Emilian Galaicu-Păun

Vineri, 30 martie curent, în incinta USM a avut loc Adunarea anuală, rebotezată ad-hoc generală, a scriitorilor, având pe ordinea de zi adoptarea unui nou statut. Contrar unor temeri ale noii conduceri că nu se va întruni cvorumul, la ora deschiderii în sală erau prezenţi peste 160 de membri ai USM, inclusiv ex-preşedintele Mihai Cimpoi & echipa de zgomote de la Literatura şi Arta care s-a ilustrat prin contestarea legitimităţii alegerii lui Arcadie Suceveanu în funcţia de preşedinte (pe 29 octombrie 2010) într-un mod total lipsit de eleganţă, publicând în tot acest timp numeroase atacuri la persoană şi calomnii la adresa noii administraţii.

Însuşi faptul că perdanţii din toamna lui 2010 s-au prezentat in corpore (mai puţin Valeriu Matei, omul-cheie al lui Mihai Cimpoi) constituia o premieră – pentru prima oară de la Congresul USM din 29 octombrie ’10, cele două tabere adverse se vedeau la faţă nu într-o sală (de fapt – săli, fiindcă au fost mai multe) de judecată sau tribunal, ci într-un cadru familial, ca între colegi de breaslă. Nu-i mai puţin adevărat că în ultimele sale două numere Literatura şi Arta publicase nişte apeluri chemând la boicotarea acestei adunări, considerând-o din oficiu nelegitimă atâta timp cât nu s-a pronunţat o sentinţă definitivă în dosarul alegerii preşedintelui, acum întors la Curtea de Apel. Dincolo de tonul revanşard al contestatarilor, prezenta lor la adunare legitima de facto noua administraţie. Pacea sau cel puţin un armistiţiu păreau atât de aproape.

N-a fost să fie – raportul de activitate pe perioada octombrie 2010 – martie curent al preşedintelui Arcadie Suceveanu, redactat în cheie de pamflet, l-a făcut pe acad. Mihai Cimpoi să părăsească sala, după primele 5-7 minute, iar pe adepţii domniei sale să-l întrerupă în mai multe rânduri pe vorbitor. Nici susţinătorii noii administraţii nu s-au simţit confortabil, securea dezgropată a războiului fluturând pe deasupra capetelor tuturora. De unde şi unii şi alţii chemau la unitate, dezbinarea din sânul USM s-a accentuat – nu e nici o îndoială că se vor găsi zeloşi şi dintr-o tabără şi din alta care să forţeze nota până la ruptura finală. (Altminteri, s-a şi strigat la adresa unora sau altora: „Afară!”, ba chiar: „Să fie arestaţi!”, semn că libertatea cuvântului nu face casă bună cu maeştrii cuvântului scris.)

Profund dezamăgit de felul în care s-au derulat ostilităţile, nu voi insista în căutarea celor vinovaţi – dincolo de adoptarea noului statut (care prevede, între altele, că un preşedinte nu poate ocupa această funcţie mai mult de două mandate consecutive), adunarea generală a USM a dat în vileag frustrările unei bresle în căutare de statut social, înainte de a-şi pune problema identităţii în noile condiţii. Să fie oare o simplă întâmplare că timp de mai bine de patru ore nu s-au luat în dezbare şi problemele de creaţie, nu s-a suflat un cuvânt despre procesul literar la zi, nu s-a reacţionat la politica statului în domeniul cărţii?!

A propos despre aceasta din urmă – reproduc mai jos, fără alte comentarii (decât că-i rog pe cititorii împătimiţi să bifeze numele de scriitori mai mult sau mai puţin cunoscuţi), hotărârea Ministerului Culturii cu privire la politica editorială pentru 2012 (de ce nu pentru un cincinal?!).

„MINISTERUL CULTURII al REPUBLICII MOLDOVA
Hotărîrea
Colegiului Ministerului Culturii
nr._01____din 28 februarie 2012

Cu privire la examinarea şi aprobarea Programului editorial 2012
Nr.d/o Autorul şi titlul cărţii

1. Suceveanu Arcadie. Jurnal de bord: Proză şi poezie
2. Bogatu Ion. Vînătoarea bourului
3. Botezatu Eliza. Dumitru Matcovschi – poetul şi prozatorul
4. Butnaru Leo. Legea scrînciobului…
5. Vasilcău Traian. Călugăr fără schit: Poezii
6. Cenuşă Zina. Povestiri
7. Codreanca Lidia. Nufăr îngheţat: Poezii
8. Diordiev Ion. Culegînd frumoasele poveţe: Poezie
9. Grosu Valeria. Zicerea pămîntului
10. Hîncu Maria. Antologie de poezie româno-spaniolă
11. Hlib Lidia. Piese pentru copii
12. Mânăscurtă Ioan. Carte de eseuri (60 ani de la naştere)
13. Melnic Ştefan. Satana pe pămînt: Proză
14. Moraru Haralampie. Viaţa de mai tîrziu. Proză
15. Palladi Tudor. Metafora între cuvînt şi dram: Eseuri
16. Portas Valentin Mondirul: Fabule
17. Rău Alexe. Poeme
18. Exupery A. de Saint. Micul Prinţ/ Trad. de I.Creţu
19. Slutu Nina. Poezii
20. Ştirbu Titus. Eram un bob şi eu: Poezii
21. Zbîrciog Vlad. Eminescu, eternă statuie a spiritului: Eseuri
22. Roibu Nicolae. Nevoia de oameni: Publicistică
23. Strîmbeanu Andrei. Culegere de dramaturgie
24. Fabian Nicolae. Poezii
25. Grama Steliana. Memoria sugativei: Eseuri
26. Ghimpu Dina. Teatrul “Eugen Ionesco”: Istoria unei disidenţe
27. Ungureanu Larisa. Portrete în timp
28. Taina vieţii mele: 70 ani Mihai Dolgan
29. Bîrădeanu Lucreţia. Scrisori din Paris (lb franceză)
30. În memoriam. Cataraga Tudor: Album
31. Dascăl Ion. Partituri
32. Neamţu Petre. Metodă pentru acordeon
33. Rusnac Constantin. Coruri
34. Patrimoniul cultural imaterial al RM: Studiu ştiinţific

Preşedintele Colegiului – Ministerul Culturii Boris FOCŞA
1. Condiţii de editare a cărţilor:
Volum (coli de tipar) 5/ex
Tirajul (cantitatea) 1000/ex.
Formatul cărţii A5
Culoarea text 1
Hîrtie text (ofset 70gr sau ofset 80gr.)
Hîrtie copertă 250gr, carton, culoarea 4+1 lac UV
Denumirea mărfurilor /serviciilor
redactarea tehnică;
redactarea literară;
lucrul cu autorul;
prezentarea grafică şi artistică a copertei şi întregii ediţii;
servicii poligrafice,
cusutul cărţii.”

Alături de alţi colegi editori, sunt pur şi simplu siderat că o asemenea practică de – hai să-i zic pe nume! – planificare, bănuiesc nu fără concursul USM, poate avea loc în cel de al treilea an de guvernare al Alianţei pentru Integrare (nu-i aşa?!) Europeană. 34 de titluri, fiecare scos în 1000 de exemplare, indiferent de gen (nici Cărtărescu nu-şi publică poemele în asemenea tiraj!), înseamnă 34.000 de cititori – raportaţi la cei 33.700 km pătraţi ai RM, avem câte un cititor pe km pătrat. Doar că, de data asta, cantitatea nu are cum se transforma în calitate! Mare păcat…

(Invit cititorii Radio Europa Liberă să se pronunţe pe marginea listei ministeriale)

Am mai spus-o cu diferite ocazii: în poezie se înaintează ca-n rugby, dând pase înapoi, ceea ce face ca, la un moment dat, creatori de diferite vârste, aparţinând unor generaţii literare distincte, să se alinieze din mers într-un arc ofensiv bine întins, în vederea înscrierii unui eseu. Oricare i-ar fi prefixul (80-istă, 90-istă sau 2000-istă), poezia română contemporană mi se pare un astfel de pachet de înaintare, bine pus la punct, cei care imprimă o dinamică aparte jocului fiind tinerii intraţi în teren în ultimul deceniu, câţiva dintre ei buni marcatori dar şi – nota bene! – excelenţi paseuri (să fie o simplă întâmplare că poeţi de anvergura Angelei Marinescu sau Norei Iuga sunt văzuţi, de regulă, în compania „douămiiştilor”?!). Aura MARU (n. 1990, în Chişinău; actualmente studentă la European College of Liberal Arts din Berlin) „joacă” de cel puţin doi ani în echipa reprezentativă, publicând poezie, eseu, cronică literară, traduceri în reviste importante (Vatra, Contrafort, Poesis Internaţional ş.a.); şi nici n-am băgat de seamă când a trecut, firesc, de la „juniori” la „lotul naţional”. La cei 22 de ani abia împliniţi, Aura Maru este un poet în toată puterea cuvântului.


* * * * * * *

Aura MARU

pariu

satisfacţia că eşti unul dintre cei care au corupt rata mortalităţii
în 92, 93, 94, 95 şi aşa mai departe
şi că acum
pentru că toate acestea nu fuseseră prevăzute
poţi să spui şi să faci
orice
mai puţin să dispari
mai puţin să-ţi găseşti loc
mai puţin să nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor
mai puţin să poţi ieşi dintr-o dragoste care te încleştează
(într-o zi vei fi ca femeia aceea care de teamă
să nu-i iasă pe gură numele lui se ferea să tuşească)
mai puţin să fugi din această piele care te conţine
şi te obligă la autoconservare

am auzit despre doctori care îşi trimit mesaje
prin forma cusăturilor pe care le fac pe burta unui pacient
ca şi cum acesta ar fi o sacoşă cu organe
şi am văzut camioane pline cu schelete aduse în saci
sau coroniţe de dinţi culese din pământ acolo unde acidul
spălase cu totul corpurile rânduri şi rânduri
e atât de greu să dispară ceva înţelegi cimitirele
sunt cele mai stabile forme de societate

ziua în care se întâmplă să plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi
ca în jocul împărate împărate dă-ne un soldat ─
unde nu înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile
ţin alt corp să nu cadă sau îl opresc să zboare
(şi chiar dacă înţelegi) se face zid din oameni
de trecut prin el cu autocarul chişinău bucureşti
de trecut prin el cu avionul bucureşti berlin
cu piele de oţel
cu aripi metalice
ca un mare pariu tăiat cu totul pe care în fiecare zi
mă pregătesc să-l pierd şi pe care în fiecare zi îl iau de la capăt
pun pariu că un om se poate spânzura cu propriul braţ
chiar dacă celălalt
ar începe să fluture cu disperare
apoi strâng mâna dreaptă cu mâna stângă
şi tai cu capul