Reconstrucția Ucrainei nu se poate face „într-o bulă”, este nevoie de participare regională, spune între altele Alina Inayeh, consilieră a președintei GMF, una din autoarele celui mai recent studiu al think tank-ului „German Marshall Fund” despre refacerea Ucrainei.
„Asistența de urgență pentru Ucraina a fost și este o necesitate dictată de războiul Rusiei” iar „alianța pentru susținerea Ucrainei ar trebui să adopte o viziune mai strategică asupra reconstrucției țării, cu un ochi către planificarea pe termen mediu și lung” se arată în studiul „Un plan Marshall pentru Ucraina”.
Am întrebat-o pe Alina Inayeh, specialistă în regiunea Mării Negre, de ce un plan Marshall, și ce ar putea aduce nu numai Ucrainei dar și țărilor învecinate, începând cu R. Moldova.
- Reconstrucția „mare”, pe termen lung a Ucrainei trebuie să aibă o dimensiune regională. Nu se poate face „într-o bulă”, izolat.
- „Mica reconstrucție” a început deja, în pofida războiului, pentru că oamenii au nevoie de infrastructură, de școli și spitale.
- „Marea reconstrucție”, la care se referă și „Planul Marshall pentru Ucraina” va începe însă după încheierea războiului.
- Procesul [de reconstrucție] trebuie să fie participativ, transparent și corect.
- R. Moldova, România, Polonia trebuie incluse în această strategie.
- Există consensul că Rusia trebuie să plătească „pentru daunele cauzate” dar nu s-a găsit încă o soluție practică. Statele Unite și UE au abordări diferite.
- Aspectul social al reconstrucției, răspunsul la „de unde se va găsi mână de lucru” și „cum poate fi ajutată societatea ucraineană să treacă peste trauma războiului” sunt atât de complicate încât „problema banilor devine minoră”.
Europa Liberă: La sfârșitul lunii mai, German Marshall Fund a publicat un nou studiu sub titlul „Spre un Plan Marshall pentru Ucraina” : de ce un Plan Marshall și de ce ar trebui să înceapă de acum, când țara este încă în plin război?
Alina Inayeh: „Un Plan Marshall pentru că cel puțin noi am făcut paralela cu planul de la sfârșitul celui de la Doilea Război Mondial: tot un plan de reconstrucție a pagubelor cauzate de un război și amploarea de care este nevoie, financiară și nu numai.
Dacă poate să înceapă acum? Toată lumea și-a pus această întrebare, cei care sunt direct implicați au încetat să și-o mai pună, pentru că reconstrucția mică („rebuilding” în engleză) a început deja. Trebuie să înceapă acum pentru că în Ucraina continuă să trăiască oameni, care au nevoie de spitale, au nevoie de școli și grădinițe, au nevoie de o infrastructură, fie ea și minimală.
Reconstrucția „mare” despre care se tot vorbește și la care se referă toate conferințele [internaționale recente], în care se va reface infrastructura mare, baraje, stații energetice, etc, aceasta nu va putea să pornească cu adevărat decât după război. Dar ar fi nevoie de elemente ale acestei reconstrucții și acum.”
Europa Liberă: Când ar putea să înceapă această reconstrucție de lungă durată?
Alina Inayeh: „Dacă aș știi răspunsul la această întrebare, aș fi unică! Nu am nici cea mai mică idee cât va mai dura războiul.
Părerea mea este că vom vorbi de o încetare a conflictului, de o încetare a conflictului armat dar despre un conflict mocnit, nici măcar înghețat, ci mocnit, de un astfel de conflict vom vorbi foarte multă vreme.
De aceea este nevoie ca investitorii să se obișnuiască cu ideea unor investiții cu un risc foarte mare. De aceea s-a vorbit atât de mult și la conferința de la Londra [a donatorilor] despre asigurarea investițiilor din Ucraina. Fără o asigurare solidă, nici un investitor nu va voi să vină, chiar după ce se termină faza acută a conflictului militar.”
Mâl și ruină: ucrainenii se luptă cu urmările ruperii barajului Kahovka
Europa Liberă: Nu se știe cât va consta „marea reconstrucție” dar cum va fi finanțată și va fi Rusia și ea implicată, obligată, să participe?
Alina Inayeh: „Prima întrebare este cât va consta? Nu se știe, se vehiculează multe sume, ultima, cea „omologată” la Londra a fost de 483 de miliarde de dolari. La momentul actual.
Cu siguranță că și Rusia va trebui să joace un rol, și se insistă foarte tare pe acest lucru pentru că, în primul rând, este o datorie morală să plătească pentru ceea ce a „stricat”, să spunem așa.
Cum anume se va întâmpla acest lucru? Este foarte complicat, nu este deloc atât de simplu cum ar dori unii și cum spun unii.
Cum se poate finanțata această mare reconstrucție, care ar trebui deja să înceapă? În primul rând din investiții private, lucru discutat mult la [Conferința internațională a donatorilor de la] Londra. Dublate, sprijinite de o asigurare foarte solidă, parteneriate public-privat. Investițiile private obligatoriu trebuie să joace un rol foarte important.
A fost și unul din neajunsurile conferinței de la Londra. Diverse țări și grupuri de țări și-au asumat o serie de obligații [financiare] dar neajunsul a fost că deși s-a vorbit, s-a insistat mult pe importanța investițiilor private, ele au fost foarte timide.
Nu am avut investitori privați care să se oblige cu vreo sumă, în această fază.
Cât privește activele rusești, că despre ele este vorba, și cum va plăti Rusia pentru pagubele pe care le-a produs, este o problemă foarte complicată. Vorbim de activele Băncii Centrale rusești, sunt sume substanțiale.
Ele nu pot fi pur și simplu confiscate, așa cum se vorbea acum un an și cum mai doresc încă mulți. [Riscul este ] de a intra în complicații legale și financiare, cu repercursiuni deosebit de grave: dacă această confiscare se face lasând cea mai mică portiță legală deschisă, de care să poată profita Rusia, ne putem vedea obligați la un moment dat să dăm înapoi aceste active.”
„Pentru moment, se merge pe căi diferite în Statele Unite și Uniunea Europeană. În SUA se face în continuarea mult lobby pentru confiscarea activelor rusești, iar în UE se merge pe investirea activelor rusești și folosirea dobânzii, sau chiar folosirea taxelor de pe dobândă, astfel încât activele în sine să rămână izolate și în siguranță. (...)
Pe nici un mal al Atlanticului, lucrurile nu au fost decise (...)
Ideea însă că Rusia trebuie să plătească, rămâne. Principiul că Rusia trebuie să plătească nu este pus de nimeni la îndoială.”
Europa Liberă: Transparența și combaterea corupției: sunt în continuarea probleme serioase pentru investitori, fie privați sau guverne?
Alina Inayeh: „Problema „anti-corupției” – ca să fim mai optimiști – a fost discutată intens. Metoda prin care statul ucrainean asigură transparența folosirii acestor fonduri, transparența întregului program de reconstrucție este intens discutată și rămâne o prioritate.”
„Este cred prioritatea unu, chiar mai importantă decât găsirea surselor de finanțare.
Cum am spus și în raportul GMF, nu este vorba numai de transparența a ceea ce se face, ca ceea ce se face să fie legal și corect, ci și ca în procesul de planificare a întregii reconstrucții să participe nu doar guvernul și o mână de economiști și oameni de afaceri, ci să participe societatea civilă, mai ales să participe regiunile. Administrațiile locale și regionale.
Nu totul să fie hotărât și dictat de la Kiev, ci să fie un proces participativ, atât cât se poate. Procesul trebuie să fie participativ, transparent și corect.
Ucraina nu are deloc, în ultimii zeci de ani, o istorie de țară corectă și necoruptă și această istorie încă mai bântuie mediile de afaceri.”
Europa Liberă: Ce implicații regionale poate avea un Plan Marshall pentru Ucraina? Mă gândesc în primul rând la R. Moldova dar și la restul țărilor din regiune.
Alina Inayeh: „Ucraina are nevoie de regiune pentru a porni și face această reconstrucție. Evident, Moldova este - din punctul nostru de vedere și mai ales al meu ca româncă - prima țară care trebuie, nu atât să contribuie la reconstrucția Ucraina (deși și acest lucru este posibil), cât să fie inclusă în reconstrucția Ucrainei. Le fel România și Polonia.
Fără o conectivitate bună prin România și Polonia, cu Vestul, reconstrucția nu poate fi făcută. Toate mărfurile ucrainene merg în Vest prin România și Polonia, și acest lucru nu se va schimba în următorii zece, douăzeci de ani.
Apoi, pentru a porni această reconstrucție, și pentru a asigura cumva unele aspecte și lanțul de producție, se pot crea „hub”-uri logistice, de producție atât în România cât și în Polonia, de unde să plece de exemplu materiale de construcție sau orice este nevoie.”
„Când am vorbit prima dată de acest lucru, toată lumea a reacționat imediat cu „NU, toți banii trebuie să meargă în Ucraina și așa sunt prea puțini”.
Nu despre asta este vorba, este vorba despre cum gândești reconstrucția, în așa fel încât să creezi sinergii între ceea ce se poate face în România și merită făcut în România, ceea ce se poate face în Polonia, în Moldova.
Noi [GMF] insistăm foarte multe pe o abordare regională a reconstrucție. În următoarea versiune a raportului nostru [ Un plan Marshall pentru Ucraina] vom aborda exact acest aspect.”
Europa Liberă: Ucraina trebuie să devină nu numai independentă energetic de Rusia dar să facă și trecerea spre o energie verde, pe măsură ce vrea să se integreze și în UE. O transformare pe care o va face izolat, sau va fi și acesta un proces regional?
Alina Inayeh: „Ideea unei reconstrucții energetice a Ucraina este o reconstrucție verde. Dacă am fi cinici, am putea spune că acum, Ucraina are „avantajul” de a putea construi verde, plecând oarecum de la zero. Un avantaj față de alte țări care nu pleacă de la zero și trebuie să schimbe întregul sistem energetic, să treacă de pe „fosil”, pe energie verde.
Tot ce se va face în plan energetic în Ucraina, se va face având în vedere energia verde, energia regenerabilă, pe cât este posibil.
În ce măsură această reconstrucție trebuie să cuprindă și regiunea este clar și simplu: și România, și Polonia, și Moldova , toate au obiective de energie verde pe care trebuie să le atingă.”
În fața problemelor sociale, cea a banilor pare „cea mai mică problemă”
Alina Inayeh: „Un aspect pe care nu l-am prins în raport, dar va fi discutat în următoarea ediție, este aspectul uman, al resurselor umane, al reconstrucției. La suprafață, când spun acest lucru, cineva se poate gândi la refugiați, la întoarcerea refugiaților. Este mult mai profund și complicat.
Să spunem că încetează războiul și ne lansăm în această reconstrucție: este nevoie de mână de lucru, cu cine se va lucra? Este o societate în care bărbații se vor fi întors din război sau sunt plecați în afara țării. Starea psihică a întregii națiuni, nu numai a celor care se întorc din război. Multe aspecte legate de factorul uman, care nu au fost încă discutate. Să nu uităm că este o societate traumatizată. Poate trebuie să ne gândim serios la o reconversie profesională. Vorbim de o energie verde, deci și de cu totul alte tehnologii.
Fie femei sau bărbați, vor trebui să fie învățați să lucreze cu aceste tehnologii. Toată lumea, până acum, a vorbit despre bani, bani, bani, bani.
Până la urmă, dacă ne uităm la toate aceste aspecte, începem să vedem că banii ar putea fi ultima problemă. Bani se găsesc până la urmă, cum s-au găsit și pentru a susține militar Ucraina.
Dar sunt atât de multe alte probleme care trebuie discutate și cumva rezolvate, încât banii par a rămâne, până la urmă, cea mai mică problemă. ”
