Președintele rus Vladimir Putin a cerut Statelor Unite să reducă numărul de angajați ai misiunilor diplomatice din Rusia cu 755 de oameni, pe fundalul înrăutățirii continue a relațiilor bilaterale. Această situație seamănă cu cea din anul 1986, când autoritățile sovietice au interzis Statelor Unite să angajeze la misiunile diplomatice cetățeni sovietici. Corespondentul Europei Libere, Robert Coalson, reamintește ce s-a întâmplat atunci.
Your browser doesn’t support HTML5
Din arhivele Războiului Rece: diplomați americani la Moscova au rezistat fără personal auxiliar
În dimineața de 24 octombrie 1986, ambasadorul american în Uniunea Sovietică, Arthur Hartman, a condus singur mașina până la serviciu. La o recepție la Moscova în aceeași zi, soția ambasadorului, Donna Hartman, i-a servit personal pe invitați - câțiva generali sovietici - cu popcorn dintr-un bol de argint. Iar vasele au fost spălate de pușcașii marini, după cum a relatat Washington Post.
Așadar, nu este prima dată când diplomații americani în Rusia se confruntă cu perspectiva să-și facă meseria fără ajutorul secretarelor, șoferilor, bucătarilor și altor angajați.
Când Uniunea Sovietică a interzis Statelor Unite, în seara de 23 octombrie 1986, să mai ia la lucru în misiunile diplomatice cetățeni sovietici, peste noapte și-au pierdut slujbele aproximativ 260 de angajați locali. La angajarea localnicilor nu s-a revenit decât după prăbușirea URSS.
Dar în prima perioadă de după acea decizie a Uniunii Sovietice, fiecare membru al misiunilor diplomatice americane, amplasate la Moscova și Leningrad, a trebuit să dedice o zi, o dată la două săptămâni, activităților de întreținere. Pe 31 octombrie, de exemplu, New York Times a relatat că Raymond Benson, consilierul pentru presă și afaceri culturale al ambasadei de la Moscova, și-a petrecut ziua spălând mașini, iar Gary Barnes, asistentul atașatului naval, a descărcat provizii la cantină.
Chiar dacă relativ tânărul și liberalul Mihail Gorbaciov venise la putere în Uniunea Sovietică, în martie 1985, operând imediat câteva schimbări promițătoare, relația bilaterală traversa atunci o perioadă tensionată.
Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov la Geneva, mijlocul anilor 1980
Ambele părți desfășurau activități de spionaj intense. De exemplu, în august 1985, Statele Unite au interzis muncitorilor sovietici să lucreze la construcția unei noi clădiri pentru ambasada sa la Moscova, după ce s-a descoperit că aceasta era ticsită cu microfoane.
În februarie 1986, Departamentul de Stat a acuzat KGB-ul că pulverizat o substanță chimică pe diplomați americani pentru a-i putea urmări mai ușor, declanșând așa numitul scandal al „prafului de spionat”.
În Statele Unite, Biroul Federal de Investigații, FBI, a început să se plângă că nu mai poate face față misiunii de monitorizare a agenți sovietici prezumtivi din cauza numărului tot mai mare al acestora.
La începutul lui 1986, Washington-ul a făcut un pas fără precedent: a cerut Uniunii Sovietice să-și reducă treptat numărul diplomaților la ONU cu 100 de oameni timp de doi ani. După refuzul Moscovei, Statele Unite au început a expulza diplomații, avertizând Moscova cu o reacție „severă”, dacă va proceda la fel.
În urma unor noi scandaluri de spionaj și expulzări reciproce în cursul acelui an, Statele Unite au decis, în octombrie, să limiteze numărul diplomaților sovietici pe teritoriul lor la 251. Departamentul de Stat nu a anticipat, însă, că impunerea acestei limite va deveni o problemă pentru Washington.
În mod tradițional, sovieticii își aduceau în America propriul personal pentru întreținerea misiunilor diplomatice. Dar Statele Unite angajau personal local la Moscova și Leningrad, așa încât puteau avea mai mulți diplomați în Uniunea Sovietică.
Interdicția sovietică de angajare a localnicilor au luat Statele Unite prin surprindere. În plus, sovieticii au impus americanilor aceeași limită de 251 de diplomați.
Și o parte și cealaltă s-au adaptat treptat noii situații. Iarna din 1986/87 nu a fost, însă, simplă pentru diplomații americani, care au strâns din dinți și și-au continuat activitatea fără sprijinul personalului auxiliar.
„Nu am fi cucerit un continent, dacă ne lăsam păgubași”, a spus la acea vreme purtătorul de cuvânt al ambasadei, Jaroslav Verner, citat de Washington Post, adăugând: „Așa ceva nu le stă în fire americanilor”.
(Traducere și adaptare de Alexandru Eftode)