Ajuns la ediţia cu numărul 16, festivalul de la Chişinău de jazz în stil etno a oferit, ca de obicei, spectacole de un rafinament european incontestabil. Zicând „european”, am în vedere altceva decât „evroremontul”. Adică, un spectacol din cadrul festivalului de la Chişinău ar fi binevenit şi la Berlin, şi la Paris, ori în capitala Norvegiei, unde locuieşte de 20 de ani pianistul şi compozitorul moldovean Mihail Alperin, musafirul emisiunii de astăzi. Daţi o căutare pe Internet şi o să aflaţi povestea lui. Şi alături de acest „monstru sacru” al jazzului se află directorul executiv al festivalului, Veronica Ştefăneţ, fiica lui Anatol Ştefăneţ, întemeietorul formaţiei TRIGON, care formaţie a ctitorit Festivalul „Ethno Jazz” de la Chişinău.
La dezbaterea din studioul Europei Libere
RRândul trecut vă spuneam că intrăm într-o fază fierbinte a politicului. În sseptembrie, într-adevăr, s-au stabilit niște priorități. Astăzi, măcar astăzi, să le dăm la o parte, pentru că luna septembrie la fel a demarat în trombă cu o sumedenie de evenimente culturale. Dacă ne uităm pe agendele culturale, nu știu cine reușește să le acopere, să le vadă, măcar să audă despre toate câte se întâmplă în septembrie. Eu, cum am deja o tradiție la Europa Liberă să acord o emisiune Festivalului „Ethno Jazz”, care a ajuns la a XVI-a ediție, zic obligatoriu astăzi să vorbim despre acest festival, pentru că avem și musafiri deosebiți la festival, și unul dintre ei este musafirul Europei Libere, este celebrul, inegalabilul Mihail Alperin care, dacă vă uitați în Wikipedia, figurează drept om de arte, om de jazz, pianist care este, întâi de toate, clasificat în Moldova, pentru că aici și-a început cariera, deși a fost născut în Kameneț-Podolski.
Mihail Alperin
Și o avem pe Veronica Ștefăneț, director executiv al festivalului. Nu vă uitați că arată atât de tânără, dar pe umerii ei fragili încape un întreg festival, este fiica domnului Anatol Ștefăneț, cel care, de fapt, a inițiat festivalul, iar legătura între Anatol Ștefăneț și domnul Mihail Alperin este că dânsul este părintele spiritual al acestei formațiuni. Și Anatol Ștefăneț recunoaște, dar și domnul Alperin spune că, de fapt, dânsul l-a direcționat spre mixarea asta a folclorului moldovenesc cu jazzul. Și domnul Alperin, care este stabilit de 20 de ani în Norvegia, este un cetățean nordic, continuă să valorifice folclorul moldovenesc. Mai multe lucruri le puteți afla în Wikipedia.
Your browser doesn’t support HTML5
Punct și de la capăt
Eu o să încep de la partea tehnică a festivalului. Domnul Alperin poate să vorbească în engleză, în rusă, româna a uitat-o suficient de mult ca să facem acest experiment, de asta dânsul o să vorbească în limba rusă și eu o să încerc să-i adresez întrebările la fel în limba rusă.
Veronica Ștefăneț
Pentru început, aș vrea s-o întreb pe Veronica, ce noutăți și dacă-i posibil, în general, să aduceți noutăți după 15 ediții de festival? Cu ce poți să mai miri publicul, după ce ați adus toate mostrele posibile de jazz mondial, și avem un public, zic așa, suficient de alintat, ca să-l mai mirați cu ceva?
Veronica Ștefăneț: „Desigur că este posibil, deoarece în creație muzicienii apar, este un proces continuu și toți sunt interesanți și noi îi găsim, și ei vor să nimerească la noi la festival. În afară de muzicienii noi pe care îi descoperim, încercăm să ieșim, să mergem și în regiuni; la Cahul și la Soroca am fost în acest an. Și la Tiraspol vom merge pe data de 25.”
Europa Liberă: Adică mergeți și acolo unde, totuși, publicul nu-i alintat?
Veronica Ștefăneț: „Și nu-i chiar pregătit. Adică am fost la Colegiul de muzică din Soroca, la Universitatea „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul și vom merge la Tiraspol, la Colegiul de muzică „Anton Rubinstein”. Acolo este o școală foarte bună de jazz și ei tot timpul cu brațele deschise așteaptă să vină festivalul și-s curioși să ne asculte. Iată, domnul Mihail va pleca cu o lecție, cu un work-shop acolo, în ziua de luni.”
Europa Liberă: Cât de mulți pretendenți alegeți dintr-un număr? La un festival, în general, sigur că sunt multe dosare, sunt aleși după anumite criterii; nu e neapărat un juriu, dar e o selecție. Dvs. cum selectați oamenii pe care îi invitați?
Veronica Ștefăneț: „Sunt foarte mulți muzicieni care vor să nimerească la festival și sunt sute de CD-uri pe care le primim cu rugăminți și sunt sute de scrisori de la oameni care vor să participe la festival, deoarece el pe scena internațională este deja la un nivel destul de înalt și muzicienii vor să vină aici ca să-și poată scrie în CV că ei, iată, au participat la acest festival, întrucât pentru ei acesta-i un punct care le valorifică creația. Criteriul de selecție a fost întotdeauna foarte dur. Cu selectarea muzicienilor tot timpul s-a ocupat mama, care este coordonatorul tuturor evenimentelor.”
Veronica Ștefăneț
Europa Liberă: Am impresia că-i omul cel mai dur în familia voastră.
Veronica Ștefăneț: „E eroul nr. 1 al festivalului, adică, ea e cea în jurul căreia lucrurile încep să se miște și oamenii din jur, de asemenea.”
Europa Liberă: Am impresia că-i antipodul lui Anatol. Anatol, dacă ar fi să aleagă, cred că pe toți 100 i-ar invita… E cel mai blajin om, iar Natalia este cea mai riguroasă, omul care rămâne în culise și, de fapt, e motorul.
Veronica Ștefăneț: „Da, ea, de fapt, e motorul principal cu siguranță și niciodată în favoarea unor altor priorități nu scade acel nivel de valoare, pe care se pune accentul an de an. Adică, în primul rând, muzicianul care vine trebuie să prezinte o valoare indubitabilă, să nu apară niciun fel de întrebări, pentru că rolul cel mai important este de educare a publicului, ceea ce și face festivalul.”
Europa Liberă: Dar există și public destul de educat și elevat care apreciază muzica de calitate?
Veronica Ștefăneț: „Cu siguranță, cu siguranță. De asta și se vrea să se diversifice cu diferite ramificații, de asta e și etnojazzul, fiindcă el e cel care dă o notă deosebită și face astfel ca publicului să-i fie interesant și din perspectiva de lărgire a orizonturilor, adică să fie și mai colorat poate într-o oarecare măsură, adică divers să fie și pentru acei care iubesc jazzul clasic, și pentru acei care mai mult preferă muzica mai ușor poate de perceput, care are o notă folclorică și o face mai colorată, dar în orice caz se ține foarte mult să reprezinte o adevărată valoare muzicianul invitat.”
Europa Liberă: Dar ați practicat și invitarea unor muzicieni sau formații foarte exotice, cum a fost, de exemplu, World Kora TRIO; invitat pe scena de la Chișinău, instrumentul acesta african nemaipomenit, sau alte formațiuni care fac și show, nu doar muzică. Asta vă preocupă în mod special sau așa iese de la sine?
Veronica Ștefăneț: „Nu-i în mod special, nu. Aș zice că oricum se pornește de la aceea ca să fie, în primul rând, un muzician bun și tot timpul îi curios și interesant să te atingi de lucrurile care nu sunt accesibile pe alte căi.
De exemplu, anul acesta vine muzicianul din Turcia care este ceva absolut neobișnuit, care a inventat un instrument muzical care nu mai există în lume. El se numește „yaybahar”. Deocamdată, pe scena internațională nu este foarte cunoscut, adică, el abia a apărut, dar în afară de faptul că într-adevăr e exotic instrumentul pe care dumnealui l-a făcut, el e și foarte curios de văzut, pentru că nu-i clar cum e construit, cum el l-a făcut. Este compus din niște țevi și membrane mari și are un sunet acustic foarte cosmic.”
Europa Liberă: Am vorbit puțin despre felul în care sunt selectați artiștii și despre obiectivele echipei care face selecția. Dacă ați avea ocazia să decideți pe cine să invitați la festivalul din Chișinău, ce criteriu ați adopta?
Mihail Alperin: „Eu aș face ceva ce nu face nimeni. Este primul criteriu: trebuie să faci ceea ce nu fac alții. Este criteriul numărul unu.”
Veronica Ștefăneț: „Dar un asemenea festival ca la noi chiar nu există în lume…”
În direct de la concert pianistului Mihail Alperin cu acordeonista Evelina Petrova (Rusia)
Mihail Alperin: „Exact. Deci, ei au înțeles totul corect: trebuie de făcut ceea ce nu fac alții. Însă, problema constă în faptul că cineva ne-a impus nouă tuturor ideea că muzica este o distracție. Deoarece eu nu sunt absolut de acord cu această idee, aș face totul pentru a demonstra fiecărui om, inclusiv fiecărui muzician, că el s-a născut pe acest pământ nu pentru a distra. Vă imaginați, ce am eu în vedere. Imaginați-vă că tatăl dvs. care s-a născut în Moldova...”
Vasile Botnaru
Europa Liberă: Dumneavoastră spuneți acum o erezie, pentru că muzicanții la nuntă anume aceasta și fac: îi distrează pe oamenii cu paharul în mână.
Mihail Alperin: „Voi repeta. Eu spun o erezie divină. De la bun început îi spuneam lui Anatol că el nu își cunoaște rădăcinile. Îi ziceam: tu crezi că înțelegi că muzica folclorică este muzică folclorică, însă aceasta este mult mai profundă decât crezi. Dumnezeu, Creatorul ne spune tuturor același lucru. Și dacă ați fi cunoscut cine sunteți, ați fi fost uimiți. Însă, cineva ne-a zis că noi suntem limitați, deși este fals, deoarece noi suntem fără limite. Ce înseamnă să-ți limitezi conștiința, să-ți alegi, de exemplu, folclorul ca pe un paravan după care te simți calm, deoarece există tradiția sau cultura?
Mihail Alperin
Acum, însă, despre jazz. Aceasta și este o matrice, folclorul este o matrice, muzica clasică este o matrice. Ieșirea din matrice este sarcina noastră comună. Nu este important dacă sunteți muzicant sau nu. Este nevoie să ieșim din matricea formării proprii, a viziunilor proprii învechite despre cine suntem noi și de ce suntem aici. Înțelegeți, ce înseamnă o matrice?
Ce înseamnă matricea muzicii clasice? Această matrice educă în oameni spiritul de concurență, despre care am mai vorbit. Béla Bartók zicea corect că, de fapt, concursurile există doar pentru cai. El știa ce spune. Sunt de acord cu el. Cum putem noi să concurăm în dragoste? Este imposibil, este o absurditate. Tot ce știm noi și în ce am început să credem este o absurditate. Atât. De la bun început am fost mințiți. De ce am fost mințiți? Pentru a dezvolta în voi și în mine sentimentul inferiorității. Iar atunci când ne-am născut în păcat, ei chiar ne-au zis că voi încă nu v-ați născut și încă nu ați făcut nimic, că voi deja v-ați născut în păcat. Vă imaginați ce înseamnă aceasta? Dar ce va fi mai departe? Deci, să ieșim din matricea sistemului vechi de credințe este sarcina noastră comună.”
Europa Liberă: Deci, dacă voi încerca să formulez cumva o concluzie în baza discursului Dumneavoastră, ieșirea din matricea muzicii folclorice prin jazz reprezintă un moment de eliberare?
Mihail Alperin: „Bineînțeles. Dar este doar un prim pas de ieșire pentru tatăl ei și pentru cei din jurul său. Să iasă din matrice. Tatăl său l-a ignorat pe Anatol timp de trei ani, deoarece îl considera un trădător.”
Veronica Ștefăneț: „Atunci când el a părăsit formația „Lăutarii”, tata nu a vorbit cu el timp de trei ani”.
Your browser doesn’t support HTML5
În fiecare duminică la Europa Liberă: Punct și de la capăt
Europa Liberă: Da, mi s-a povestit despre acest lucru.
Mihail Alperin: „Exact. Deci, un trădător! Ne-a lepădat! Pentru nu știu care jazz... Ce este aceasta? „Muzică burgheză americană interpretată de niște grași!...” Vă amintiți? Deci, Anatol a făcut un prim pas și eu îi ziceam: trebuie să faci un prim pas, să ieși din această matrice a folclorului. Însă al doilea pas este să iasă din matricea jazzului. Este ceea ce fac eu. Și al treilea pas este să iasă din matricea muzicii clasice europene, care este cea de-a treia matrice”.
Europa Liberă: Însă, dacă ne vom îndepărta prea mult de aceste matrice care reprezintă, să zicem, un anumit set de stereotipuri, dar totuși o limbă clară, cum atunci vor comunica între ei muzicanții, consumatorii acestei muzici? Atunci nu va mai exista o bază comună.
Mihail Alperin: „Este foarte important să vorbim acum despre următoarele. Ce este libertatea? Postul dumneavoastră de radio...”
Europa Liberă: Da-da-da…
Mihail Alperin: „…Se numește „Europa Liberă”. De ce Europa, și nu toată lumea? Iată o matrice. Este o absurditate. Ce este Europa? Ce reprezintă Europa fără restul lumii? Este imposibil. Toată istoria jazzului are rădăcini europene și rădăcinile folclorice ale întregii lumi. Națiunea americană ca atare nu există și niciodată nu a existat. Prin urmare, jazzul nu este o artă americană și niciodată nu a fost.”
Mihail Alperin
Europa Liberă: Deși unanim este acceptat că jazzul s-a născut în cartierele în care locuiau afroamericanii...
Mihail Alperin: „Iată cineva v-a zis acest lucru, și Dumneavoastră ați crezut...”
Europa Liberă: Da-da-da...
Mihail Alperin: „…Iarăși, nu există nimic în mod separat. Conștiința separată zice că există Europa sau ne-Europa. Însă este un fals. Nu există niciun fel de Europă pentru o pasăre care zboară deasupra acestei planete. Toată lumea este una. Noi avem un singur Dumnezeu, o singură națiune – națiunea dragostei. Este o națiune a inimii. Când v-am văzut prima oară, deodată mi-am zis: este fratele meu. De ce oare? Că doar nu vă cunosc”.
Europa Liberă: Noi ambii suntem îmbrăcați în roșu. Mișa Alperin, când ați înțeles aceasta? Eu iarăși mă întorc la cariera Dumneavoastră. Ați pornit din Chișinău. Ați fost fondatorul mai multor curente și atunci, probabil, nu ați fost conștient de misiunea Dumneavoastră?
Mihail Alperin: „Nu, am fost conștient de ea. Șapte ani petrecuți în restaurantul „Chișinău”, alături de bandiți, sunt de ajuns pentru a conștientiza...”
Europa Liberă: Cum este mai corect: tápeur sau tapéur?
Mihail Alperin: „Tapeur? Nu, tapeur este cineva care stă undeva...”
Europa Liberă: …La pian.
Mihail Alperin: „...La pian. La restaurantul „Chișinău” exista un ansamblu. Timp de șapte ani îmi câștigam pentru existență, înțelegând cine nu sunt. Dumneavoastră știți ce faceți toată viața? Spuneam ieri...”
Veronica Ștefăneț: „Da”.
Mihail Alperin: „Toți oamenii sunt născuți perfecți. Toți 100% sunt niște iluminați. Astăzi, nouă miliarde de oglinzi se privesc unele pe altele. Toți oamenii sunt, pur și simplu, niște oglinzi care reflectă unele pe altele. Vă imaginați, ce imagine este aceasta? Nouă miliarde de oglinzi reflectă unele pe altele. Și ce reflectă ele acolo? Frică. Și dragoste. Și mai mult nimic. Noi nu putem să înțelegem frica fără dragoste. Nu putem să o înțelegem, cum este aceasta: frica și dragostea?
Mihail Alperin
Acum trebuie să facem alegerea: să trăim după legile societății sau după legile adevărului interior, a înțelegerii tale ce înseamnă o personalitate. Dumneavoastră veți spune, dar cum să comunicăm? Ce este o personalitate? Este acel care și-a găsit vocea proprie. Acel care a trecut prin acea perioadă care se numește „a cunoaște, cine eu nu sunt”. Dumnezeu a introdus astfel în noi toate programele.”
Europa Liberă: Aceasta seamănă foarte mult cu un discurs academic. Însă de ce atunci există asemenea realități în care oamenii care sunt născuți în egală măsură geniali, oglinzi, iluminați, împușcă unii în alții, nu pot să se înțeleagă între ei? Sunt oameni care poartă ceasuri asemănătoare, dar întârzie...
Mihail Alperin: „Da, adevărat. Deci, imaginaţi-vă un triunghi. Aici v-ați născut iluminat, perfect. Acum vă înălțați până la starea de imperfecțiune care este un plan împotriva perfecțiunii, și vă întoarceți la perfecțiune. Toată lumea va veni aici. Toți 100%. Nu este important câți din ei împușcau unii în alții, ucideau unii pe alții. Ei mereu vor sfârși acolo. Este un plan divin. Atât. Dar pentru ce Dumnezeu a creat un astfel de triunghi? Pentru ce? Pentru ca să aflați cine sunteți, trebuie să cunoașteți, cine nu sunteți. Doar atunci când veți înțelege cine nu sunteți, veți ajunge la ceea ce sunteți.
Șapte ani petrecuți în restaurantul „Chișinău” alături de bandiți. În fiecare zi, întorcându-mă acasă, plângeam și îmi ziceam că voi fi un om liber, liber de tot, de toată lumea și de aceste limitări. Voi merge prin toată lumea și voi inspira pe toată lumea să devină zei, și nu sclavi. De ce am vrut să devin liber? Și să iubesc, să iubesc fiecare notă și să fiu liber. De ce? Pentru că știu ce este lipsa de libertate, știu ce înseamnă un bandit și eu cunosc valoarea libertății. Radio Libertate. Ce fel de Europa Liberă poate fi fără libertatea întregii lumi? Ce înseamnă Europa? Este o absurditate!”
Europa Liberă: Dar locuiți în Europa.
Mihail Alperin: „Eu nu locuiesc în Europa, eu...”
Europa Liberă: Din punct de vedere geografic, vă aflați în Norvegia.
Mihail Alperin: „Ei cred că este Europa. Ei au crezut în această prostie. Ei s-au împărțit în bucăți. Dumneavoastră vă gândiți că sunteți un moldovean sau un chinez. Dar acest lucru nu este adevărat...”
Europa Liberă: Însă, din păcate, acest lucru este menționat în pașaport.
Mihail Alperin: „Da, însă aceasta nu este adevărat... Dar cum am înțeles-o? Printr-un experiment cu sursele folclorice universale. Eu nu sunt un teoretician. Am să vă arăt toate discurile pe care le-am înregistrat. Voci din Bulgaria, cântăreți de oberton din Mongolia, Huun-Huur-Tu, Moscow Art Trio, folclorul autentic din Rusia, muzica improvizată, Free Jazz – tot ce era posibil, tradiția clasică, Stravinski, au fost marii mei învățători. Cineva doar trebuia să vină după Stravinski - și am venit eu.”
În studioul Europei Libere: Punct și de la capăt
Europa Liberă: Dar, apropo, Anatol a avut acest episod cu tatăl, iar Dumneavoastră nu ați avut un asemenea episod, ca să vă reproșeze cineva că v-ați lăsat de rădăcinile evreiești...
Mihail Alperin: „Desigur, permanent. Particip cu regularitate la Festivalul de Jazz de la Ierusalim. Și ies acolo și spun: „Eu nu sunt evreu și nu sunt un jazzman”. Urmează replica: „Cum așa? Sunteți la un festival de jazz organizat de evrei. Sunteți în Ierusalim. Ce aveți în vedere?” Directorul festivalului, Vladimir Mak, prietenul meu, îmi zice după concert: „Cine te crezi, în general, ce îți asumi? Te afli în Israel, este o țară evreiască”. Iar eu îi răspund: „Nu ai auzit? Eu nu sunt evreu și nu sunt un jazzman. Înțelegi, ce vreau eu astfel să spun? Că îmi este puțin să fiu evreu, îmi este puțin să fiu jazzman. Am ieșit din matricea voastră. Și nu pentru că nu-mi place jazzul sau nu îi iubesc pe evrei. Din contra, deoarece îi iubesc foarte mult, însă eu iubesc evoluția conștiinței și acesta este scopul suprem”. Evoluție înseamnă că ieșiți, dar nu împotriva matricei. Nici într-un caz. Voi ieșiți din matrice și vă creați o lume alternativă proprie.”
Europa Liberă: Și în acest sens să ne întoarcem, totuși, la limba comunicării. Dacă nimeni nu vă va urma, dacă auditoriul nu vă va înțelege, cât de important pentru Dumneavoastră este să simțiți reflecția, ca oamenii să reacționeze, să vă urmeze?
Mihail Alperin: „Nu este important...”
Europa Liberă: Nu este important?
Mihail Alperin: „…Fiecare om este născut solitar cu semnul plus. Există singurătatea cu semnul minus. Dar există și singurătatea cu semnul plus. Fiecare om este născut solitar cu semnul plus.”
Mihail Alperin
Europa Liberă: Ceva asemănător cu calitățile unui lider? Liderii, de fapt, sunt solitari.
Mihail Alperin: „Da, desigur. Fiecare om este născut lider și solitar. Fiecare. Dacă nu o doriți sau nu conștientizați că v-ați născut un lider, veți deveni un sclav sau executorul voinței altcuiva. De ce acești cinci mii de violoniști în Orchestra Simfonică a Israelului își așteaptă rândul pentru un singur loc? Pentru că ei fac unul și același lucru. Și este corect, pentru că toți cinci mii de sclavi cântă la vioară la fel de bine. Bineînțeles, va exista concurență. Deoarece toți cântă același lucru și, practic, la același nivel. Ei gândesc la fel, corect, totul este logic. Însă este un singur Stravinski și cinci mii de violoniști pe un singur loc. Imaginați-vă. Și un singur Prokofiev...”
Veronica Ștefăneț: „Deoarece există frica...”
Mihail Alperin: „Cum?”
Veronica Ștefăneț: „Deoarece există frica de a părăsi matricea...”
Mihail Alperin: „Bineînțeles…”
Veronica Ștefăneț: „Aceasta presupune responsabilitatea...”
Veronica Ștefăneț
Mihail Alperin: „Desigur... Bietul Anatol este înconjurat de această matrice a folcloriștilor. Pe de o parte, folcloriștii îi spun: „Tu ești de-al nostru”. Ceilalți îi spun: „Tu ești moldovean”. Încă cineva îi spune: „Tu ești tatăl nostru”. Înțelegeți?”
Europa Liberă: Înțeleg.
Mihail Alperin: „Dar el nu este niciun fel de tată, niciun fel de moldovean. El este un suflet liber care vrea să se cunoască prin experiență. Prin ce fel de experiență? Mai întâi, să înțeleagă, cine este. Iar mai apoi să se întoarcă la libertatea proprie și să trăiască în dragoste pentru sine și pentru alții.”
Europa Liberă: Cât de greu este să porți aceasta în tine? Ați început cu ideea că aceasta nu este pentru a distra, ci pentru a face un lucru spiritual.
Mihail Alperin: „Nu, aceasta se numește călugărire spirituală...”
Europa Liberă: Călugărire spirituală?
Mihail Alperin: „…Călugărire, iată cuvântul.”
Europa Liberă: Am înțeles, da.
Mihail Alperin: „Este foarte important...”
Europa Liberă: Însă aceasta înseamnă, totuși, a purta o povară, a o conștientiza?
Mihail Alperin: „Aceasta nu este o povară.”
Europa Liberă: Nu este o povară?
Mihail Alperin: „Înțelegeți, fiecare are misiunea de a arăta celuilalt. Cum spunea Brodski? Pentru ce ne-am născut? Nu pentru a lua, ci pentru a ne împărți, pentru a da înapoi. Iată, Dumneavoastră nu v-ați născut pe acest pământ pentru a lua. Eu m-am născut pe acest pământ nu pentru a lua, ci pentru a da. Pentru ce ea s-a născut pe acest pământ? Pentru a da înapoi, pentru a se împărți, dar nu pentru a lua. Atunci când noi cu toții vom conștientiza că ne-am născut să dăm... Dacă ai un dolar sau jumătate de dolar, dacă ai dragoste – dăruiește jumătate din ea, dacă ai talent – întoarce jumătate din talent.”
Europa Liberă: Aceasta sună foarte bine. Să trecem însă acum la generația tânără pe care o reprezintă Veronica. Acum nici ea nu mai este cea mai tânără, deoarece astăzi cei care au 12 ani devin niște pragmatici duri... Veronica, spune-mi, te rog, ce tip de discurs percepe generația voastră sau oamenii și mai tineri în lumea pragmatică de azi când vrei să ai acum și aici un apartament, un automobil, un telefon bun, ghete la modă...
Veronica Ștefăneț: „Eu să vorbesc în română sau în rusă?...”
Europa Liberă: Vă propun să continuăm în limba rusă pentru ca și domnul Alperin să vă înțeleagă răspunsul.
Veronica Ștefăneț: „Eu, personal, sunt absolut de acord cu părerea lui nenea Mișa. El are o expresie foarte bună: „Arta de a greși”. Pentru a întoarce și a cunoaște anumite valori de bază, trebuie să treci prin cercurile de cinism, de pragmatism, de anumite lucruri foarte banale care, de fapt, nu reprezintă o mare valoare. Însă pentru a înțelege cu timpul această valoare, trebuie să greșești. Deci, este un proces absolut normal.
Veronica Ștefăneț
Acum, da, foarte multe lucruri se întâmplă și în generația... Este un tineret foarte frumos. Sunt tineri pe care, pur și simplu, îi întâlnești și înțelegi că ei știu, că ei înțeleg, că ei nu se tem să învețe, că nu se tem să deschidă ochii și să înțeleagă această lume așa cum este ea... Deci, ei nu sunt închiși pentru lucruri noi. Ei le acceptă. Și există o altă categorie care își propune cu totul alte criterii prin care ei simt această lume și cu care trăiesc. Și este dreptul lor de care nimeni nu îi poate lipsi.”
Mihail Alperin: „Da.”
Veronica Ștefăneț: „Însă este un proces normal și până la urmă sunt cu totul de acord că...”
Europa Liberă: Eu mă feresc de clasificări, însă, iată, există o astfel de clasificare: sunt oameni care simt frica de ocean, se tem de această lume și astfel își limitează orizontul lor până la un segment mic, la o mică ambrazură, iar alții, dimpotrivă, sunt entuziasmați de acest zbor despre care vorbiți Dumneavoastră. Însă, iarăși, revenind la muzică, la jazz, la festivalul pe care îl organizează familia Ștefăneț, mi se pare că este o încercare de a oferi oamenilor niște aripi.
Mihail Alperin: „Desigur.”
Veronica Ștefăneț: „Este un instrument care... Deci, nu are nicio importanță, cum anume...”
Europa Liberă: Și vă reușește, până la urmă, cum credeți?
Veronica Ștefăneț: „Da, eu cred, eu sunt sigură că da. Eu văd ce se întâmplă, eu simt, văd că se schimbă percepția oamenilor, criteriile și senzațiile. Deci, sunt lucruri pe care nu le poți exprima prin cuvinte. Însă muzica, ca și orice artă, este acel instrument pe care îl folosești pentru a vorbi, pur și simplu, despre emoții, despre faptul că suntem oameni, despre acele lucruri pe care noi cu toții le simțim, despre faptul că avem dreptul de a le simți. Și în cazul acesta noi folosim muzica. Și lumea o înțelege.”
Europa Liberă: Veronica, dar cum aceasta se potrivește? Iarăși, sarcina mea aici e să vă contrabalansez... Trebuie să mergeți la piață pentru a cumpăra niște cartofi, să găsiți bani pentru acest festival. Ștefăneț se chinuiește. Eu am văzut cum soluționa el anumite probleme organizaționale. El este nevoit să-și umple capul său genial cu astfel de lucruri care nu sunt compatibile cu un artist.
Veronica Ștefăneț: „Este o misiune! O misiune! Însă am avut noroc că timp de 16 ani am reușit să adunăm în jurul nostru un grup de oameni, fie că ei au venit la noi, fie că noi am mers la ei. Însă s-a găsit un grup de persoane față de care noi avem un foarte mare credit de încredere. Ei știu ce facem noi, de ce o facem. De aceea, ei ne ajută și nu ne trădează. De aceea, în fiecare an ei investesc ajutorul lor pentru ca acest festival să aibă loc. Deoarece ei cred că aceasta merită efortul lor. Lucru pentru care noi le suntem foarte recunoscători.
Veronica Ștefăneț
Lui tata îi place să repete deseori că, din păcate, eu nu am o sondă de petrol pentru a organiza festivalul de două, trei sau de patru ori pe an. Însă, noi am vrea să le mulțumim tuturor celor care, pur și simplu, o înțeleg. Și astfel de oameni există, și ei sunt mereu cu noi. Noi le exprimăm gratitudinea noastră, pentru că ei înțeleg că în această idee merită de investit. Da, este greu, este un lucru complicat. Există foarte multă logistică. Și cel mai curios lucru este faptul că în tot grupul nostru de organizatori și de oameni care o fac, noi avem doar un contabil care este într-adevăr contabil. În rest, sunt scriitori, muzicanți, regizori, artiști. Deci, oameni care cred în artă și în puterea artei. Și în faptul că ea este capabilă să miște și să schimbe anumite lucruri. Că această credință poate, până la urmă, să schimbe lucrurile și să facă ceva imposibil. Deci, totul este posibil.”
Mihail Alperin: „Este foarte important să înțelegem că, fără rădăcini, noi suntem zero. Acest lucru este foarte important să-l înțelegem. Uitați-vă la această lume. De ce această lume a uitat ce este ea? Pentru că ei și-au uitat rădăcinile. Cineva ne-a ajutat să le uităm. Să privim Egiptul sau Italia de azi. Să privim fugitiv cultura arabă de azi sau cultura Egiptului. Ei au pierdut totul. Ei au inventat matematica, au descoperit filozofia, au făcut totul. Însă acum ei fac totul invers. De ce? Cineva i-a ajutat. Italia moare în ochii noștri. De ce? Unde este acea Renaștere? Pentru că mâncarea și pantofii s-au dovedit a fi cele mai importante lucruri. Doar agricultura. Toți banii nu sunt îndreptați spre muzeele din Italia pentru a restaura aceste ruine de care nimeni nu mai are nevoie. Doar „mangiare” – a mânca, agricultura. Iată de ce nu există cultură. Pentru că au făcut un schimb de materie. Spiritul s-a depărtat de materie. Dumneavoastră vorbiți despre cartofi, însă nu numai cu pâine va trăi omul.”
Europa Liberă: Și Dumneavoastră sperați să vă opuneți acestui pragmatism?
Mihail Alperin: „Eu nu sper, eu deja...”
Europa Liberă: Deja?
Mihail Alperin: „Eu nu sper la nimic, eu deja am construit o lume nouă...”
Europa Liberă: Dar, fiți de acord, cercurile pe apă nu se mișcă tot atât de repede cât ați fi dorit?
Mihail Alperin: „Asta nu are nicio importanță. Fiecare om este născut ca o lume absolut desăvârșită. El deja este desăvârșit. V-ați născut perfect. Vă puteți imagina aceasta? Dumneavoastră deja ați venit în această lume cu această informație cosmică, iar acum ați pierdut totul...”
Europa Liberă: Da, însă în același timp la școală eu am luat nota „2” și mi s-a spus că sunt un prost și că niciodată nu voi înțelege ce înseamnă matematica.
Mihail Alperin: „Exact, dar de ce trebuie să vă simțiți prost? Pentru a vă întoarce conștient în starea iluminării, a perfecțiunii prin ceea ce noi numim opunerea...”
Europa Liberă: Ceea ce ați mai menționat: eliminăm ceea ce nu sunt eu?
Mihail Alperin: „Desigur. Dumneavoastră și sunteți lumea. De ce eu trebuie să mă gândesc la o oarecare altă lume, dacă lucrul meu este să devin sută la sută fericit?”
Europa Liberă: Îmi permiteți să mă întorc la activitatea Dumneavoastră didactică?
Mihail Alperin: „Da.”
Europa Liberă: Dumneavoastră predați la Universitatea din Oslo...
Mihail Alperin: „La Academie.”
Europa Liberă: …La Academia de Muzică?
Mihail Alperin: „Da.”
Europa Liberă: Ce le spuneți studenților Dumneavoastră?
Mihail Alperin: „Același lucru.”
Europa Liberă: Același lucru?
Mihail Alperin: „Da, în fiecare secundă. Eu le spun tuturor: nu sunteți oameni, sunteți oameni-zei. Iar dacă sunteți oameni-zei, voi nu aveți limite. ADN-ul vostru lucrează acum pentru 5%. Acum, din 2012, toate ADN-urile se deschid și toate datoriile karmice se șterg, și din 2012 a început o altă eră. O vedeți sau nu o vedeți, nu este deloc important. Este o eră a inimii, a energiei feminine. Aceasta le spun eu.”
Europa Liberă: OK, prelegerea s-a încheiat. Iar apoi ei trebuie să meargă să cânte la pian pe Bartók sau pe Sibelius?
Mihail Alperin: „Da.”
Europa Liberă: Și aceasta îi ajută?
Mihail Alperin: „Bineînțeles! Cum îl veți înțelege pe Bartók, dacă nu veți înțelege această lume din jurul lui Bartók? Bartók stătea la restaurant împreună cu Enescu la București. Și ei cântau. Ce cântau ei? Muzica lor proprie pentru oaspeții care beau șampanie. Însă ei nu cântau „Murca” pentru bandiți? De ce astăzi Bartók poate fi înțeles doar atunci când cultura revine în casa voastră, o cultură adevărată, nu cea de pop?
Ce se întâmplă în această biată Moldovă? Ce se întâmplă? Se întâmplă același lucru ca și în toată lumea: cultura pop. Ce înseamnă educația pop? Știți, ce înseamnă educația pop? Cultura pop, educația pop, mentalitatea pop. Prietenul meu Mișa Kazinik mereu vorbește despre aceasta.”
Europa Liberă: Este un fel de surogat?
Mihail Alperin: „Pop înseamnă educație, muzică și cultură pentru toți. Iată ce zic eu. Este o nenorocire. Ce înseamnă pentru toți? Nu, dimpotrivă, dumneavoastră, eu și ea sunteți obligați să vă formați și să deveniți un exemplu pentru cei care vă privesc.”
Europa Liberă: De ce, totuși, v-ați stabilit în Norvegia? Dumneavoastră ziceți că nu acceptați delimitări geografice, însă de ce Festivalul Ethno Jazz s-a născut în Moldova și de ce Mișa Alperin, să mă scuzați pentru familiaritate, s-a stabilit în Norvegia?
Mihail Alperin: „Am să vă spun. Pentru că acolo până acum există democrație socială. Eu până azi consider că aceasta este o singură variantă. Eu nu înțeleg capitalismul, niciodată nu l-am înțeles. Și eu înțeleg că capitalismul deja a murit. Rămășițele democrației sociale pe care noi le priveam în Uniunea Sovietică ca pe o utopie, atunci când am venit în Norvegia, am văzut că aceasta este o adevărată țară social-democratică. Anul trecut, în Oslo, au avut loc zece mii de concerte subvenționate de Ministerul Culturii. Zece mii într-un singur oraș!
Sărmanul Anatol aleargă, cere bani de la Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Şi asta pentru că oamenii cred că cultura înseamnă nunți. Însă, norvegienii nu consideră că actul de cultură înseamnă nunți. Ei cred că cultura este o artă experimentală în care trebuie investite milioane și miliarde obținute de la petrol. Desigur, aceste miliarde încă trebuie să le ai. Trebuie să ai acel petrol pentru a-l vinde și pentru a investi în tineri experimentali...”
Europa Liberă: Pentru ca într-un sfârșit…
Mihail Alperin: „…Pentru ca într-un sfârșit fiecare tânăr să nu depindă de piață. Iată de ce. Dacă el este un Garbarek sau cineva celebru, statul nu-i va oferi niciun bănuț. Corect, bravo! Însă, dacă ești tânăr și dacă ai perspective, dacă experimentezi, vei obține totul. Studenții mei călătoresc în toată lumea, dar ei nu câștigă banii, ei cheltuiesc banii statului pentru turnee. Înțelegeți, despre ce este vorba? Statul este deștept, el înțelege că toate aceste taxe, toate miliardele trebuie undeva investite. Dar unde? Ei investesc tot în ei, în cultură.
70% din piața europeană de improvizație de jazz, conform datelor Music Export Norway, este acoperită de către colectivele tinere din Norvegia. 70% din toată piața! Vă puteți doar imagina aceasta?! Norvegia cu o populație de patru milioane, ca și Moldova. Cinci milioane. De ce? Pentru că statul este deștept. Deoarece ei nu cred în capitalism.
Acum la putere a venit dreapta și gata! Cântecul s-a terminat. Tot despre ce spun sunt niște cheltuieli ale democrației sociale, este credința în democrația socială. Acum au venit capitaliștii și au zis: „V-ați săturat voi de democrație socială, acum a venit timpul nostru”. Iată de ce am zis că sfârșitul lumii este începutul unei ere noi. Curând toți vor cânta, vor lucra, vor da gratis unul altuia. Curând vor dispărea și banii. Aceste lucruri se vor întâmpla foarte curând, totul se va prăbuși...”
Europa Liberă: În timpul vieților noaste?
Mihail Alperin: „Numaidecât. Și foarte curând. De aceea, eu și stau aici. Sunt, pur și simplu, un mesager, un „messenger” viu. Eu zic că toată această poveste ne amintește că lumea materială se va prăbuși foarte repede, deoarece aceasta nu a fost gândită așa. Evoluția conștiinței înseamnă că spiritul vostru vă privește și crede că s-a jucat din plin în tot ce este legat de corpul tău, de materie. Tu deja știi, cine tu nu ești? Acum urmează reîntoarcerea, acum toți se vor întoarce acasă.”
Europa Liberă: Da, Dumneavoastră foarte abil ilustrați discursuri rupte de realitatea noastră. Aș vrea, totuși, să ne întoarcem la festival. Pe scurt, Veronica și Dumneavoastră, Mihail Alperin, adresându-vă către spectatorii și ascultătorii noștri, de ce trebuie ei să vină la acest festival și la alte concerte?
Mihail Alperin: „Pentru ca să simtă prin sunet că muzica nu este o distracție, că ea este un mijloc de vindecare. Ce înseamnă vindecarea? Această înseamnă să devii integru. Ce înseamnă să fii rupt de întreg? Este boală. Prin muzică noi putem să ne unim cu sursa. Iată pentru ce trebuie muzica. Însă, dacă percepem muzica ca pe o distracție, noi vă vom arăta mâine, la ora șase, ce nu este distracția.”
Europa Liberă: Veronica, de ce trebuie să venim la festival? După Alperin este, desigur, mai greu să inventezi ceva.
Veronica Ștefăneț: „Sunt de acord că muzica este una dintre acele limbi pe care noi le-am ales, pur și simplu, pentru ca să fim auziți de noi înșine și de aproapele nostru. Și este o abilitate de a învăța ceva nou, posibilitatea de a-ți descoperi o lume nouă, lucruri noi, pe care până atunci nu le puteai sau poate le puteai înțelege, însă noi adesea trebuie să ne reamintim de ceea ce uităm.”