Mize mari pe scena politică

Vitalie Ciobanu

Ultimele zile ne-au adus evenimente politice interesante în Republica Moldova. Igor Dodon, cel care uneori își amintește că are o funcție de șef de stat (chiar dacă dobândită prin fraudă, cum afirmă contestatarii săi), funcție care-i pretinde echidistanță și imparțialitate, a invitat trei din cei patru actori politici intrați în noul Parlament la consultări în vederea constituirii unei majorități parlamentare și a învestirii unui Guvern de care Moldova – abandonată de finanțatorii externi – are mare nevoie.

Partidele s-au perindat la președinție. Au mers socialiștii, a fost și Plahotniuc, liderul PD, flancat de fostul spicher Candu și de noul președinte de fracțiune Filip (o echipă, așa cum se vede, bine rodată, călită în afaceri și combinații politicianiste). Știrea momentului însă este că Blocul ACUM și-a anunțat intenția de a prelua guvernarea, propunându-l pe Andrei Năstase președinte al Parlamentului, iar pe Maia Sandu prim-ministru al unui guvern minoritar. Fosta opoziție extraparlamentară își reafirmă programul electoral, concentrat în pachetul legislativ care țintește dezoligarhizarea Moldovei și restaurarea statului de drept.

Anunțul Blocului ACUM, care de curând și-a confirmat unitatea prin semnarea unui acord politic, dar în Parlament va activa în cadrul a două fracțiuni parlamentare – PAS și Platforma DA –, a animat presa și a ridicat nivelul narațiunii postelectorale. Pretențiile fostei opoziții sunt motivate de faptul că, în situația în care s-a pomenit astăzi Republica Moldova – sărăcie galopantă, exod, corupție endemică, instituții captive, blocarea finanțării externe –, ei, Blocul ACUM, sunt singurul actor politic credibil în fața partenerilor occidentali, care poate salva și menține pe linia de plutire acest stat.

Declarația Blocului ACUM privind asumarea guvernării este implicit și una electorală, punctează în perspectiva unor eventuale alegeri anticipate. În contextul basarabean în care politica este înțelegere camuflată, obscură și cel mai adesea cinică, oferta Blocului ACUM pare oarecum suprarealistă și hazardată. E un gest radical, cum n-am mai avut: celor de la guvernare li se propune, practic, să renunțe la putere de bună voie sau să susțină cu voturile lor, dacă le pasă de Republica Moldova, pachetul anti-oligarhic propus de partidele pro-europene reunite în Blocul ACUM.

Au apărut deja comentarii că liderii ACUM ridică intenționat miza pentru că nu vor colaborare cu actualii guvernanți, că s-au retras în „turnul de fildeș al moralității”, că și-au construit un plan care-i menține în ofensivă, că abuzează de populism. Și coordonatorul Vlad Plahotniuc s-a arătat oarecum surprins de ultimele declarații ale Blocului: „I-am invitat să discutăm perspectivele unei guvernări comune, inclusiv să le oferim funcții, chiar mai multe decât își doresc. Au refuzat și au spus că nu au nevoie de funcții. Astăzi și-au propus unul altuia funcții. Pentru mine este puțin straniu”.

Este „straniu” atunci când te consideri parte a soluției, și nu parte a problemei, cum te văd cei cărora le-ai propus acele funcții, doar pentru a-i anihila – este convingerea lor. Asta le scapă și unor voci din presă care insistă ca „orientarea pro-europeană” a Moldovei să fie salvată printr-o alianță dintre niște adversari politici ireconciliabili. Dacă n-ar fi așa, acești comentatori ar fi trebuit să le ceară actualilor guvernanții să nu se comporte despotic, să nu mintă, să nu manipuleze, să nu-i favorizeze pe hoți și să nu încarcereze cetățeni care au avut curajul să se opună regimului.

Blocul ACUM a înțeles că trebuie să preia inițiativa, să pună celelalte partide în fața unor măsuri care rezumă gravele probleme ale Moldovei. Astfel, democrații și socialiștii sunt invitați să lase deoparte gargara statalistă, retorica stabilității (a stabilității în lux pentru ei, potentații „Pro-Modova”, și în sărăcie pentru majoritatea cetățenilor), și să spună dacă vor susține acest program. Dacă nu, alegătorii vor judeca.

Blocul ACUM a precizat că este de acord să aibă discuții cu forțele politice intrate în Parlament, condiția este ca aceste discuții să fie deschise presei, așa ca publicul să vadă, să aprecieze care sunt „ideile directoare și patriotice” ale convorbitorilor. Întrucât avem vii în memorie negocierile interminabile purtate în spatele ușilor închise dintre partidele fostei Alianțe pentru Integrare Europeană, de pe urma cărora ne-am ales cu instituții și sectoare ale vieții publice acaparate, împărțite aidoma unor domenii de pradă.

Clasa politică moldoveană – un mediu în care toți se suspectează între ei și așteaptă să fie fentați sau chiar loviți sub centură, ca în lumea interlopă – va avea de trecut un test de sinceritate. Pentru Blocul ACUM această condiție a transparenței este necesară și ca măsură de autoapărare, pentru ca holdingurile lui Plahotniuc și Dodon să nu „ficționalizeze” pe marginea discuțiilor și să nu distorsioneze mesajele, să nu facă rezumate manipulatorii.

Deja se comentează pe un ton superior despre faptul că reprezentanții fostei opoziții din stradă – „aroganți”, „elitiști”, „egolatri” etc. – nu țin seama de tradiția politică basarabeană, că „au pierdut contactul cu realitatea, de parcă nu ar trăi în Republica Moldova”. Când este evident că pentru Blocul ACUM a se alia cu Partidul Democrat sau cu PSRM înseamnă a se face complice la o nouă guvernare coruptă și a nu schimba nimic. Fosta Opoziție pro-europeană se va discredita total, adică se va înscrie cu succes în „tradiția politică moldoveană” care ne-a adus doar dezastre.

Poți, desigur, judeca mișcările Blocului ACUM prin prisma șanselor de a prelua guvernarea. Aceste șanse nu sunt mari, ca să nu spunem că lipsesc cu desăvârșire. Când te declari împotriva „sistemului ticăloșit” (apud Traian Băsescu) și nu te „cumințești”, ba continui să ceri dezoligarhizare chiar și după ce ai acces în Parlament, să nu te aștepți că vei fi susținut de ceilalți actori politici.

Doar că „nerealistă”, cum pare prin prisma celor care-și doresc puterea cu orice preț, adică puterea de dragul puterii, strategia Blocului ACUM este logică din punct de vedere politic pentru un partid care ține la principiile sale și la votul cetățenilor. Exponenții PAS și ai Platformei DA au fost acuzați că „vor să stea comod în opoziție”, că „nu vor să pună umărul, nu vor să contribuie…” Ei bine, iată: vor să pună umărul, vor să scoată Republica Moldova din starea de umilință în care a ajuns, au și un pachet legislativ propus ca punct de pornire. Dacă nu vor obține sprijinul altor partide din Parlament, măcar vor spune că nu și-au trădat credința și obiectivele pentru care au fost votați.

Există în acest moment un clivaj foarte clar între, pe de o parte, interesele de putere ale unui grup care este gata să recurgă la tot felul de scheme și combinații oculte pentru a-și prezerva dominația, și, pe de altă parte, interesul național. Suntem într-o situație insolită, excepțională, în care apelul la adevăr și la valori care nu se schimbă în funcție de unde te afli – la guvernare sau în opoziție – e singura cale pentru oamenii politici de a nu-și pierde obrazul și identitatea, e singura posibilitate de a sparge crusta de fărădelegi și „cutume” sub care Republica Moldova abia de mai respiră. Nu este o misiune imposibilă, e o investiție în viitor.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.