerea că cineva e mai în nevoie nu vin la cei care au foarte mulți bani, ci la cei care sunt liniștiți cu ei și cu ceilalți din jur.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. este mai ușor să identificați persoanele care au nevoie de ajutor sau persoanele care vor să ofere ajutor?

Igor Belei: „Întotdeauna e complicat să gestionezi situațiile acestea. Din păcate, de multe ori, dacă ne referim la cei care vor să primească ajutor, strigă cei care permanent strigă că au nevoie de ajutor și ei au făcut din asta un fel de a trăi. Noi încercăm să-i ajutăm pe cei care nu strigă, care suferă sau care s-au trezit într-o situație de vulnerabilitate și care trebuie sprijiniți ca să-și revină din starea asta de deprimare, pentru că sărăcia nu este o stare doar de penurie financiară, ci un fel de a fi, un fel de a nu mai lupta, de a nu mai reuși să lupți. Sigur sunt situații de vulnerabilitate când chiar oamenii nu pot să supraviețuiască, cum sunt bătrânii care nu mai pot să muncească. Ei deja au muncit destul la viața lor, dar am avut și foarte multe situații în care au fost profesori, medici, dar așa s-a întâmplat că au rămas singuri la sfârșitul vieții. Pe de altă parte, actul filantropic este mult mai valoros pentru cei care dau, pentru că este un act de formare. Noi ca și instituție a Bisericii punem în practică și dăm forme de milostenie, pentru că Biserica

dintotdeauna a spus: „a hrăni, a îmbrăca, cum a îndemnat Hristos”, iar noi nu dăm decât forme prin care putem să ne manifestăm, pentru că de multe ori e ușor să spui: „iubesc pe aproapele pe care nu-l cunosc” și de cele mai multe ori cel mai complicat e cumva să facem ca să crească comunitatea pe care noi o ajutăm să crească pe treapta serviciului social și să spună: „îl ajutăm pe omul acesta”. De multe ori sunt prejudecăți legate de emoțiile pe care le-ai avut cu un om anume pe durata vieții – că n-a muncit suficient de mult, că n-au avut grijă copiii lui de el… De multe ori suntem tentați să ajutăm pe altul din alt sat pe care nu-l cunoaștem și putem să avem o imagine cumva gândită. Și-i foarte complicat să ajutăm vecinul nostru, emoțional vorbind, pentru că, vezi Doamne, avem o anumită relație și un anumit istoric de relaționare cu el. Și asta-i cel mai complicat – să reușești să-l ajuți chiar pe vecinul tău fizic.”

Europa Liberă: Iar pe cei mărinimoși îi identificați mai ușor?

Igor Belei: „Încet, încet; e un val care vine de încredere, pentru că la început a fost foarte multă neîncredere. Dacă ne gândim, de exemplu, acum nouă ani, la lansarea campaniei „Masa Bucuriei” a fost complicat de a convinge magazinele și partenerii comerciali că este un act de caritate și până la urmă vor avea...”

Europa Liberă: Și ați ajuns la zeci de tone de produse alimentare pe care le oferiți celor necăjiți?

Igor Belei: „Am ajuns la zeci de tone și peste o mie de voluntari. Am avut echipe de angajați, redacții întregi de jurnaliști care au zis: „Avem noi grijă de un magazin, venim noi cu prietenii”. Au fost oameni foarte cunoscuți care au venit cu familia. Dacă la început puteam suspecta doar de o mișcare de imagine, nu putem suspecta acum oamenii ăștia de mișcare de imagine, din moment ce au venit cu soțiile sau cu soții și cu copiii; au reușit să-i mobilizeze și pe cei de acasă. Deci, e chiar un gest de umanitate pe care l-am obținut.”

Europa Liberă: Și după acești ani de activitate pe care o desfășurați Dvs., ați putea să faceți portretul-robot al Moldovei sărace?

Igor Belei: „De fapt, nouă ani de campanie, dar „Diaconia” are din 2001…”

Europa Liberă: 17 ani?

Igor Belei: „Exact. Suntem una din cele mai longevive organizații din Republica Moldova. A fost o dinamică diferită pe care am trăit-o în cei 17 ani. Dacă la început exista mult mai multă speranță și exista o trăire mai apropiată de fosta Uniune Sovietică din care oamenii încercau să iasă. Adică e sărăcie, dar e temporară, pentru că, vezi, nu demult am trăit mult mai bine și acum, din păcate, avem o deprimare, o deznădejde; în situația asta ni-i soarta, așa trăim, așa vom termina. În special, vorbim de vârstnici, cei tineri sunt doar cu gândul la plecare. Și vorbim aici și de oamenii care primesc ajutor, dar și de cei care se implică. Din păcate, avem din ce în ce mai puțini oameni pe care putem să-i implicăm, pentru că sau deja muncesc peste hotare, sau sunt în situația să devină beneficiari.”

Europa Liberă: Ați avea o rețetă pentru cum ar putea Moldova să scape de sărăcie?

Igor Belei: „Întrebarea aceasta mi-o pun cam zilnic, dar nu pot să vă zic. De multe ori suntem noi înșine presați de această deprimare, dar luptăm, pentru că așa ni-i firea, să luptăm.”

Europa Liberă: Mulți ajung la ideea că e mult mai bine celui nevoiaș să-i da undița și nu peștele.

Igor Belei: „E adevărat, doar că ușor mecanic asta e spus, pentru că de multe ori discutăm, de exemplu, cu angajatorii și ei spun: „Da, vine omul care-i într-o nevoie, dar nu are o disciplină a muncii și atunci trebuie să-l obișnuiești, fiindcă îi dai de muncă, dar el nu-i obișnuit să muncească sau nu-i obișnuit să vină cu regularitate la muncă; lui îi e suficient cât primește astăzi”. Or, dacă ești angajat într-o dinamică de muncă, trebuie s-o duci până la capăt. De asta e nevoie și de asistență, pentru că doar undița, el n-o apucă, el nu știe să pescuiască, el nu știe să se scoale dimineață la patru, că peștele atunci se prinde, dacă mergem pe parafrazarea asta mai departe.”

Europa Liberă: Dvs. chiar vedeți aceste două Moldove paralele – lumea oamenilor bogați și lumea oamenilor săraci?

Igor Belei: „Uneori am impresia că cei din Chișinău, în special, trăiesc într-un fel de acvariu în care se mișcă și formează bariere prin care încearcă să nu vadă ce se întâmplă în afară. M-am mirat de multe ori când au venit oameni și povesteam lucruri pentru mine obișnuite, pentru că sunt des prin localitățile rurale, în sate și pentru mine-s lucruri obișnuite și nevoia oamenilor să o cunosc și atunci când descriam aveam impresia că povestesc unui european despre realitatea vieții cotidiene din Republica Moldova, pentru că, pe de altă parte, omul dacă, nu știu, a fost școlit în Occident, de exemplu, a revenit, s-a angajat într-o instituție internațională, are un venit mai mult sau mai puțin suficient ca să poată trăi și să meargă de două ori pe an la odihnă, e rupt de realitatea bunicilor, nu mai cunoaște realitățile, decât de la televizor.”

Europa Liberă: Din observațiile Dvs., sărăcia materială e cea care afectează mai mult lumea sau și cea spirituală?

Igor Belei: „Și una, și alta, căci, din păcate, avem acum sărăcie în a doua, în a treia generație. Și atunci dacă cei care au trăit cumva bunăstarea, vorbim și de bunăstarea familială, pentru că atunci când se întâlneau în familie și cumva se sprijineau, acum săracii sunt izolați, stau de unii singuri, nu au de multe ori sprijin. Mulți dintre cei pe care îi ajutăm, nu vorbim de serviciile pentru bătrâni, de exemplu, pentru mame singure care sunt victime ale abandonului, la rândul lor, și situația îi mult mai complicată în a-i ajuta. Acum nu mai e suficient doar să le dai bani, încercăm să creăm noi familii. În momentul în care, nu știu, o mamă singură s-a trezit în centrul maternal, pentru că așa a fost situația și descoperim că ea de acolo își formează familie, începe să-și facă cumetri, vecini. Ei înde ei formează o rețea de sprijin care n-a existat pentru dânșii până atunci.”

Europa Liberă: Care sunt lecțiile după atâția ani de activitate?

Igor Belei: „Încercăm să schimbăm lucrurile în jurul nostru.”

Europa Liberă: Dar ați vorbit despre o evoluție care nu vă mulțumește, pentru că e una cum ați văzut 17 ani în urmă lumea săracă și e cu totul alta cum o găsiți astăzi?

Igor Belei: „E adevărat, la nivel de societate, dar dacă mă uit la „Diaconia” ca și instituție, avem foarte mulți aderenți; oameni care se identifică cu cauza pe care am construit-o ani de zile; oameni care nu se mai întreabă cine este în instituția asta, pentru că au văzut că în „Diaconia” este o formă de manifestare a bunătății…”

Europa Liberă: Dvs. îi numiți mesageri ai bunătății?

Igor Belei: „Mesageri ai bunătății sunt cei care încearcă să lucreze împreună cu noi, pentru că așa cum spuneați despre acea undiță, de multe ori oamenii spuneau: „Vreau să dau eu singur” și au văzut că de fapt rezultatul a fost invers proporțional. De fapt, stricau sau beneficiarul, cel care primea nu era foarte mulțumit. Și atunci trebuie să lucrezi cu o instituție care chiar poate profesionist să gestioneze situația. Și eu cred că am schimbat un pic lucrurile în jurul nostru. Și asta contează. Este un pas, dar mai avem mulți pași de făcut și e important să reușim să schimbăm atitudinea în jurul nostru.”

Europa Liberă: Generația tânără înțelege ce înseamnă compasiune pentru cel aflat în dificultate?

Igor Belei: „Cei pe care îi văd eu la „Diaconia”, sutele de voluntari înțeleg. Sunt mii care nu înțeleg încă, dar probabil va trebui să lucrăm ca să creăm aceste entități care să aibă cât mai mulți aderenți. Eu nu cred că lucrurile se vor schimba peste noapte; ele se pot schimba doar dacă fiecare din noi face ceva. Prin campania „Masa Bucuriei” nu reușim să hrănim toată lumea. Noi reușim să arătăm că este un gest pus mână de la mână care chiar schimbă anumite lucruri, schimbăm destine, hrănim niște oameni, nu acoperim toate nevoile și nu înlocuim instituțiile statului, care de fapt creează breșele și, din păcate, din cauza cărora nu sunt oamenii sătui și îmbrăcați.”

Europa Liberă: Cât de mult vă pune pe gânduri fraza „unul cerșește, altul risipește”?

Igor Belei: „Biserica încearcă să spună că cel care cerșește este o ocazie pentru cel care risipește. Atunci când lui Hristos i s-a reproșat de ce acest ulei a fost cheltuit pe el în loc să fie vândut și dat săracilor, el a spus: „Pe săraci întotdeauna îi veți avea, iar pe mine nu”. Vorbim despre sufletul tău. Faptul că noi încercăm să salvăm săracii este important, dar este important gestul pe care-l pot face cei care îl pot face. Deci, pot crește în interior. Noi putem să punem cele două realități – cel care risipește și cel care primește într-un mod formativ, într-un mod în care pot crește ambii, învățând unii de la alții – unii să prețuiască ceea ce au, iar ceilalți să poată mulțumi celor care dau.”