Your browser doesn’t support HTML5
„Actualitatea românească”, 1 ianuarie 1985
„Transmitem o discuție la masa rotundă cu tema România în 1985. La această discuție condusă de Vlad Georgescu, directorul departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă, participă Nicolae Stînișoară, Șerban Orescu, Gelu Ionescu, Sorin Cunea și Neculai Constantin Munteanu.
Vlad Georgescu: Iată-ne din nou deci la masa rotundă rituală de Anul Nou. Ca în fiecare an, „Actualitatea românească” vă prezintă o discuție la masa rotundă în care trece în revistă evenimentele anului, în care caută să înțeleagă situația, să vadă care sînt cauzele celor petrecute, și în care caută de asemenea să defineasc, să traseze liniile perspectivei de viitor.
Anul acesta din păcate masa rotundă se întrunește într-o atmosferă mai sumbră decît a fost cea de anul trecut. Anul trecut a fost o iarnă foarte grea, era însă poate prima iarnă atît de grea, și un prim an atît de greu, acuma iată deci că intrăm într-o a doua iarnă care promite să fie la fel de dificilă, intrăm într-un nou an în care perspectivele de viitor sînt din păcate la fel de neclare.
Aș dori să împărțim această discuție la mas rotundă de aici din studioul de la Munchen în două părți. Mai întîi aș încerca să căutăm să definim situația, să creionăm într-un fel ce s-a întîmplat în România în anul 1985, iar după aceea - și poate că ar fi bine să insistăm mai mult pe partea a doua a discuției - să încercăm să discernem ce așteaptă poporul român, care îi sînt perspectivele. Așadar, cum ai defini, Nicolae Stînișoară, România anului 1985?
Nicolae Stînișoară: România anului 1985 ar putea într-un cuvînt fi descrisă prin agravare. Agravare a situației social-economice, agravare a crizei politice, în măsura în care nu se observă nici o încercare de răspuns eficient și rațional la situația grea care durează - și după cum ați spus se înrăutățește din ce în ce mai mult.
Neculai Constantin Munteanu: După părerea mea, pentru români, anul 1985 a fost probabil cel mai rău din ultimii 20 de ani. Conducătorii regimului n-au învățat nimic, dar absolut nimic, din eșecul planurilor și programelor întocmite pe bandă rulantă în ultimii cinci ani și intrate în desuetudine chiar în momentul publicării lor, pentru că erau nerealiste, unele de-a dreptul aberante. De asemenea, regimul n-a învățat nimic, dar absolut nimic, nici din experiențele dramatice prin care au trecut românii în iarna 1984-1985. S-a trezit tîrziu, și tot de ce-a fost în stare a fost militarizarea centralelor electrice, dar fără nici un fel de rezultat, judecînd după faptul că întreruperilde curent sînt cotidiene și durează cel puțin șase ore pe zi. Aceasta este situația, sau era situația la intrarea în iarna care-i așteaptă la ora aceasta pe români.
Vlad Georgescu: Sorin Cunea?
Sorin Cunea: Eu sînt de părere că anul 1985, ca și cei precedenți, poartă pecetea politicii lui Nicolae Ceaușescu, și dacă se va auzi pomenit în discuția noastră de nenumărate ori este datorită faptului că el a confiscat, nu numai e nici un secret pentru nimeni, întreaga putere în stat și face cum îl taie capul, cum se spune. Rezultatele sînt pe măsură.
Gelu Ionescu: Pentru mine, 1985, privit de aici, este anul, așa cum s-a spus, care s-a dezvoltat între două ierni, aceste două ierni apăsînd asupra celorlalte anotimpuri, și creînd o stare de disperare a populației, pe care am putut-o înregistra în toate contactele pe care le-am avut cu românii care ne-au vizitat în Occident, o disperare care este dublată de un sentiment foarte puternic al crizei morale și chiar al unei crize a unei identități naționale, fenomene pe care le socotesc îndeosebni de îngrijorătoare pentru viitorul poporului român. (...)”