Prognozele analistului Brian Whitmore: După ce Rusia va fi învinsă, va veni un „moment 1989'"

„După ce Rusia va fi învinsă în Ucraina - și va fi, dar asta ia timp - va veni un moment 1989”, șansa de a încheia după zeci de ani, procesul de eliberare a țărilor din Europa de Est, cu includerea „Moldovei, Ucrainei și Georgiei” în instituțiile occidentale. „Poate chiar și Belarus”, spune analistul politic american Brian Whitmore de la Atlantic Council.

Autor al podcastului de geopolitică „ Power Vertical ” (Verticala puterii), concentrat mai ales pe Rusia „putinistă”, Brian Whitmore s-a familiarizat și cu problemele R.Moldova, mai ales în anii când a fost editor la RFE/RL, la Praga.

„Cred că președinta Maia Sandu este conștientă de șansa care o să apară”, mai spune Whitmore într-un interviu cu Europa Liberă, și „vrea să fie sigură că Moldova este pregătită”.

Va fi Occidentul, mai ales Uniunea Europeană, pregătit pentru o nouă extindere? Și unde se vor trage liniile de demarcați, dacă războiul din Ucraina va fi urmat de un „Nou Război Rece”? Iar o Rusie fără Putin, va fi o Rusie diferită?

• Războiul din Ucraina a provocat o breșă în elita politică rusă, între cei care vor să se întoarcă la situația dinainte de februarie 2022 și cei care vor o „victorie totală”.
• Președintele Vladimir Putin, în acest moment, nu poate mulțumi pe nimeni, așa cum la sfârșitul anilor 80, Mihail Gorbaciov nu putea mulțumi nicio tabără. O situație periculoasă.
• Sistemul politic din Rusia semănă cu sistemul mafiot, rolul lui Putin – ca „naș” – este de a ține echilibrul între diversele clanuri.
• Rebeliunea milițiilor Wagner a ilustrat eșecul acestui sistem.
• Când Rusia va fi învinsă în Ucraina, o să apară o șansă, un „moment 1989”, dar va marca și începutul unui „Nou Război Rece”
• R. Moldova, la fel ca Ucraina, Georgia și eventual Belarus, trebuie să fie pregătită să profite de „ușile care se vor deschide” spre structurile occidentale.

  Your browser doesn’t support HTML5

  Brian Whitmore, Atlantic Coucil

Europa Liberă: Atacuri cu drone în interiorul Rusiei, atacuri asupra podului peste strâmtoarea Kerci, rebeliunea din iunie a milițiilor Wagner, dispariția unor înalți comandanți ruși de pe scena publică, decizia președintelui Vladimir Putin de a extinde vârsta de recrutare la 30 de ani - ce ne spun toate aceste elemente, și nu numai, despre mersul războiului pornit de Rusia împotriva Ucrainei? Și cu ce efecte asupra Rusiei?

Brian Whitmore: „Războiul a adâncit o prăpastie în interiorul elitei politice din Rusia, între cei care cred că războiul a fost o idee proastă și ar vrea să se întoarcă la situația dinainte de 22 februarie 2022 și cei care încă visează la o victorie totală în Ucraina. Niciuna din variante nu este realistă. Iar președintele rus Vladimir Putin este în situația în care nu poate mulțumi pe nimeni. Pentru un lider rus, o situație periculoasă.

Amintește într-un fel de Mihail Gorbaciov la sfârșitul anilor 80 - nu că l-aș compara pe Gorbaciov cu Putin, ar fi ridicol. Lansându-și reformele însă, Gorbiaciov a provocat și el o ruptură în elita politică, între cei care nu credeau în reformele lui și ar fi vrut să le facă „neîntâmplate”, și cei care visau deja la dispariția URSS, la sfârșitul comunismului și la un sistemul politic pluralist. Iar Gorbaciov apăra o soluție de compromis pe care nimeni nu o dorea.

Războiul l-a pus pe Putin exact în această poziție, în care nu poate satisface nici o tabără, ceea ce anunță vremuri tulburi. În cadrul elitelor.

Așa ajungem la rebeliunea lui Evgheni Prigojin.

Dacă vrei să înțelegi elita politică din Rusia, trebuie să renunți la manualele de științe politice, și să citești romane ca „Nașul” (...). Regimul din Rusia seamănă cu o organizație mafiotă: un „naș” în centru, adică Putin, capi mai mici, apropiați de „naș”, cu propriile lor clanuri și armate. Rolul „nașului” este să mențină echilibrul între clanuri, să le împiedice să se războiască între ele pentru acces la resurse.

Dacă citim rebeliunea lui Prigojin în această cheie, a fost vorba de războiul dintre două clanuri, dacă îi punem pe [ministrul rus al Apărării, Serghei] Șoigu și pe[Șeful Statului Major, Valeri] Ghersimov de aceeași parte a baricadei. Dacă ar fi urmat scenariul tradițional al politicii ruse, Putin i-ar fi lăsat să se ciondănească un pic, după care le-ar fi comandat să se potolească.

Așa s-a desfășurat renumitul război între „siloviki” din 2007, când diverse clanuri s-au luptat, dar nu pe fundalul unui război, pentru controlul asupra punctelor vamale – o afacere „darnică”.

Acum însă Putin a scăpat situația de sub control, și asta nu a trecut neobservat în lumea mafiotă.

Europa Liberă: Cum se explică intervenția președintelui belarus Alexandr Lukașenko în acest „război al clanurilor”? Ce rol a jucat el?

Brian Whitmore: „Aici totul a deraiat de la scenariul cunoscut. Inițial am crezut că este numai Lukașenko, cu gura lui mare. S-a dovedit însă că Putin chiar a recurs la un al treilea „șef de clan” pentru a pune capăt războiului dintre cele două mafii (Prigojin și armata).

Este singura mea explicație, iar în zilele noastre, ca analiști, trebuie să fim modești și să recunoaștem că avem puține informații. În ultimii cinci-zece ani, lumea politică rusă a devenit total opacă iar noi ne întoarcem la „kremlinologia” părinților noștri, după o perioadă mult mai transparentă, imediat după căderea comunismului.

Intervenția lui Lukașenko, faptul că Prigojin nu a „dispărut” cum m-aș fi așteptat, faptul că milițiile Wagner nu au fost dizolvate, toate sunt devieri de la scenariul clasic. Oare milițiile Wagner au infiltrat serviciile de securitate? Poate, nu știm. Oare lui Putin îi este frică? Poate, nu știm. Oare Putin nu face decât să câștige timp și, cândva, Prigojin va avea „un accident”? Poate, nu știm.

Sunt foarte multe lucruri pe care nu le știm sau nu le vedem. Dar vedem că autoritatea lui Putin a fost subminată de toate eșecurile înregistrate de Rusia în războiul din Ucraina, dar și de revolta lui Prigojin. Asta înseamnă că Putin ar putea fi înlăturat de la putere? Nu m-aș aventura în astfel de prognosticuri.

Dar evident că s-a supraestimat când a invadat Ucraina, s-a bazat pe informații foarte proaste și nu a reușit să-i „citească” pe ucraineni.

Toate aceste elemente scot în evidență punctele slabe ale „sistemului Putin” - un sistem care funcționează un timp, după care se blochează.”

Europa Liberă: Recent, istoricul francez Francoise Thom, o foarte bună cunoscătoare a URSS și Rusiei post-sovietice, spunea într-un interviu cu Europa Liberă că este indiferent dacă Putin rămâne sau nu la putere, Rusia nu se va schimba cât nu se schimbă sistemul. Iar prin sistem înțelegea o construcție în care elitele, prin bună-voința liderului, au acces nelimitat la resursele de stat...

Brian Whitmore: „Exact despre asta vorbim, de la cnezatul Moscovei, la Rusia imperială, la Rusia țaristă, la Uniunea Sovietică și Federația rusă! Rusia nu se bazează pe instituții. Democrațiile occidentale sunt construite pe instituții, pe legi și procese codificate. Sistemul rusesc constă din relații de putere, relații de clan, relații bazate pe binomul patron-client. Se bazează pe reguli nescrise, pe înțelegeri. De fațadă au existat mereu instituții, fie că era Biroul Politic al Partidului Comunist sau aparatul prezidențial și Duma de stat în Rusia lui Putin. O fațadă menită să acopere sistemul oligarhic, și asta nu cred că se va schimba.

Rusia nu se va schimba, atâta timp cât acest sistem persistă iar Putin nu este decât manifestarea de moment a sistemului.”

Europa Liberă: Și cum vedeți situația R. Moldova în acest context? O țară mică, săracă, neutră, cu ambiții europene declarate și o poziție din ce în ce mai critică la adresa unei Rusii care se pare că nu se va schimba, oricine ar fi la Kremlin?

Brian Whitmore: „(...) Moldova este una din cele trei țări la răspântia dintre Rusia și Occident, alături de Georgia și Ucraina. În diverse momente, fiecare dintre ele a „condus” sau a fost la „coada” grupului în raport cu eforturile de apropiere de Occident. În acest moment, dinamica este decisă de Ucraina și modul cum merge războiul.

Moldova, mi se pare, face însă tot ce se poate - intern - ca să fie pregătită pentru orice șansă care o să apară. Și o să apară.

Dacă Rusia este învinsă în războiul din Ucraina, și cred că lucrul acesta se va întâmpla, ia însă timp, deci când va fi învinsă, o să apară ceea ce eu numesc „un moment 1989”.

Un moment în care Rusia nu va mai avea forța de a dicta (vecinilor), și pentru Ucraina, dar și pentru Moldova și Georgia - dacă își face temele - se va deschide ușa pe care vor putea intra în structurile occidentale.

Ușa aceasta ar putea fi deschisă chiar și pentru Belarus.”

Europa Liberă: Când Rusia va fi învinsă...cum definiți „învinsă”?

Brian Whitmore: „Rusia învinsă, pentru mine, înseamnă că va fi obligată să se retragă din toate regiunile ocupate după invazie, dar și din Crimeea. Minimum ar fi toate regiunile ocupate din 2022. Cred că este posibil și cred că asta se va întâmpla, dar o să ia timp, pentru că războaiele nu se câștigă într-o zi.

Când Rusia va fi învinsă, o să apară o șansă imensă pentru țările Parteneriatului Estic.

Cred că președinta Maia Sandu este conștientă de acest lucru, și vrea să fie sigură că Moldova este pregătită, că Moldova și-a făcut toate temele de acasă.

Sigur, nu o să fie o repetare a anului 1989, dar ceva similar: atunci, cehii, slovacii, polonezii, românii și-au câștigat libertatea iar acum, acest proces ar putea fi dus la bun sfârșit, incluzând și restul țărilor europene, care nu au putut participa la „momentul 1989”. Mă refer la Moldova, Georgia și Ucraina.

Este Occidentul pregătit pentru acest moment? O întrebare crucială.

Dar când vine vorba de Moldova, sunt optimist, pentru că m-a surprins plăcut în ultimii ani. Înainte era o țară 50% la 50% între pro-occidentali și pro-ruși, dar odată cu dispariția lui Vladimir Plahotniuc de pe scena politică, balanța s-a înclinat clar spre tabăra pro-occidentală: dovadă victoria în alegeri a Maiei Sandu și a partidului creat de ea.

Moldova este, în acest moment, un exemplu pozitiv. Sigur, sunt lucruri care nu merg cum ar trebui, dar dacă privești lucrurile de la distanță, dacă te gândești unde era Moldova în 2010 sau 2015 și unde este astăzi, vezi că este o diferență ca de la cer la pământ.”

Europa Liberă: Războiul din Ucraina va determina dacă ușa spre instituțiile europene se deschide și cât rămâne deschisă?

Brian Whitmore: „Războiul nu este numai despre Ucraina, este războiul care va încheia procesul de eliberare a Europei de est.

Ceea ce înseamnă că ne îndreptăm, cred eu, și spre un „Nou Război Rece”, o nouă confruntare între Est și Vest. Întrebarea este unde va trece de data aceasta linia de demarcație: în lungul graniței estice a Ucrainei, cu Ucraina în vest? Poate mai la vest, și atunci va fi în lungul graniței de est a Moldovei sau a celei de vest? Și unde va fi Belarus?

Asta se decide acum, nu numai pe câmpul de luptă din Ucraina, dar și în afara lui, iar când momentul decisiv o să vină, toate țările trebuie să fie pregătite să profite de șansa care li se va oferi.”

Europa Liberă: Șansa de a se integra în structurile occidentale, corect? În cazul R. Moldova pentru moment, ca țară neutră, integrarea în NATO nu este de actualitate, dar este integrarea în UE. Iar în opinia mea, acest proces de integrare europeană a obligat țările est-europene la reforme mult mai profunde decât integrarea în NATO. Este Uniunea Europeană pregătită să accepte noi membri din est?

Brian Whitmore: „Cred că în acest moment, Uniunea Europeană este mult mai deschisă la perspectiva unei noi extinderi, cred că războiul din Ucraina a avut și aici un efect „transformator”, a arătat fața adevărată a Rusiei. Astăzi nu mai poți fi un „Putinversteher” (tolerant față de Putin) și să aspiri la un loc la masa „țărilor civilizate”. Un progres semnificativ față de acum câțiva ani, deși desigur, nu este exclusă vreo alunecare înapoi.

Aplaud în acest context și politica administrație Biden, care a reușit să ajute Europa să-și regăsească unitatea, după anii de relații haotice ale administrației precedente Donald Trump.

Cred că lumea occidentală nu a mai fost de mult așa de unită ca în aceste zile, apar desigur mereu fisuri, este normal, dar este mai unită decât oricând, mai ales de la încheierea Războiului Rece.

Mi-e frică de un singur lucru: dacă în Rusia are, totuși, loc o schimbare de regim, Occidentul s-ar putea repezi din nou să-i întindă mâna, or acest lucru nu trebuie să aibă loc decât atunci când esența sistemului rus se schimbă. Să nu mai repetăm greșelile de la începutul anilor 90, când am pus relațiile cu Rusia pe primul loc, în detrimentul celorlalte foste republici sovietice.”